Aproape toți supărații pe Băsescu din zilele astea l-au întîlnit pe președinte de multe ori în ultimii ani. Unii chiar de foarte multe ori. Unii din supărații cu pricina au întîlnit-o și pe Laura Codruța Kovesi de multe ori, tot în ultimii ani. Nu mai vorbesc de cît de bine o cunosc supărații de mai sus pe Monica Macovei, și ea supărată pe Traian Băsescu.
Ca un proletar neimportant al presei ce mă aflu, mărturisesc: nu l-am întîlnit niciodată pe Traian Băsescu, cu Kovesi am vorbit o singură dată (în biroul ei de procuror general, după o solicitare oficială de informații; și credeți-mă că nu i-am făcut deloc impresie bună, chiar dacă nu mi-a spus-o direct) iar pe Monica Macovei cred că am întîlnit-o de vreo cinci ori, cu totul (ba am invitat-o la TVR Info, la o emisiune pe care o moderam, ba eram ambii invitați în diverse emisiuni).
Lipsit, deci, de șansa intimității cu Băsescu, Kovesi și Macovei (spre deosebire de supărații patetici invocați mai sus), e clar că nu pricep de ce:
1. Daniel Morar nu renunță și la mandatul de la Curtea Constituțională (atenție, însă: eu cred că Morar NU trebuie să renunțe la mandatul la CCR, ci trebuie să meargă acolo și să impună standardele profesionale pe care le-a aplicat și la DNA), ca să-i dea o lecție tiranului;
2. SUA au făcut și ele compromisul toxic și conspiră împotriva DNA (sursa);
3. Marea Britanie a capitulat și ea și complotează împotriva anticorupției (sursa).
Îi rog, deci, pe supărați, pe acei intimi cu personajele de seamă ale patriei și ale Justiției, să mă lămurească. Ei sigur trebuie să știe.
Etichetă: laura codruța kovesi
Frustrare, furie, tristețe, supărare, bucurie, extaz, orgasm, demență, schizoidie. Și multe altele. Cam în aceste registre (da, știu, vast program psihotic) s-au înscris reacțiile de după conferința de presă de azi a lui Traian Băsescu (transcript), în care președintele a anunțat că va numi fără nici o procedură de selecție procurorii propuși de Victor Ponta (premier și interimar la Justiție). Principalul argument al președintelui: spiritul legii cere asumarea propunerilor de către ministrul de Justiție, o procedură de selecție (mai ales dacă e netransparentă) absolvă decidentul politic de orice fel de responsabilitate a propunerilor (despre legea cu pricina am scris și eu aici).
Ca să nu existe dubii, părerea mea este că, atîta timp cît procedura de selecție nu e reglementată de legea românească, șansele ca această procedură să fie aplicată dar, mai ales, aplicată eficientă și transparentă, sînt nule. Chiar dacă, după cum spun unii, oficialii europeni (care au și insistat ca această procedură să fie aplicată) ar veghea la nașterea și viețuirea acestei proceduri.
Acum, să vă spun de ce cred asta. În martie 2007, în nume personal, am depus o plîngere penală la Parchetul General (condus, pe atunci, de Laura Codruța Kovesi). Reclamam că aproape 600 de parlamentari, miniștri și secretari de stat aveau declarațiile de avere completate cu date false, parțiale, în bășcălie etc. Cu toate astea, nu li se întîmpla nimic celor care își băgau picioarele în declarațiile de avere, deși exista și pe atunci o lege (moștenită din anii de glorie ai PSD dintre 2000 și 2004). De ce? Pentru că legea era proastă, întocmită evident la mișto, cît să le ia ochii fraierilor de la Bruxelles, dar să permită îmbogățiri suspecte, conflicte de interese etc. Mi-am zis, însă, că măcar niște falsuri în declarații tot or găsi procurorii Parchetului General prin cele aproape 600 de cazuri pe care le semnalam (documentarea o făcusem, în cîteva săptămîni, împreună cu colegii mei de la Biroul de Investigații al Academiei Cațavencu), la unii era evident că declaraseră mărunțiș în declarațiile de avere, deși dețineau averi impresionante. Cîteva resurse din ce mai păstrează internetul azi despre plîngerea penală din 2007 găsiți aici și aici (dacă vreți să rîdeți despre ce procurori lucrau acum șase ani la Parchetul General, citiți aici).
