Dacă Iohannis va candida în 2019 pentru un al doilea mandat și în cursă va mai fi doar un candidat cu șanse iar ăla va fi de la PSD, voi vota Iohannis. Dar sper ca, până atunci, de undeva să apară un al treilea candidat care să nu fie nici pesedist, nici semi-mort, și care să ne reprezinte pe toți cei peste 6,2 de milioane de români care l-au votat pe actualul președinte în 2014.
Etichetă: ion iliescu
Șeful Securității, Iulian Vlad, a orchestrat puciul lui Ion Iliescu împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Inclusiv pe 22 decembrie. 1989.
Furie? Ură? Resemnare? Umilință? Silă? Disperare? Ce poți simți când, la 28 de ani după evenimentele din decembrie 1989, pentru prima oară, statul român își asumă că, de fapt, nimeni nu trebuia să moară în numele „revoluției”? Că, de fapt, tovarășul Ion Iliescu a regizat, împreună cu generali și securiști, o preluare de putere de la Ceaușescu?
La funeraliile tale, tovarășe, poate va veni Gorbaciov. Sau poate nu. Și nu se va arunca cu flori. Decât dacă-s flori de mină. Iar pe marginea cortegiului vor sta, de o parte, învinșii gângavi care te-au privit în ’90 ca pe un Ceaușescu cu față umană, iar de cealaltă parte învingătorii grași, tupeiști și corupți precum Iordache, Șerban Nicolae, Dragnea și tot neamul lor cel blestemat.
Năstase, Geoană, Ponta. Primul a fost „arogant”, al doilea „prostănac” și al treilea „cârlan”. Năstase a făcut pușcărie, Geoană a ieșit din politică iar Ponta nu mai e membru PSD și are niscaiva probleme penale.
În România, nimic nu pare să se piardă, totul pare să se transforme. Dar doar pe dinafară.
În 2001, actualul senator PSD Nicolae Şerban a pus pe masa preşedintelui Ion Iliescu decrete de graţiere pentru cinci persoane condamnate definitiv sub acuzaţii de corupţie: luare de mită, trafic de influenţă şi dare de mită.
O comisie burdușită cu generali ai Armatei, ministrul Apărării, Puiu Pașcu, și președintele Ion Iliescu au conlucrat impecabil pentru ca, în 2001, Gabriel Oprea să fie avansat la gradul de general. Avansarea, însă, s-a făcut ilegal.
Priviți și ascultați cu atenție mărturia premierului român din iunie 1990, Petre Roman, referitoare la ce s-a întîmplat din 10 iunie pînă în 15 iunie a primului an de după ’89.
În 2015, tataie comunist Ilici Iliescovici își permite să facă mișto de noi și să ne dea cu tifla (după cum am zis aici). Asta și pentru că „măi, animalule!” nu a puit pe lîngă el niște fini intelectuali racordați la occident și transatlantism, care să înțeleagă valoarea catharctică a memorialisticii.