La 25 de ani de la „Duminica orbului” care l-a făcut președintele Românei cică „democratice”, tovarășul Iliescu (țuțerul tovarășului Ceaușescu pînă prin anii ’80, cînd Moscova l-a trimis într-o confortabilă disidență ca să-l pregătească pentru preluarea puterii după căderea Împușcatului) ne-a făcut o aroganță tuturor.
Etichetă: ion iliescu
Pe 12 noiembrie, cu patru zile înainte de turul al doilea al prezidențialelor, scriam că „cu Ponta președinte, România nu se întoarce doar la comunistul de lemn Iliescu și nici la comunistul caviar din furt Năstase, ci trece la un alt nivel. Unul mult mai toxic, al unei Românii conduse de oameni fără nici o morală, fără nici un ideal, dar cu ținte precise de furt prin orice mijloace.” (sursa)
În numai cîteva ore, azi, personaje ca tataia comunist Iliescu, prostănacul Geoană și regele învîrtelilor Vanghelie au devenit simpatici în comparație cu triada Dragnea – Ponta – Ghiță, triadă acompaniată de un cor gros de lingăi pragmatici. Dacă s-a putut ca Iliescu, Geoană și Vanghelie să devină frecventabili, vă dați seama cîtă ură publică este canalizată împotriva trioului Dragnea – Ponta – Ghiță?
Cînd în PSD s-au prins unii că idioțenia Gabrielei Firea îl torpilează pe Ponta, pînă și nea Nelu Iliescu a ieșit să dea o mînă de ajutor. Și i-a dat cîteva bobîrnace Gabrielei Firea. Din start, a lăsat-o fără obiectul muncii, zicînd că e unul din președinții ăia fără copii despre care vorbea Firea că nu există (sursa).
Andrei Bădin (pe facebook): „William McPherson. The Washington Post. Laureat al Premiului Pulitzer. Semna în 21 iunie 1990 un articol cu un titlu anost: Azi în București. Înregistrarea bombă a ceea ce nu a putut deveni un Watergate românesc. Cum Mihai Chițac, ministrul de interne de la aceea vreme, a pus la cale operațiunea Incendierea din Piața Universității ca pretext pentru marele măcel. Una din cele mai mari diversiuni din istoria României… ÎNREGISTRAREA BOMBĂ DIN PIAȚA UNIVERSITĂȚII DIN 13 IUNIE 1990 PUBLICATĂ DE THE WASHINGTON POST ÎN 21 IUNIE 1990 CU MINISTRUL DE INTERNE MIHAI CHIȚAC ÎN ROLUL PRINCIPAL: INFORMAȚI-L PE DOMNUL PREȘEDINTE CĂ DĂM FOC AUTOBUZELOR CONFORM ÎNȚELEGERII…”.
Înregistrarea de la Europa liberă, aici.
Azi începe congresul PSD. Victor Ponta, premier al României, va fi reconfirmat șef al partidului. Una din cele mai interesante schimbări în structura partidului este înființarea funcției de președinte executiv (care-i va reveni, cel mai probabil, lui Liviu Dragnea, acum secretar general). Dar chiar mai interesant decît că se va (re)înființa funcția de președinte executiv este că mandatul de secretar general va fi preluat (peste 90% șanse) de Andrei Dolineaschi. Adică de un tînăr pesedist de la Botoșani care s-a remarcat pînă acum prin aceea că a cumpărat o mașină pe care Ponta a vîndut-o (sursa). Deci, da: din toți oamenii din lumea asta, numai tînărul Dolineaschi din PSD s-a găsit să cumpere un autoturism pe care șeful PSD îl vindea.
Totuși, nu e nimic surprinzător aici: după ce a făcut afaceri cu statul împreună cu Dan Șova, Ponta l-a numit pe Șova ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național. O funcție de o greutate colosală, care îl transformă pe premierul Ponta în cel mai puternic șef de guvern al României de după ’89 (de ce, am explicat aici și aici).