Plîngerea a primit un NUP rapid, firește, în toamna lui 2007. L-am contestat, NUP-ul a fost infirmat și dosarul a ajuns pe mîna altui procuror (altul decît idiotul cu NUP-ul, de care puteți rîde un pic mai sus). Doi ani mai tîrziu, prin 2009, încă se mai făceau cercetări, cică (prin 2008, mergeam de vreo două ori pe lună la Parchetul General să văd cum mai merge dosarul; procurorul, o doamnă, îmi spunea că se face, că se ajunge în instanță, că ea e procuror de instanță și simte că are un caz, dar că durează, că sînt mulți, că mai are și alte dosare etc). În cele din urmă, probabil s-a închis, cel mai probabil tot cu NUP.
Dar nu despre asta e vorba. Ci despre lege. Iată, de exemplu, ce declarație dădea Monica Macovei în Academia Cațavencu (aia veche, din 2007, nu copia de acum) atunci cînd am depus plîngerea la Parchetul General: „Demersul dvs., care probabil a necesitat un timp indelungat si o atentie deosebita, ar fi putut fi evitat daca proiectul pe care l-am propus, de infiintare a Agentiei Nationale de Integritate, ar fi fost adoptat pina acum si pus in aplicare. (…) Si probabil ca odata aparuta aceasta lege, cind stii ca exista un organism care in mod obligatoriu se uita pe declaratia de avere pe care ai semnat-o si te poate chema la audieri daca nu e bine completata, va creste si gradul de responsabilitate al celor care sint obligati prin lege sa completeze declaratii de avere” (sursa).
Da, doamna Monica Macovei, aveați perfectă dreptate: era vorba de o LEGE. În cazul nostru, proiectul de lege de înființare a Agenției Naționale de Integritate. Era 2007. Acum e 2013. Atunci, ANI era o iluzie. Acum, ANI are un „portofoliu” consistent de parlamentari cu probleme de integritate, miniștri, secretari de stat, primari, președinți de consilii județene etc. Acum, ANI inspiră respect și frică. Acum, ANI există. Și, tocmai pentru că există, nu e nevoie să stăm la mila UE ca să ne facă ordine în ogradă. Totul datorită unei LEGI. A unei legi bune. Pentru care trebuie să-i mulțumim Monicăi Macovei și lui Traian Băsescu. Președintelui în special pentru situația gravă din 2010, cînd legea ANI a fost declarată neconstituțională și președintele a făcut eforturi politice și diplomatice consistente ca o nouă lege să fie votată. Și mai trebuie să le mulțumim și instituțiilor europene care au insistat ca legea ANI să existe. Așa că, azi, există. Și dă rezultate. Vizibile.
Spre deosebire de legea ANI, legea care reglementează numirile de șefi în parchete e proastă. E proastă pentru că lasă totul la mîna politicienilor (ministrul de Justiție propune, președintele numește, CSM dă doar un aviz consultativ). Legea asta e în vigoare din 2005. În 2004 era altă lege în vigoare, care prevedea că CSM face propunerile. În ultimii opt ani, NIMENI nu a făcut eforturi politice ca în lege să fie introdus un paragraf (sau mai multe) care să reglementeze o PROCEDURĂ de selecție a procurorilor. Dacă acea procedură ar fi existat în lege, azi nu ne-am fi lamentat că Ponta și Băsescu au făcut blat pe numirile de procurori. Dar legea e aceeași din 2005 și spune numai cît spune: că politicienii au monopol pe numirile de șefi în parchete.
P.S. Cel mai ironic este că primele dosare penale pe fals în declarații pentru completarea deficitară a declarațiilor de avere au apărut la Parchetul General ABIA în mandatul (interimar) de procuror general al lui Daniel Morar, din toamna lui 2012 încoace. Asta deși plîngerile penale ale ANI fuseseră depuse la Parchetul General cu multă vreme înainte, dar procurorii din mandatul lui Kovesi au dat NUP-uri pe bandă rulantă, pentru motive de multe ori delirante.
