În județele din sud, în Craiova Olguței, acum în Moldova, adică în locurile în care PSD ia voturi multe, Dragnea este huiduit, înjurat și criticat de cetățeni de luni de zile. Șeful PSD, însă, în ciuda umilințelor (intră prin spate în clădirile în care ține speech-uri, e protejat de multe gărzi de corp, fuge cu duba din mijlocul mulțimii), nu doar că nu renunță la turneul său electoral, dar are un discurs care te face să te gândești fie că e nebun de legat, fie că e un escroc de legat.
Ultima mostră, postarea pe Facebook de după mitingul de la Iași, este sugestivă:
„Am câteva vești proaste pentru trubadurii lui Klaus Iohannis și pentru cei care defăimează zi de zi România! Am fost astăzi la Iași alături de colegii mei și de simpatizanți ai PSD și oamenii știu adevărul!
Iohannis și ai lui sunt din ce în ce mai nervoși. Vad că românilor începe să le meargă bine. Este singura explicație pentru modul în care acționează sistematic, mânați de ură împotriva propriului popor, pentru a bloca măsurile care aduc bunăstare.
Ei au închis spitale, noi le-am redeschis, am făcut investiții și facem în continuare. Numai în acest an avem 16 miliarde de lei în plus pentru sănătate față de ce a avut Cioloș. Noi am mărit salariile medicilor și tot noi vom construi și autostrăzile, cu toate piedicile pe care ni le pun.
Etichetă: putere
Furie? Ură? Resemnare? Umilință? Silă? Disperare? Ce poți simți când, la 28 de ani după evenimentele din decembrie 1989, pentru prima oară, statul român își asumă că, de fapt, nimeni nu trebuia să moară în numele „revoluției”? Că, de fapt, tovarășul Ion Iliescu a regizat, împreună cu generali și securiști, o preluare de putere de la Ceaușescu?
În acest moment, în PSD se bat trei tabere: adepții lui Dragnea, suporterii lui Tudose și fanii Gabrielei Firea. Ca mai toți pesediștii, Firea l-a susținut pe Dragnea. Până de curând. Nu neapărat de dragul teleormăneanului, ci pentru că luptele în trei se poartă după formula clasică 2 versus 1, până 1 cade, apoi 2-ul se transformă în 1 versus 1 până când nu mai rămâne decât un singur pretendent la prima poziție de putere.
Gabriel Oprea nu doar se crede, dar azi chiar e pe cai mari, călărește o întreagă herghelie. O herghelie de mîrțoage uneperiste destul de răpciugoase, dar suficient de numeroase pentru a destabiliza hipodromul PSD al puterii. Asta e cert.
Pînă să se instaleze la Palatul Victoria, nu am scris nici un rînd despre Victor Ponta. I-am urmărit cariera politică și cea de avocat, am analizat acuzațiile pe care i le aducea Blejnar, am discutat cu prieteni și colegi. Dar i-am respectat statutul de opozant al PDL și al lui Băsescu. După o logică simplă: nu are acces la guvernare, deci nu poate decide, așadar tunurile trebuie să stea pe putere. Culmea, i-am mai și luat apărarea cînd unii au scris fără probe despre cum ar fi beneficiat de sex cu minore.
Crin Antonescu a beneficiat de același tratament. Singura critică pe care i-am adus-o a fost că s-a asociat cu Dan Voiculescu. Altfel, nici un rînd despre pozițiile nevestei Vălean în chestiunea Roșia Montană sau despre apartamentul de cîteva sute de mii de euro cumpărat pe malul lacului Herăstrău (deși, fie vorba între noi, e destul de greu să găsești niște sute de mii de euro sub pat cînd trăiești din salariul de parlamentar).
Pînă cînd Ponta și, mai nou, Antonescu, s-au instalat la putere, țintele mele au fost PDL și Băsescu. Nu e nevoie nici măcar să vă duceți pe site-ul revistei Kamikaze, secțiunea de investigații (deși e util), e suficient să citiți acest blog. Și o să vă lămuriți cu vîrf și îndesat. Există un post despre Traian Băsescu, de exemplu, care arată destul de clar cam cît de băsist sînt. Dar acuzațiile mele la adresa lui Traian Băsescu din acel post nu sînt niciodată pomenite de Ponta & Antonescu, pentru simplul (și ironicul) motiv că președintele suspendat le lua apărarea lui Adrian Năstase și altor useliști, în defavoarea DNA.
Și mai mișto este că, după un articol (de data asta din revista Kamikaze) despre legături de corupție dintre șefii ANAF și grupul Apostu de la Cluj, ANAF a blocat conturile revistei Kamikaze. Era ANAF-ul condus de Blejnar, sub guvern MRU și președinte Băsescu (nesuspendat). Conturile revistei nu sînt nici acum deblocate (n-avem bani, aia e), salariile (mă rog, ăia trei lei) se dau trimestrial, dar numai dacă avem noroc, cheltuielile revistei se susțin foarte greu. Ai dracu’ băsiști și portocalii care sîntem!
Totuși, în ultimii trei-patru ani, nu am primit nici un comentariu (nici aici, pe blog, nici pe site-ul revistei) în care să fiu acuzat de către pedeliști sau băsiști că atentez la stabilitatea democrației, că sînt uselist, vîndut lui Ponta & Crin etc. În ultimele zile, însă, după numai cîteva texte critice, dar anemice (nici măcar cu cine știe ce dezvăluiri!), despre premier și președintele interimar, am descoperit despre mine că sînt o rușine, un jeg, pleavă, antidemocrat și altele.
Dragi partizani, e mult mai simplu: puterea trebuie criticată. Oricare ar fi ea. Acum, o dețin Ponta & Crin. Mîine vor fi alții. Dar regula nu se schimbă.