Practic, pas cu pas, Ponta își numește cei mai loiali oameni în cele mai importante funcții din guvern și din partid. Spre deosebire de Adrian Năstase, care avea adversari de calibru atît în Executiv, cît și în PSD (Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu, ca să nu îl mai pomenesc pe Ion Iliescu), Ponta nu se bate, în propriul partid, decît cu baronii locali. Care baroni locali, însă, devin din ce în ce mai slabi sau mai cumpărați (vezi cazul lui Marian Oprișan).
În acest moment, cel mai mare adversar al lui Victor Ponta este, de fapt, Traian Băsescu. Însă, așa cum am mai scris, Băsescu, fie că vrea, fie că nu, a devenit mai degrabă un mentor al lui Ponta, pe care-l crește ca om de stat.
Și mai e ceva: în afară de rușinea cu doctoratul, Ponta nu are probleme penale care să-l îngroape ca pe Năstase. Și are doar 41 de ani. Ce-i lipsește e doar o bună relaționare cu partenerii externi. Dar Ponta demonstrează că a înțeles că trebuie să schimbe asta. Pe scurt, obișnuiți-vă cu gîndul: Ponta va domina următorul cincinal în politica românească.
De cîte ori are ocazia, premierul Victor Ponta declară că nu-i plac comuniștii și nici membrii PCR. Ceea ce, desigur, ar trebui să-i facă stenturile lui tataie Nelu Iliescu să sară ca popcornul. Dar nea Nelu este fosila încă ambulantă din muzeul PSD, deci e sacrosanct. Bașca, nu mai vrea funcții, așadar poate fi lăsat în plata Domnului (în caz că, acum, înaintea morții, Iliescu e gata să accepte că există așa ceva printre meandrele concretului).
Dar nu comunistul Ion Iliescu mă interesează pe mine, ci comunistul cu patalama de la PCR Mircea Dușa, ministru al Apărării unui stat membru NATO, cu armată prezentă în teatre de operațiuni militare internaționale și cu acces la informații ale alianței militare nord-atlantice. Bretonatul Dușa, fost și ministru de Interne, își ascunde în propriul CV apartenența la Partidul Comunist Român. Biroul de presă al Ministerului Apărării, însă, la solicitarea mea, a confirmat statutul de comunist cu carnet al lui Mircea Dușa.
Ceea ce, dacă aluziile de pînă acum nu au fost suficient de transparente, mă face să mă întreb: NATO ce-o zice de asta? Și, dacă o zice, să o facă în franceză sau maghiară, că Dușa nu știe decît franceză (mira-m-aș!) și maghiară, conform CV-ului ministerial.
Mai jos, răspunsul primit de la Biroul de presă al MApN.
Acu’ nu vreau să-i iau apărarea lui Ponta, da’ parcă, la pachet cu Geoană, PSD ar trebui să scape și de nea Nelu. Măcar. (La Năstase nu sper încă). Nu de alta, dar cînd voyeur-ul grăsuliu amator de minore Bănicioiu și bagabontul isteric și ‘oț Rizea îi plimbă moaștele lui nea Nelu prin filialele din diaspora ale partidului, e semn ori că bunicuța s-a senilizat pînă la pierderea oricărei brume de discernămînt, ori că panaramele juvenile din PSD au încălecat sfintele idealuri ale social-democrației pînă la limita de avarie. Ori ambele.
În ultimele trei zile, cîteva sute de oameni au ajuns pe blogul ăsta căutînd în Google, cu ocazia rememorării mineriadei din 13-15 iunie ’90, următoarele: „iliescu arestat”, „ion iliescu arestat”, „ion iliescu reținut”. Deh, românii visează, visează.
P.S. Cei care îl vor pe Iliescu arestat și și-au pus speranțele într-un motor de căutare pe net au ajuns (și) la postul ăsta. Și s-au întristat, sînt convins.