P.P.S. Nu, nu-mi plac propunerile lui Ponta. Și nu mi-a plăcut niciodată Laura Codruța Kovesi (un motiv, aici). Dar avem legea pe care TOATE partidele o consideră perfectă (că de aia nu au schimbat-o, nu?) și, conform acelei legi, jocul e politic. Chiar dacă e de căcat.
P.P.P.S. Alte cîteva observații:
1. nu vă obosiți să mă acuzați de băsism în materie de justiție, nu e cazul: cînd Traian Băsescu a făcut, în opinia mea, greșeli majore, am avut grijă să o spun răspicat;
2. în 2009, cînd PDL a făcut alianță cu PSD pentru cîteva luni, Ministerul Justiției a rămas la PDL, ceea ce a făcut posibilă menținerea lui Kovesi la PG și a lui Daniel Morar la DNA (asta a propos de „tîrguielile” lui Băsescu pe Justiție);
3. că vorbeam de lege: azi, legea i-a salvat pe Ghica și Danileț de la o revocare absurdă din CSM;
4. în concluzie – celor care au așteptat minuni extralegale de la președinte azi, un mic sfat, dacă îmi e permis: cereți-le favoriților voștri politici să voteze legi bune cînd sînt la putere, nu să ia decizii magice pe baza unor legi tîmpite (tîmpite inclusiv din cauza lor) cînd sînt în opoziție.
Aseară, la RTV, Daniel Morar a enunțat (foarte corect, de altfel, din punct de vedere al principiului) că procurorii propuși pentru șefia Parchetului General și a DNA trebuie selectați printr-o procedură clară și transparentă: „La Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) am hotarat ca trebuie respectata o procedura, ca trebuie sa avem o procedura de selectie de genul celei pe care a urmat-o fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, si care s-a soldat cu respingerea propunerilor pe care le-a facut. Dar asta nu inseamna ca procedura nu trebuie luata de la capat, ca nu trebuie data o sansa procurorilor bine pregatiti si care vor sa se inscrie intr-o asemenea competitie de a merge in aceasta procedura.
Nu ne intereseaza intelegerile intre actorii politici, daca CSM-ul are un rol in aceasat procedura a inteles astazi sa si-l exercite” (sursa).
Același Daniel Morar, dar în octombrie 2012, cînd avea posibilitatea să se înscrie în cursa pentru șefia Parchetului General tot în cadrul unei proceduri de selecție, spunea așa: „Deci avem o transparenta pe ceea ce inseamna depunerea candidaturilor, pe vointa de a ne lansa intr-o asemenea competitie, dar n-avem o transparenta in ceea ce inseamna procedura de selectie efectiva. Acesta este motivul pentru care nu-mi depun candidatura. Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi” (sursa).
Așadar: în octombrie 2012, cînd procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA era organizată de ministerul Justiției de la PNL (Mona Pivniceru), Daniel Morar nu s-a înscris, catalogînd toată procedura ca „farsă”; acum, în aprilie 2013, cînd procedura va fi inițiată tot de un ministru al PNL (nu știm, încă, cine va fi acela/aceea), Daniel Morar susține (repet: corect principial!) că e nevoie de procedură. De unde, firească, întrebarea: cine sau ce garantează că, de data asta, procedura va fi clară, eficientă și transparentă? Și cine sau ce garantează că, de data asta, procurorii buni se vor înscrie? Dacă vor exista, și acum, procurori (exact ca Daniel Morar în octombrie 2012) care să nu se înscrie pentru că vor considera procedura „o farsă”?
Și ar mai fi ceva: în octombrie 2012, Daniel Morar nu avea o problemă cu Kovesi (ba chiar era solidar cu fosta șefă a PG, de aceea reiau declarația lui Morar din octombrie 2012: „Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi„). Acum, Daniel Morar a descoperit că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Sigur, argumentul lui Morar (Kovesi nu ar trebui numită la șefia DNA pentru că nu are experiență în anticorupție) e corect, dar de ce apare abia acum?
