Victor Ponta a fost procuror înainte să fie politruc. Oficial, cel puțin (că, practic, pare mai degrabă că a fost și este un acoperit ieftin). Ca procuror, deci, dar și ca parlamentar, ministru și premier, Ponta trebuie să știe că există în România o lege (107 din 2006) „privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”.
Etichetă: dan șova
# Mediocrul Nițu, procurorul general al României, a îngropat dosare de fraudă la referendumul de demitere a lui Băsescu din 2012.
# Liviu Dragnea, un Ceaușescu cu mustață, fascinat de China comunistă.
# Noua constituție, o imbecilitate.
# Ponta a inaugurat austostrăzi care nu există.
# Șova, bolnav de boala șefului lui de partid și de Guvern: mitomanie. De asfalt.
# Crin Antonescu habar n-are ce sistem de guvernămînt are România în noua constituție, cea pe care a construit-o ca șef al comisiei de revizuire a legii fundamentale.
# Ponta a inaugurat o șosea care se termină, brusc și tîmpit, în cîmp.
# Dragnea este, din punctul de vedere al lui Ponta, noua Udrea. Cu mustață. Dar dacă astea sînt gusturile premierului… Iar Șova e tras pe linia moartă a CFR pentru că autostrăzile ajung la A. Năstase.
# Mircea Diaconu poate transforma sute de politicieni care nu mai au dreptul la funcții publice în cetățeni cinstiți, pe banii noștri.
# Guvernul primește jumătate din informările SRI, Cotroceniul doar o treime.
Mincinosul Dan Șova, impostorul titlurilor universitare, a construit o structură guvernamentală după chipul și asemănarea lui: perversă, șmecheră, netransparentă, proastă și agresivă, cu dese dureri în cur (din păcate, doar la figurat). Totul pe mulți bani publici. Este vorba de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (DPIIS), cel alintat – înainte să fie înființat – cu titulatura de „minister al marilor proiecte naționale”. Căcatul ăsta de DPIIS, pe lîngă că nu se știe acum în ce ape guvernamentale se scaldă (sursa), plătește, cică, niște funcționari să răspundă solicitărilor presei.
Îmi place la maximum guvernarea acestor imbecili: Dan Șova, mincinosul care și-a menționat în CV studii care nu există (sursa), a devenit ministru al Transporturilor în guvernul Victor Ponta 3 (vezi aici), dar e în continuare și ministru delegat pentru proiecte de infrastructură și investiții străine (vezi aici). Deci, conform unor site-uri oficiale publice ale statului român, Șova e de două ori ministru, dar fără să dețină interimar vreuna din poziții. Așa că eu nu mai înțeleg nimic: Șova chiar e ministru dublu? A renunțat la poziția de la DPIIS? Iar dacă a renunțat, cine i-a preluat funcția? Dar mai există DPIIS? Practic, există, tocmai am sunat eu la biroul lor de presă și m-am certat cu niște maimuțe care nu știu cum citească niște e-mail-uri de la presă. Deci, cu maimuțe au ba în dotare, DPIIS există. Dar pe site-ul Guvernului nici urmă de DPIIS.
Cine sînt oamenii ăștia care ne guvernează?!
Acum vreo jumătate de an, vă avertizam că Ponta a devenit tătuc nord-coreean peste bugetul de investiții al României (aici). Că, practic, prin HG de înființare a departamentului lui Șova („ministerul marilor proiecte naționale”), premierul poate hotărî complet aiurea, cum vrea mușchiul lui de baschetbalist, unde să meargă sutele de milioane de euro pentru investiții. Că nu m-am înșelat deloc o dovedește ultima ispravă a premierului: proiectul de lege PPP (parteneriat public-privat). Prin care o companie care a cîștigat legal un contract poate fi deposedată de acesta fără motive temeinice iar o companie care nu a participat la nici o procedură de selecție ca să ia banii statului va putea să pape hălci mari din buget.
Scriam, acum niște luni, că „ministerul” lui Șova este, de fapt, o sculă prin care Ponta va uza după bunul plac de banii publici de investiții: „Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS (“ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un “proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național.
Dan Șova e bufonul ăla isteric care s-a remarcat anul trecut la numărătoarea voturilor pentru referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu. După aia, i-am făcut eu puțină reclamă, cînd am dezvăluit că se lăuda cu un master inexistent la London School of Economics (sursa). De atunci încoace, Șova a devenit ministru delegat pentru „mari proiecte naționale” (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine – site oficial). Desigur, marile proiecte naționale lipsesc, deocamdată, dar Șova are mari proiecte personale bubuitoare. Unul din ele e „umanitar”. Așa reiese din declarațiile lui de avere, cel puțin.
Acum vreo nouă ani, cînd era doar primar general al Bucureștiului și „iepuraș” în confruntarea cu „ursul” Adrian Năstase, Traian Băsescu critica contractul cu Bechtel pentru autostrada Transilvania din toate pozițiile. După 2005, cînd devenise deja președinte și vizitase și Washington-ul, Bechtel s-a transformat într-o companie bună, frumoasă și foarte tîrziu acasă, dar plătită în continuare (sursa). O renegociere a avut loc prin 2011, în mandatul de ministru al Transporturilor a Ancăi Boagiu.
În prostia lui, ministrul delegat Dan Șova s-a făcut încă o dată de căcat: ba reziliază contractul cu Bechtel, ba a interpretat presa strîmb, dar el nu reziliază, doar se gîndește, ar vrea, s-ar putea etc. Dănuț, uită: dacă nu a putut Băsescu, tu nu ai nici o șansă.
Două dintre găselnițele de pradă ale lui Ponta în a doua lui descălecare la Palatul Victoria (post 9 decembrie 2012) au fost DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), condus de Dan Șova, și Departamentul pentru Energie, condus de Constantin Niță. Șova și Niță sînt ambii pesediști, desigur, și au rolul unor terminatori de Fenechiu, respectiv Vosganian.
DPIIS-ul lui Șova este una din cele mai eficiente scule pontace de controlat bugetul de investiții al României. Pînă acum nici o săptămînă, asupra DPIIS domnea o beznă grea, o lipsă de transparență la fel de nord-coreeană pe cît suna și porecla DPIIS: „ministerul marilor proiecte naționale”. La vreo cinci luni după ce a început să funcționeze, „ministerul” lui Șova a căpătat și o interfață publică (vezi aici). Ceea ce nu s-a întîmplat, încă, cu Departamentul pentru Energie al lui Niță. Care nu există decît prin augusta figură a ministrului delegat de pe site-ul Guvernului (aici). Totuși, în vreo două zile, Departamentul pentru Energie ar trebui să devină autonom și independent de Ministerul Economiei condus de Vosganian (sursa). Cu ocazia asta, poate, și-o clăti și românul plătitor de taxe și impozite ochii și neuronii cu niște informații publice despre activitatea lui Niță. Nu, domnule premier Victor Ponta?