Mincinosul Dan Șova, impostorul titlurilor universitare, a construit o structură guvernamentală după chipul și asemănarea lui: perversă, șmecheră, netransparentă, proastă și agresivă, cu dese dureri în cur (din păcate, doar la figurat). Totul pe mulți bani publici. Este vorba de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (DPIIS), cel alintat – înainte să fie înființat – cu titulatura de „minister al marilor proiecte naționale”. Căcatul ăsta de DPIIS, pe lîngă că nu se știe acum în ce ape guvernamentale se scaldă (sursa), plătește, cică, niște funcționari să răspundă solicitărilor presei.
Etichetă: DPIIS
Îmi place la maximum guvernarea acestor imbecili: Dan Șova, mincinosul care și-a menționat în CV studii care nu există (sursa), a devenit ministru al Transporturilor în guvernul Victor Ponta 3 (vezi aici), dar e în continuare și ministru delegat pentru proiecte de infrastructură și investiții străine (vezi aici). Deci, conform unor site-uri oficiale publice ale statului român, Șova e de două ori ministru, dar fără să dețină interimar vreuna din poziții. Așa că eu nu mai înțeleg nimic: Șova chiar e ministru dublu? A renunțat la poziția de la DPIIS? Iar dacă a renunțat, cine i-a preluat funcția? Dar mai există DPIIS? Practic, există, tocmai am sunat eu la biroul lor de presă și m-am certat cu niște maimuțe care nu știu cum citească niște e-mail-uri de la presă. Deci, cu maimuțe au ba în dotare, DPIIS există. Dar pe site-ul Guvernului nici urmă de DPIIS.
Cine sînt oamenii ăștia care ne guvernează?!
Acum vreo jumătate de an, vă avertizam că Ponta a devenit tătuc nord-coreean peste bugetul de investiții al României (aici). Că, practic, prin HG de înființare a departamentului lui Șova („ministerul marilor proiecte naționale”), premierul poate hotărî complet aiurea, cum vrea mușchiul lui de baschetbalist, unde să meargă sutele de milioane de euro pentru investiții. Că nu m-am înșelat deloc o dovedește ultima ispravă a premierului: proiectul de lege PPP (parteneriat public-privat). Prin care o companie care a cîștigat legal un contract poate fi deposedată de acesta fără motive temeinice iar o companie care nu a participat la nici o procedură de selecție ca să ia banii statului va putea să pape hălci mari din buget.
Scriam, acum niște luni, că „ministerul” lui Șova este, de fapt, o sculă prin care Ponta va uza după bunul plac de banii publici de investiții: „Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS (“ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un “proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național.
Două dintre găselnițele de pradă ale lui Ponta în a doua lui descălecare la Palatul Victoria (post 9 decembrie 2012) au fost DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), condus de Dan Șova, și Departamentul pentru Energie, condus de Constantin Niță. Șova și Niță sînt ambii pesediști, desigur, și au rolul unor terminatori de Fenechiu, respectiv Vosganian.
DPIIS-ul lui Șova este una din cele mai eficiente scule pontace de controlat bugetul de investiții al României. Pînă acum nici o săptămînă, asupra DPIIS domnea o beznă grea, o lipsă de transparență la fel de nord-coreeană pe cît suna și porecla DPIIS: „ministerul marilor proiecte naționale”. La vreo cinci luni după ce a început să funcționeze, „ministerul” lui Șova a căpătat și o interfață publică (vezi aici). Ceea ce nu s-a întîmplat, încă, cu Departamentul pentru Energie al lui Niță. Care nu există decît prin augusta figură a ministrului delegat de pe site-ul Guvernului (aici). Totuși, în vreo două zile, Departamentul pentru Energie ar trebui să devină autonom și independent de Ministerul Economiei condus de Vosganian (sursa). Cu ocazia asta, poate, și-o clăti și românul plătitor de taxe și impozite ochii și neuronii cu niște informații publice despre activitatea lui Niță. Nu, domnule premier Victor Ponta?
Salutam, ieri, apariția website-ului DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), „ministerul” lui Dan Șova. Un website slăbuț, cu date mai degrabă generale. Dar util măcar pentru că a postat și ceva declarații de avere. La o primă vedere, specialiștii în proiecte de infrastructură și investiții străine sînt ba funcționari moșteniți de pe la alte structuri din Guvern, ba niște superspecialiști de la PSD. După ce am consultat doar cîteva declarații am și dat de doi pesediști: unul foarte apropiat de sufletul lui Șova, venit tocmai de la Olt (cartierul general al lui Șova), care s-a remarcat la Corabia prin tot felul de afaceri bizare pînă în 2012, după care l-a făcut Șova secretar de stat la Ministerul Mediului (!). Înainte de asta, băiatul ăsta de la Olt (Cococi Toma-Longin îi zice) a lucrat la firma de avocatură pe care a deținut-o Șova acum o vreme și care acum se numește „Enescu, Panait, Pop și asociații”. Ca personalitatea lui Cococi să fie desăvîrșită, să spunem că specialistul lui Șova este și președinte PSD Corabia și vicepreședinte PSD Olt (declarația de avere a lui Cococi e aici, mai jos e o poză cu părțile esențiale din document).
Așa cum știm de la ultimul congres al PSD, însă, social-democrații au mare grijă de femei. Iar Șova nu face excepție. Tot la DPIIS-ul lui are un post de consilier și domnișoara Zoană Maria Gabriela. Tot din PSD, dar de la Pitești: președinte la organizația de femei, vice la PSD Pitești și membră în Consiliul Național al OFPSD. Și asta nu e tot: domnișoara Zoană ia niște bacșișuri bunicele de la stat, ca avocat. E vorba de niște zeci de mii de lei pe lună de la diverse instituții locale, de la Consiliul Județean Argeș pînă la școli (declarația ei de avere aici, o poză relevantă din document mai jos).