P.S. Îl consider pe Daniel Morar cea mai bună opțiune pentru șefia Parchetului General și consider că mandatul de judecător pe care l-a primit la Curtea Constituțională văduvește sistemul de justiție românesc și de unul din cei mai eficienți procurori, și de unul din cei mai buni manageri.
Ce nu înțeleg, însă, este cum va reuși CSM (din care Morar încă face parte, ca procuror general interimar) să controleze procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA, cîtă vreme legea tranșează problema pur politic.
Mulți jurnaliști, analiști și lideri ai societății civile au spus (unii nuanțat, alții răspicat) că Ponta a jucat o scenetă pe mînă cu Dan Voiculescu Felix: ar fi scos la înaintare prezumtiva propunere a Laurei Codruța Kovesi doar ca să mimeze proeuropenismul, cînd, de fapt, nu ar urmări decît să scoată din pălărie, la momentul potrivit, un candidat ceva mai apropiat de social-democrație.
În vremuri mai bune, aș fi fost tentat să cred același lucru, că Ponta joacă teatru, ajutat de văicărelile de carton ale lui Crin și de mașina de propagandă a lui Felix. În vremurile acestea, însă, Ponta nu-și permite scenete.
Argumentul 1: România este țară cu drepturi depline a Uniunii Europene. Da, e adevărat, România are un MCV legat de picior, dar chiar și așa este de neconceput ca o țară UE să aibă, de cîteva luni bune, interimari la șefia celor mai importante parchete (Parchetul general și DNA). Tocmai de aceea, nu numai că e ultraurgent ca șefii de parchete să fie numiți, dar e mai mult decît necesar ca procurorii propuși de Ponta și acceptați de Băsescu să reprezinte așteptările de integritate cerute de UE. Este ultranecesar. Iar Ponta știe asta. Și știe foarte bine.
Argumentul 2: după raportul MCV dezastruos de la începutul anului și interdicția pe Schengen, România nu-și permite pași greșiți. Sancțiuni cuantificabile în bani (suspendarea unor fonduri europene, de exemplu) sînt destul de probabile în cazul prelungirii crizei numirilor în parchete. Iar asta ar transforma guvernul Ponta II într-unul de subzistență și l-ar duce pe Ponta în postura de perdant politic și electoral pe termen lung.
Argumentul 3: decizia este la Traian Băsescu. Iar președintele știe chiar mai bine decît Ponta că argumentele 1 și 2 sînt decisive. Așadar, dacă Ponta ar juca o scenetă, Băsescu ar demonta-o în direct la o oră de maximă audiență. Și, chiar mai grav, ar refuza propunerile lui Ponta. Ceea ce l-ar transforma pe premierul român într-un neputincios în ochii cancelariilor europene și ai înalților funcționari bruxellezi, cu consecințe economice dezastruoase pentru România.
Argumentul 4: Dan Voiculescu Felix nu a fost niciodată, de fapt, și nici nu va fi aliatul lui Victor Ponta. Mișcările politice din interiorul PSD arată că Ponta se înconjoară cu tineri care-i sînt loiali iar din garda veche de baroni îi păstrează doar pe cei care nu-l presează. Nicușor Constantinescu, de exemplu, e unul din cazurile de baroni care arată că Ponta, avid de putere personală maximă, nu ezită să lovească în plin. Felix l-a criticat în mai multe rînduri pe Ponta și, mai mult decît atît, este un dușman declarat al lui Sebastian Ghiță, mogulul de casă al lui Ponta. Pe bani, inclusiv de stat, Felix nu va fi niciodată un partener al lui Ponta, pentru că partenerul lui Ponta este Ghiță. Mai mult decît atît, lăcomia lui Felix este insațiabilă. Iar problemele cu Justiția ale aceluiași Felix îl trag în jos pe Ponta, chiar dacă premierul român nu e vreo fată mare, însă premierul român înțelege avantajele unui anturaj ceva mai salubru atunci cînd negociază cu parteneri străini (fie că e vorba de politică externă, fie de investiții din afară).
