De două zile încoace, sociologi, analiști, politologi, înțelepți, păreriști, politicieni, cetățeni și mulți alții se chinuie să explice sau măcar să înțeleagă miracolul celor 6,2 milioane de voturi primite de un candidat parașutat dintre casele patriarhal-săsești din Sibiu direct pe asfaltul tumultuos și alunecos al Bucureștiului.
Pentru pesedistul Liviu Dragnea, de miracol e vinovat Dumnezeu. Și nu, nu cred că Liviu Dragnea blufează, în capul lui nu era de închipuit un asemenea scenariu și e clar că, dacă scenariul totuși s-a dovedit real, numai divinitatea poate să fie responsabilă, pentru că aici pe pămînt Dragnea are și viii, și morții de partea lui.
Etichetă: klaus iohannis
Să nu uităm. Și, de mîine, să-i pedepsim: gunoaiele sovietice de la PSD ne-au furat. Ne-au furat votul, ne-au furat încrederea într-o țară sănătoasă, ne-au furat sufletele. Eu nu vreau să uit și nu vreau să iert.
Azi, în jurul orei 11.00, am votat. În secția respectivă (din București, sectorul 2), la turul întîi, Iohannis luat 272 de voturi iar Ponta numai 204 (așa cum se vede din procesul-verbal făcut public de BEC).
Marți, 11 noiembrie 2014, Realitatea TV: „dezbatere” prezidențială cu reguli doar aparente, fără fair play, cu moderator partinic care i-a tolerat bădărăniile lui Ponta și întrebări „jurnalistice” venite de la soția unui ministru PSD, realizatoare de emisiuni la Realitatea TV; atmosferă generală de ceartă în spatele blocului; cîștigător, prin grobianism, Victor Ponta; audiența: uriașă (în special datorită faptului că celelalte televiziuni de știri – Antena 3, România TV, B1 TV și Digi 24 – au preluat, integral sau parțial, dezbaterea).
Dacă Ponta ar fi fost de acord cu propunerea lui Iohannis (o singură dezbatere pe teren neutru și acea singură dezbatere ar fi semănat cu cea de aseară de la Realitatea TV), Iohannis ar fi intrat duminică la vot ca un timorat copleșit de importanța bătăliei, cu lacune majore și de comunicare, dar și de cunoștințe generale despre cum funcționează România.
După cîteva săptămîni fără dezbateri electoral-prezidențiale pentru turul întîi și o săptămînă cu certuri peste gard între Ponta și Iohannis, are loc, în sfîrșit, prima dezbatere între prezidențiabilii din turul al doilea. Am zis „dezbatere”? Am greșit.
De duminică încoace, în șoaptă, pe la colțuri, aceliștii lui Iohannis vorbesc de un turism electoral masiv al PSD, în special în județele din sud. Se pomenesc 500.000 de voturi care ar fi fost pompate în candidatul Victor Ponta, adică 5% fără care Victor Viorel ar fi adunat doar 35% din voturi și ar fi stricat feng shui-ul social-democrat duminică seara.
Acum exact acum zece ani, pe un ger pătrunzător, votam la o secție de la gara din Iași, după o așteptare de două ore. Pe cer nu era nici un nor și soarele cu dinții rînjiți la mine făcea cerul curat sticlă mai albastru decît văzusem vreodată. Cu niște degete la fel de albastre de frig puneam ștampila tot albastră pe un buletin de vot care trebuia să mă scape de Năstase cel roșu. Și de încă patru ani cu vechii și noii comuniști ai PSD. Atunci am avut noroc.
Cînd în PSD s-au prins unii că idioțenia Gabrielei Firea îl torpilează pe Ponta, pînă și nea Nelu Iliescu a ieșit să dea o mînă de ajutor. Și i-a dat cîteva bobîrnace Gabrielei Firea. Din start, a lăsat-o fără obiectul muncii, zicînd că e unul din președinții ăia fără copii despre care vorbea Firea că nu există (sursa).
La trei zile după ce țățismul oribil al Gabrielei Firea ne-a lovit în plex (aici), Ponta s-a prins că efectul (o combinație de stupoare, oripilare, furie) îi este profund dăunător. Așa că a confecționat rapid un soi de scuză pe care a postat-o pe facebook. Ca de obicei, însă, Ponta dovedește o perversitate schizofrenică: încearcă să dreagă daunele masive de imagine fără să pară că ar fi responsabil de atacul Gabrielei Firea (deși l-a cerut și încurajat, inclusiv public) și, ca bonus, are impresia că poate întoarce toată povestea în favoarea sa.