După trei luni și ceva de urlat la lună, am spart un pic din secretomania instalată peste activitatea lui Dan Șova: în sfîrșit, „ministerul” condus de Șova are website. E aici. Sigur, cum abia a fost aruncat pe net, informațiile sînt mai degrabă generale. De exemplu, agenda săptămînală a ministrului e albă (sursa).
Dar e un început. Hai, la mai mare!
Ponta descoperă periodic că se fură de la stat. Nu știu cum dracu’ se face, da’ Ponta descoperă că se fură numai de către „ăilalți”. Vezi, de exemplu, și mega-măgăria de azi: deși poporul însetat de bunăstare și dreptate pînă la capăt aștepta bilanțul triumfalist al premierului minune, Ponta a dat-o cotită că nu i s-a încheiat guvernarea, deci nu are ce bilanț să prezinte, așa că să ne mulțumim cu ce mărgică a mai ouat Corpul lui de control la Complexul Energetic Oltenia. Adică un raport cu eventuale fraude (disponibil aici), dar fără prea multe informații în el, să nu ni se aplece (întreb și eu: unde dracu’ s-au dus sponsorizările alea de aproape 20 de milioane RON?). Și, chiar mai mișto, un raport care se referă la perioada 2010 – 2012, nu și la perioada de dinainte de 2010, cînd Dan Șova întorcea banii cu lopata de la Turceni, Rovinari și ce mai e pe acolo (sursa).
A propos de Dan Șova: la „ministerul” păcăliciului delegat pentru „proiecte naționale” (adică la DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine) lucrează pe un post de consilier un tip care se numește Iulian Onciu. Onciu era (nu știu dacă mai este) un fel de secretar pe la UNPR, ceea ce i-a adus în guvernele Boc și Ungureanu funcția de consilier la Seceratariatul General al Guvernului (unde nu știu ce mentă tradițional românească freca, în condițiile în care SGG e varză cu carne stricată). Dar, surpriză, așa un talent de viitor nu se făcea să rămînă pe afară, deci a fost preluat și de echipa Ponta la DPIIS, adică la „ministerul” lui Șova. Unde ce credeți că face Onciu? Ce făcea și pînă acum: are grijă ca firmele mă-sii (nu e glumă, chiar sînt firmele mamei lui, Rita Onciu) să facă niște milioane de lei noi prin contracte cu statul. Niște contracte în 2010, altele în 2011, dar și unele useliste, numai bune, în 2012.
Să mai spunem că Iulian Onciu este prieten la cataramă cu alt dorohoian din politică: Andrei Dolineaschi, deputat PSD și proaspăt secretar general al PSD, deci omul de încredere oarbă al lui Ponta. Atît de oarbă, încît l-a scăpat pe săracu’ premier de un leasing înrobitor la un Mitsubishi pe care nu-și mai permitea bietu’ doctor să-l plătească (sursa).
Au început să se plîngă oamenii pe ici, pe colo, cum că Dan Șova se va ocupa de exploatarea de la Roșia Montană (în calitate de ministru delegat al DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine). Tot ce se poate, eu nu m-aș mira deloc. Și nu m-aș mira pentru că știu și de ce se va întîmpla, dacă se va întîmpla: pentru că poate. Poate prin lege. O lege cretină pe care nici luptătorii civili, nici penibilii politicieni din opoziție nu au contestat-o în vreun fel.
Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS („ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un „proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național. Sau, cum am scris aici, „„ministerul“ lui Șova va împărți banii pentru toate proiectele (a se citi „contractele“) de INTERES NAȚIONAL. Dar ce-s alea „programe și proiecte de infrastructură de interes național“? E, aud? Păi, vă spune același paragraf: e vorba de acele programe și proiecte „DATE ÎN COMPETENȚA SA (adică a DPIIS – n.m.) PRIN HOTĂRÎRE A GUVERNULUI“.
Aaaadiiicăăăăă, e vorba de orice vrea mușchiul premierului Ponta să se încadreze la „infrastructură de interes național“. Dacă, de exemplu, Ponta vrea mîine ca programul de plantare a pomilor pe marginea unui drum sătesc din Teleorman să fie „proiect de infrastructură de interes național“, atunci clasifică plantarea acelor pomi ca fiind de „interes național“, prin H.G. Apoi, proiectul cu pomii trece direct în parohia lui Șova, la DPIIS. Care, o spunem pe limba paragrafului de mai sus, „planifică, pregătește, atribuie, execută, implementează și urmărește, după caz, realizarea programelor și proiectelor“.
Desigur, nu mai vorbesc de proiecte cu adevărat importante, de milioane, zeci sau sute de milioane ori – de ce nu? – de miliarde de euro și cu adevărat de importanță națională, pe care DPIIS-ul lui Șova le va primi cadou din pixul lui Ponta”.
Sper că ați priceput, acum, de ce Șova poate: pentru că Ponta a dat un HG prin care legiferează ce poate Șova. Iar Șova poate orice vrea mușchiul lui Ponta.
P.S. Se fac aproape trei luni de cînd am atras atenția că, prin HG 7/2013, Ponta devine cel mai puternic premier din istoria post ’89 a României. Dar nimeni pare să n-aibă vreme de astfel de prostii. Articolele despre HG 7/2013 sînt aici și aici.