Din toate aceste motive (cel puțin patru), Ponta nu a jucat o scenetă atunci cînd a spus că nu exclude varianta propunerii Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA, care are atît susținere europeană, cît și americană. Că o va numi sau nu e cu totul altă poveste. Dar, cel mai probabil, pentru a da un semnal puternic la Bruxelles, Ponta ar trebui să o numească. Abia dacă nu o va numi, Ponta se va dovedi slab. Și lipsit de inteligență.
P.S. Da, pe Ponta nu-l ajută trecutul. Deloc. Ba chiar ar putea fi acuzat că încearcă să pună mai repede șef la Parchetul general ca să scape de un dosar penal de plagiat. Dar Ponta ar putea să parieze pe viitor.
P.P.S. Premierul actual al României nu-mi e simpatic. Dar are șansa unei mutări decisive. În bine. Dacă o va face ține numai de cît curaj are.
Victor Ponta: „Şi acum consider că acţiunea desfăşurată de DNA sub conducerea domnului Morar de anchetare a celor care au votat la referendum reprezintă un abuz şi din acest motiv nu am fost niciodată de acord ca domnul Morar să ocupe o funcţie de conducere în Parchete, pentru că a fost cel care a coordonat acel abuz. Simplu, nu m-am răzgândit absolut deloc” (sursa)
Așadar, de asta nu-l vrea Ponta pe Morar: pentru că Daniel Morar, ca șef al DNA, a performat un abuz împotriva cetățenilor care au votat la referendum. Să admitem că e corect: da, DNA-ul condus de Daniel Morar a efectuat o anchetă împotriva unor cetățeni care au comis fraude la referendum. Dar ancheta respectivă îl vizează, de fapt, pe Liviu Dragnea (sigur, la pachet cu niște complici), singurul personaj pentru care DNA avea și are competența cercetărilor (un comunicat al DNA despre acest dosar, aici).
Ponta, în schimb, nu ar avea nimic împotrivă să o propună pe Laura Codruța Kovesi pentru funcția de șefă a DNA. Deducem, deci, că ei nu i se poate imputa nenorocirea care i s-a reproșat lui Morar, și anume că ar fi abuzat printr-o anchetă cetățenii care au votat la referendum (cînd era procuror general, adică în 2012). Ei, surpriză, dragă Victoraș: și Kovesi a abuzat cetățenii. Iată cum i-a trimis în judecată pe unii chiar săptămîna trecută: „Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în cauza cunoscută mass-media sub denumirea „Fraude la referendum” Constanţa şi au dispus, la data de 25.03.2013, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor IORDAN ELENA, TACHE ADELINA GABRIELA, NEGOIŢĂ FELICIA, TACHE CONSTANTIN, VĂRVĂROIU VASILICĂ, FLOREA DIANA, SIMION LENUŢA – LĂCRĂMIOARA, MIUŢU MARIOARA, GHIBĂLDAN DANIELA, GRĂDIŞTEANU ANDREI ALEXANDRU şi STĂNIMIR VIOLETA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 3/2000, respectiv introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale” (sursa).
Așadar, dacă Morar a abuzat cetățenii care au votat la referendum și Kovesi i-a abuzat și ea, exact la fel, dar Ponta nu și-l dorește pe Morar la șefia vreunui parchet PENTRU CĂ a abuzat cetățeni, musai că trebuie să o ignore și pe Kovesi. Ca să fie consecvent. Dar Ponta nu e consecvent: Morar ba, Kovesi da. De unde înțelegem că alta e problema lui Ponta cu Morar, nu? Păi, nu are dreptate și Crin, cînd urlă de-i ies ochii din cap? Are, dar tot pe dinafară rămîne (Crin, desigur). Iar problema aia a lui Ponta cu Morar se cheamă Dragnea, nu? Care, exact din motivul ăsta, ar putea fi suspendat de Traian Băsescu.
P.S. Oare ce va face Kovesi la șefia DNA cu dosarul lui Dragnea?
