Dan Tăpălagă s-a săturat. De Udrea. Sau de Băsescu care o alege mereu pe Udrea în defavoarea țării. E de înțeles, era nefiresc să fie altfel. Totuși, Dane, amical îți spun: e cam tîrziu. Ai avut multe ocazii să descoperi că Elena Udrea e un fel de coana Leana, dar capitalistă. Însă le-ai ratat pe aproape toate, cu brio. Acum vreo jumătate de an ți-am și spus-o (vezi ultimul paragraf). Dar tu ai avut motivele tale să o ignori. Așa că nu te mira că acum ai puseuri vomitive, ți le-ai provocat singur. Refularea are efectele ei secundare, sînt sigur că știi.
P.S. Mărturisesc, Dane, că încerc insistent să-ți găsesc o scuză pentru artificiul tău retoric inutil de a nu nominaliza „punctul negru”. Și nu reușesc să găsesc nici una.
Etichetă: dan tapalagă
Cam în cheia de mai sus trebuie să citiți ultima analiză politică a macdonaldizatului cu rețetă fixă de la HotNews. Păcat că, pe vremea lui, astfel de analize nu se răsplăteau nici cu funcția de consilier prezidențial, nici cu cea de ministru al Muncii, ci doar cu un efemer mandat de consilier la Ministerul Justiției. Mare păcat.
Manualul bunului simț al jurnalismului spune, simplu, că ești jurnalist nu doar dacă produci materiale de presă scrisă (print/online) și audio-video, ci și dacă îți cîștigi mai toți banii din meseria asta (ca să eviți conflictul/conflictele de interese; acel conflict sau acele conflicte între, pe de o parte, interesul eticii jurnalistice și, pe de altă parte, interesul/interesele celor care te plătesc să faci altceva decît presă).
După regula asta simplă, dar foarte complicat de respectat, nimeniul de Stelian Negrea, „disidentul” de la Intact, a încetat să mai fie jurnalist în momentul în care a acceptat banii Ministerului de Finanțe, primiți pentru postul de consilier de imagine ai ministrului Sebastian Vlădescu. Reîntoarcerea lui într-un grup de presă, deci la salariul de jurnalist, n-a însemnat nici o clipă și revenirea la statutul de ziarist. Ci doar parafarea unui conflict de interese evident.
După același model, merită pomeniți (dar n-am pretenția că ar fi singurii) Victor Ciutacu (alt „intact” trecut prin consiliere de imagine – la răposatul Mușetescu), Andreea Crețulescu (fostă la RTV, fostă consilieră la PSD, acum iar la RTV), Oana Stănciulescu (fostă la EvZ, fostă consilieră de imagine a lui Ludovic Orban la Transporturi, fostă la Cotidianul, acum la RTV) și Dan Tăpălagă (fost EvZ, fost consilier al Monicăi Macovei la Justiție, acum la HotNews.ro).
Lor le datorăm o parte din cicatricile proaspete de pe fața presei românești. Despre rănile bătrîne, făcute de nistorești și roșcastănești, e chiar inutil să mai vorbim.
Într-un acces de masochism, Dan Tăpălagă a acceptat o invitație la Realitatea TV. Aseară, dacă bine am înțeles. Nu am apucat să-l văd performînd, dar îl compătimesc: a combătut cu Corina Drăgotescu și Oana Stancu. Ceea ce e o probă de curaj aproape inconștient:D. Dar să revenim: după prestația lui de la Realitatea TV, s-au sesizat moș tecii armeții române. Cam așa:
Deci, Dane, mare atenție la uniforme verzi prin oraș, că băieții sînt deciși să te învețe ce și cum cu milităria!
P.S. Pentru tot delirul, citiți comentariile de aici.
Remarcam, într-un post anterior, că Dan Tăpălagă l-a numit pe Băsescu „confuz”. În trecere, mă miram că Băsescu poate fi confuz, tocmai el, căpitanul de navă neînfricat care a condus Biruința pe mările și oceanele furtunoase ale lumii.
