Am asistat azi la un moment trist, aproape jalnic, al funcționării statului român: titularul funcției prezidențiale a citit papagalicește un text care, dacă ar fi fost rostit în campania electorală pentru prezidențiale, ar fi ținut acasă pe 16 noiembrie cîteva sute de mii, dacă nu peste un milion de români care au votat ca Iohannis să ajungă președinte.
Nu am nici un dubiu că acel text nu a fost scris de președintele Klaus Iohannis. Dar am o grămadă de dubii că președintele Iohannis înțelege de ce NU trebuia să citească acel text.
Etichetă: klaus iohannis
Dacă ați văzut știrea asta a NPR (National Public Radio), preluată de Mediafax, probabil ați trecut foarte repede peste ea. Pentru mulți, NPR este doar un acronim fără relevanță. Dacă cercetăm un pic, însă, și aflăm ce e NPR-ul ăsta și ce vrea de la noi, vom avea motive de mirare. Unii mai multe, alții mai puține.
Domnule Klaus Iohannis, pe 25 august, invitat în emisiunea mea de pe B1 TV, mi-ați spus că nu ați fost niciodată la GRIVCO, cu atît mai puțin în 2009, cînd tandemul Geoană – Antonescu vă propunea premier (sursa). Ba chiar l-ați acuzat, în premieră, pe Victor Ponta că minte în legătură cu prezența dumneavoastră la GRIVCO. Ulterior, am verificat și v-am dat dreptate, public: Ponta mințea (sursa). Atunci, ați cîștigat (în fața mea, cel puțin) respect. Și o doză de încredere: puteam să înțeleg că politicianul Klaus Iohannis voia să joace la nivel înalt (să facă saltul de la politica locală de Sibiu la cea națională), dar nu aș fi acceptat niciodată să fiți o păpușă a turnătorului Felix.
21 decembrie. 19.00. Nu știam că doare așa… Sînt trist. Pe la unșpe jumate eram în biroul lui Zgonea și i-am zis: „Valică, poa’ să vină și colegu’ tău, Mihai Viteazu, eu de aici nu mă mișc pînă la plen nici să mă omori!”. Iar Valică mă privea bovin și rumega niște cuvinte care nici de-ale dracu’ nu-i ieșeau din gură. Într-un tîrziu, m-a scos din sărite cu rumegatu’ lui oltenesc: „Ce e, bă, Valică, ce e?!? Vrei să mă convingi să mă duc la plen, nu? Să ascult discursul lui Iohannis, nu?! Zi, Valică, de ce dracu’ nu zici?!”.
Cine este, de fapt, Klaus Iohannis? În campania pentru prezidențiale am auzit, DE LA POLITICIENI DIN PNL (nu mai vorbesc de alții, de la celelalte partide) – fie că discuțiile aveau loc în Parlament, de exemplu, fie chiar în studioul B1 TV, înainte de emisiuni – , următoarele despre Klaus Iohannis: „nu are nici o șansă”, „e limitat”, „nu înțelege nimic”, „e un bou” (!), „abia aștept să cîștige Ponta ca să văd dacă mai stau în parlament”, „nu ne consultă, nu vorbește cu noi”, „face gafe”. Și altele în aceeași notă.
16 decembrie. 23.46. Azi am citit și eu din lucrarea mea de doctorat, ca să-mi fac măcar o vagă idee de ce dracu’ m-au tocat ăștia pînă acum. Mi s-a părut o tîmpenie totală: auzi, Tribunalul Penal Internațional! Păi, dacă auzea Năstase că îmi pun numele pe o carte despre un tribunal, fie el și internațional, cred că nu mai conduceam nici organizația de sugari a PSD, darmite aia de tineret… Cum de i-o fi scăpat că în așa ceva mi-au copiat unii doctoratul?! Chiar, cine or fi fost idioții care au plagiat în numele meu?! Ia să-l sun pe Maior să-și trimită băieții să facă o investigație. Sau ar trebui să întreb la SIE?… Nu mai țin minte la care eram acoperit atunci.
În 12 zile, Klaus Iohannis va prelua mandatul de președinte al României. Ca principal responsabil de politica externă a țării, Iohannis își va începe mandatul în plin scandal american al torturii în închisorile CIA (sursa). Dar nu problema americană trebuie să-l preocupe pe președintele ales al României, ci firele care duc spre țara pe care o conduce.
„Pas cu pas”, cartea lui Klaus Iohannis, s-a vîndut deja în peste 100.000 de exemplare (informație care mi-a fost confirmată de PR-ul editurii „Curtea Veche”, care a publicat cartea). Chiar multișor peste 100.000 de exemplare. Ce nu mi-a mai spus PR-ul de la „Curtea Veche”, invocînd o clauză de confidențialitate, este procentul din vînzări pe care-l încasează autorul, Klaus Iohannis.
6 decembrie. 01.22. Serviciul de protocol și comunicare de la Guvern mi-a trimis un mesaj: „Klaus e forma scurtă de la Nikolaus. Tehnic, azi, de sfîntul Nicolae, e și ziua președintelui ales Klaus Iohannis. Doriți să transmiteți un mesaj oficial de felicitare?”. Nu, idioților, vreau să nu mă mai luați la mișto!!!, mi-am zis și, furios, l-am sunat pe Palada să-l întreb cine i-a angajat pe ăia la Guvern. Mi-a intrat direct căsuța poștală: „Pufosule, nu pot răspunde acum, sînt matrafoxat de mojniculae, lasă-mi un mesaj dacă nu ești antiguvernamental și te sun eu înapoi de pe fixu’ de la Palatu’ Victoria”. Fă, Palado, tu ai chef de o demitere?! Pe tine cine dracu’ te-a angajat la Guvern?! A, io te-am angajat, ca să am de cine face bășcălie că e mai gras decît mine.
Știți ceasul de masă al lui Klaus Iohannis din campania electorală? Da, ăla construit de străbunicul președintelui ales și care funcționează și acum, după o sută de ani (sau cel puțin așa susținea Iohannis în clipul electoral). Ei, ceasul ăla a început să ticăie. Dar nu ca pînă acum, nu e ticăitul săsesc de Sibiu, tihnit, care s-a auzit în ultima sută de ani. E un tic-tac accelerat, convulsiv, ca sunetul unei electrocardiograme de preinfarct. Și nu e preinfarctul victoriei lui Klaus Iohannis, este preinfarctul înfrîngerii noastre.