„Cînd va avea o funcție în stat, Crin Antonescu va vedea că trebuie să iei și decizii care nemulțumesc un jurnalist”.
„Eu nu am alegeri la anul, eu am responsabilitatea guvernării”.
Ambele declarații îi aparțin premierului Victor Ponta și au fost date cam acum un sfert de oră (ca răspuns la refuzul lui Crin de a accepta eventuala numire a Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA). Ambele declarații spun același lucru: Crin doar se face că are o funcție în stat și are numai o singură grijă – candidatura la prezidențiale din 2014. Oricum le-am lua, astea-s declarații pe care le fac politicienii de la putere cu privire la politicienii critici de opoziție. Și sună destul de nasol. O trimitere a lui Crin Antonescu în zona derizorie a politicii, trimitere performată sec și tăios de Ponta.
Crin e dator, acum, cu o replică. Dar nu din gură, schelălăit, la Antena 3.
E zgomot mult zilele astea în Justiție: de ce a fost delegat Morar prim-adjunct la PG, de ce a a fost detașată Laura Codruța Kovesi la MAE (pentru un post la Bruxelles), dacă mai participă aceeași Kovesi la concursul organizat de ministrul Pivniceru pentru șefia DNA, de ce nu participă Morar la concurs, de ce Pivniceru nu ia în calcul recomandările UE referitoare la trasparența concursului și tot așa. Dincolo de toate astea, însă există o certitudine: în acest moment, stăpînul absolut al dosarelor penale din România este Daniel Morar. Daniel Morar, adică procurorul general de facto al României. Și, în același timp, omul care ține frîiele la DNA, prin Laura Oprean, procurorul delegat de același Morar să preia șefia Anticorupție.
Nu vă lăsați amăgiți de statutul de interimar al lui Morar la șefia PG. Pentru că, măcar două luni de acum înainte, nimic nu-l va clinti pe Morar de pe scaunu de procuror general. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt, e suficient să consultați calendarul stabilit de ministrul Justiției pentru concursul de ocupare al posturilor de șefi la PG și DNA (aici). Conform acestui calendar, Ministerul Justiției își va definitiva procedura de propunere a șefilor de parchete la 1 noiembrie. După această dată, propunerile vor intra în malaxorul CSM, care le va analiza în vederea avizului (consultativ) legal. Abia apoi, propunerile vor ajunge pe masa președintelui Băsescu, care va trebui să ia o decizie (de acceptare sau de respingere). Termenul maxim în care CSM trebuie să dea avizul pe propuneri este de 60 de zile. Asta înseamnă că propunerile lui Pivniceru ar putea ajunge la Cotroceni, cel mai tîrziu, pe 1 ianuarie 2013. Sau și mai devreme. Dar nu mai devreme de o lună, spun sursele mele. Adică, optimist, pe la începutul lui decembrie. Cel mai probabil, după alegerile parlamentare. Care alegeri parlamentare ar putea aduce un nou guvern, deci și un nou ministru al Justiției. Deci, în funcție de avizul CSM, chiar noi propuneri de șefi la PG și DNA ale unui eventual nou ministru.
Pînă atunci, însă, cele două luni (octombrie și noiembrie) sînt cruciale pentru definitivarea dosarelor fraudării referendumului de demitere a președintelui. Or, cu Morar procuror general, PG și DNA vor lucra. Ceea ce nu le dorim și politicienilor, deși ei își doresc foarte tare.
P.S. Public, prezența lui Morar la PG nu a fost niciodată pe placul lui Victor Ponta. Totuși, după ce Morar a fost delegat prim-adjunct al lui Kovesi, ceea ce i-a permis ca acum să fie procuror general (interimar), Kovesi a fost „pedepsită” cu o funcție la Bruxelles, care-i asigură viitorul chiar și în situația (improbabilă) în care nu va fi propusă și acceptată ca șefă la DNA. Deci, cum joacă Victor Ponta?:)
Mutare a dracului de interesantă azi: Laura Codruța Kovesi l-a delegat la conducerea Parchetului General pe Daniel Morar, șeful DNA. Pînă azi, jocurile erau făcute în favoarea lui Marius Iacob, prim-adjunct al Codruței Kovesi, cel care era în cărți să fie delegat la șefia PG. Cu Iacob la șefia PG, exista riscul iminent ca lui Morar să nu i se mai prelungească delegarea în fruntea DNA. Iar dacă mișcarea asta s-ar fi produs, erau în pericol dosarele fraudării referendumului. Atît cele instrumentate de PG, cît și cele instrumentate de DNA (cele mai grele, de altfel, într-unul din acestea fiind anchetat și Liviu Dragnea).