Unii comentatori ai acelui post, însă, n-au priceput că referirile mele îi erau adresate strict președintelui, nu lui Dan Tăpălagă. Care, dacă mă întrebați pe mine, a sesizat foarte corect ce PARE acum președintele. Și, da, Băsescu pare confuz. Habar n-am dacă și e sau doar joacă, semi-credibil, cartea confuziei. În orice caz, observațiile mele nu aveau nicidecum intenția – cum s-a înțeles la unii cititori – să transmită, voalat, aluziv, că Dan l-ar fi protejat pe Băsescu. Habar n-am cu cine a votat Tăpălagă și nici nu mă interesează. Dar, la cît îl cunosc, e suficient de inteligent încît: 1. să nu-i facă servicii de imagine lui Băsescu; 2. să nu-și prostească cititorii cu texte partizane.
Altfel, celor care cred că formula „un Președinte confuz” (folosită de Tăpălagă aici) ar fi, din punctul meu de vedere, o încercare a lui Dan de a-l proteja pe Băsescu, le recomand acest text. Și textele de investigație scrise de HotNews.ro, unele în colaborare cu Kamikaze.
Pontul din titlu le este adresat paparazzilor de la Dilema Veche, România literară și Convorbiri literare, care îl pot surprinde sîmbătă, 11 decembrie, puțin înainte de ora 15, pe Gabriel Liiceanu intrînd la Biblioteca Central Universitară din București. Iar în acest punct lucrurile se complică: din informațiile mele, în BCU Liiceanu se va întîlni cu jurnalista Ioana Lupea și cu profesorul Andrei Cornea. Surse de maximă încredere mi-au transmis că cei trei au un plan foarte ambițios: tipărirea Internetului și lansarea lui pe piață, sub formă de carte! Bine, nu e vorba chiar de tot Internetul, ci doar de unele părți ale lui, găzduite de www.hotnews.ro. Mai exact, e vorba de acele părți care se suprapun cu unele articole ale jurnalistului Dan Tăpălagă. Toate sub titlul de pe coperta de mai jos:
Ne vedem sîmbătă la BCU! Puteți să veniți fără Internet la voi, oricum îl găsiți în cartea lui Dan.
P.S. Detalii serioase despre lansarea cărții, aici.
Ani în șir, Dan Diaconescu Direct a fost ca vinul spumant ieftin, înlocuitor de șampanie bună. Ani în șir, DDD a făcut fîs în loc de poc, s-a lăsat cu dureri de cap și greață în loc să producă euforie, a fost ieftin și mult, excesiv de mult. Deci a prins la popor. Spre deosebire de spumantul DDD, CTP a fost tot timpul „spumegos”. Licența poetică îi aparține lui Dan Tapalagă (e de găsit aici). Posomorît ca vulcanii noroioși, CTP a avut izbucniri aproape epice, erupții vulcanice necontrolate. Dar quality, serioase, grave. Rezultatul: el și DDD împart primele locuri la popularitate jurnalistică. Desigur, numai împreună cu Mircea Badea. Ceea ce mă face să cred că discernămîntul publicului ține exclusiv de recuzita mimico-gestuală a jurnalistului, este implacabil sedus de moaca celui care livrează mesaje la televizor. În cazul nostru, vorbim de debilitatea țopăită a lui DDD, de isteria lui Badea și de gravitatea sumbră a lui CTP. Măști. Unele purtate atît de multă vreme încît nu mai pot fi scoase nici seara, la culcare. Au devenit niște proteze permanente, niște grefe de personalitate.
Scuzați această introducere lungă, de fapt voiam să vă spun că e puțin cam tîrziu pentru inflamările lui CTP în legătură cu „derapajele anti-democratice” ale CSAȚ pe tema presei ca vulnerabilitate a statului. Și e tîrziu pentru că inclusiv CTP a contribuit la coacerea acestei decizii a CSAȚ. Din motive pe care le-am expus deja, aici și aici.
P.S. Altfel, nici eu nu cred că presa e treaba CSAȚ. E, cu siguranță, treaba Justiției. Mai ales cînd vorbim de șantaje de presă și de mită (publicitate pe sub masă) dată de politicieni în campanie electorală, televiziunilor, în special.
UPDATE: S-au mai prins și alții că buba e la Justiție. Dan Șelaru, de exemplu.
Acest titlu banal, demn de o culegere de truisme, are acum și niște explicații, că tot se întreba Dan Tapalagă de ce tăcerea este. Este de aur, normal. QED.
P.S. Da, știu, truismele nu se demonstrează. Tocmai de aia, considerați ce ați citit mai sus ca fiind o descriere a fenomenului, nu o demonstrație de tip cauză și efect.