Sigur, Daniel Morar e interimar. Cel puțin pînă cînd ministrul Justiției, Mona Pivniceru, va propune un nou șef la PG și, necesar, președintele Traian Băsescu va accepta propunerea. Ceea ce înseamnă că dosarele referendumului vor merge mai departe. Și nu doar la PG, ci și la DNA, unde șef e, deocamdată, unul din adjuncții lui Morar.
Rămîne, deocamdată, în aer cariera Codruței Kovesi. Care, cel puțin pînă acum, e favorită la preluarea șefiei DNA. Se va și întîmpla asta? Vom vedea.
Problema cea mai mare, acum, este în curtea PSD: cu dosare grele la DNA pe fraudarea referendumului și cu Morar interimar la PG, rahatul îi va exploda partidului lui Ponta în față exact în campania electorală. Își permite PSD asta? Iarăși, vom vedea.
Așa cum rămîne să vedem care vor fi propunerile Monei Pivniceru pentru șefia PG, respectiv a DNA. Și, firește, care va fi reacția președintelui Băsescu la aceste propuneri.
P.S. Marius Iacob, dincolo de penibilul episod „Elodia” în care a fost implicat – vă amintiți că s-a deplasat personal pe coclaurii patriei să caute cadavrul nevestei lui Cioacă?! – , e și un tip alunecos. Care primește sms-uri în momente importante. Cum ar fi, de exemplu, cînd se deplasează pe teren să ia liste electorale de la BEC. De la oameni politici (mă rog, nu-s mai mulți, e doar unul) care mai și dețin funcții de miniștri.
Azi, în țara noastră, directorul FBI, Robert Mueller, se întîlnește cu directorul SRI, George Maior. Cei doi s-au mai văzut, în România, acum cinci ani, la finalul lui 2006. Tot atunci, Mueller s-a întîlnit și cu șefa Parchetului General, Laura Codruța Kovesi. Ocazie cu care șeful FBI îi sugera lui Kovesi să nu se jeneze și să caște mai mult urechile SRI-ului la ce vorbesc corupții din politică la telefon (cum arătau diplomații americani de la București). Cum șefa Parchetului General și șeful SRI sînt încă pe funcții, mă gîndesc că sfatul a fost util.
Ieri a fost ceas de aniversar bilanț la Parchetul General iar azi e ziua femeii. Și asumarea răspunderii pe Codul Muncii. Deci, tot atîtea prilejuri de sărbătoare sufletească, de erecție spirituală. Apropo de ridicări, femeia Laura Codruța Kovesi s-a sculat ieri și a ținut un discurs despre starea națiunii în dosare penale. Și, printre realizărili din ultimul an, și-a exprimat și un gînd cald pentru viitor: cică „averile persoanelor condamnate, care nu le pot justifica, ar trebui confiscate” (de aici).
Ioi, tulai Domne! Da’ cum așa? Să fie aceeași Laurica ce credea sincer că e suficient, ca să fie curate, dacă averile din furat se pun pe numele bunicuței? Sau să nu fie aceeași? Sau să nu știe Laurica, de exemplu, că pentru a exista condamnări, e nevoie, înainte de toate, de niște urmăriri penale? Mda, e posibil să nu știe, mai ales că în mandatul Lauricii s-a inventat NUP-ul pe „lipsă de intenție” pe bandă rulantă: da, ai făcut aia și ailaltă, da’ n-ai vrut, mă-nțelegi, n-ai avut intenția să, universul a conspirat la nefericirea ta penală.