Cu patru luni înainte de tragedia din „Colectiv”, IGSU a primit dreptul, prin lege, să închidă orice instituție la care riscurile de incendiu erau mari. Atenție: IGSU, instituția condusă de Raed Arafat.
Etichetă: raed arafat
28 decembrie 2014 – Arafat susține în presă că, în urma unor experimente conduse de procurori, s-a stabilit că victimele accidentului de elicopter de pe lacul Siutghiol nu puteau striga după ajutor (sursa);
14 ianuarie 2015 – procurorul general al României îl contrazice pe Arafat și arată că experimentele au susținut contrariul: strigătele victimelor puteau fi auzite de pe mal (sursa).
La două săptămîni după ce un elicopter SMURD s-a prăbușit în lacul Siutghiol și patru oameni au murit, nu ne e deloc clar de ce Departamentul pentru Situații de Urgență al Internelor, coordonat de Raed Arafat, nu a fost mai eficient în a salva viețile membrilor echipajului. Se face o anchetă, desigur, care e secretă și din care nu răsuflă nimic.
Sau mai răsuflă cîte ceva dacă acel ceva vine să lustruiască încă o dată statuia lui Raed Arafat. Cea mai nouă dezvăluire din seria asta ne spune că morții nu puteau să strige după ajutor.
UPDATE: Culmea tupeului la cuplul Ponta – Arafat: deși Arafat nu a fost în stare să coordoneze urgențele de la Interne, acum a primit verde să coordoneze TOATE urgențele din România (sursa)!
Azi, (încă) premierul Victor Ponta a anunțat că procedurile sistemului de intervenții în situații de urgență vor fi modificate prin OUG (sursa). Ceea ce înseamnă, logic, că aceste proceduri sînt proaste. Dar asta mai înseamnă și că aceste proceduri sînt proaste EXCLUSIV din vina lui Raed Arafat. Să explicăm.
Ce vedeți în filmul de mai jos se întîmpla pe 30 ianuarie a.c., la zece zile după ce pilotul Adrian Iovan și studenta la Medicină Aura Ion mureau în frig, răniți, în Apuseni. E imposibil să nu fii cuprins de o greață profundă la vederea limbilor halucinante pe care cei trei și le dau în public, speculînd pentru avantaje de imagine un accident aviatic cu victime decedate.
16 decembrie. 23.46. Azi am citit și eu din lucrarea mea de doctorat, ca să-mi fac măcar o vagă idee de ce dracu’ m-au tocat ăștia pînă acum. Mi s-a părut o tîmpenie totală: auzi, Tribunalul Penal Internațional! Păi, dacă auzea Năstase că îmi pun numele pe o carte despre un tribunal, fie el și internațional, cred că nu mai conduceam nici organizația de sugari a PSD, darmite aia de tineret… Cum de i-o fi scăpat că în așa ceva mi-au copiat unii doctoratul?! Chiar, cine or fi fost idioții care au plagiat în numele meu?! Ia să-l sun pe Maior să-și trimită băieții să facă o investigație. Sau ar trebui să întreb la SIE?… Nu mai țin minte la care eram acoperit atunci.
20 ianuarie 2014. Un avion pilotat de Adrian Iovan, care transporta organe pentru un transplant, se prăbușește în Apuseni. Iovan și studenta la medicină Aura Ion își pierd viețile. Copilotul și alți patru medici supraviețuiesc, dar sînt răniți, unii grav.
Presa descoperă, destul de repede, un lanț enorm de erori umane și de sistem care au îngreunat salvarea lui Adrian Iovan și a Aurei Ion. Pînă acum, nimeni nua răspuns pentru cele două morți.
29 ianuarie 2014. La nouă zile de la accident, scandalul public este uriaș: nimeni nu-și explică de ce salvatorii au ajuns după prea multe ore la locul accidentului, toată lumea e șocată că, în seara în care Adrian Iovan și Aura Ion mureau înghețați, Ponta era într-un restaurant și glumea cu mai mulți lideri PSD la o întîlnire informală cu presa.
Șoc și groază: îngerul salvator Raed Arafat este autorul unui ordin al Ministerului Sănătății (nr. 964) prin care date extrem de importante pentru cetățeni privitoare la Ministerul Sănătății devin „exceptate de la comunicare”. Adică nu mai pot fi făcute publice, nu mai pot ajunge în atenția presei, deci nici a cetățenilor care plătesc taxe, impozite, asigurări sociale, de sănătate și alte tîmpenii la stat.
Ani de zile, Raed Arafat și-a clădit enormul capital de simpatie publică de pe un post minuscul de subsecretar de stat în Ministerul Sănătății. La fel de adevărat e că acest post era mai degrabă veriga formală de care Arafat avea nevoie pentru a-și susține (impresionantul, s-o spunem) proiect SMURD. Cel care, de altfel, l-a și făcut pe Arafat omul care, dacă ar candida la președinție, l-ar bate cel puțin pe Crin Antonescu. Că simbolul SMURD poate să facă țara să se zgîlțîie din temelii s-a văzut cu ocazia „revoluției” din ianuarie. Tot cu ocazia aia, mi-am atras niscaiva antipatii declarînd public că am motivele mele să nu-l simpatizez pe Arafat (deși îi apreciez munca, inteligența și tenacitatea puse în slujba SMURD).
Acum cîteva luni, după o emisiune la RTV la care am participat împreună cu Raed Arafat, l-am întrebat pe acesta de ce nu acceptă, totuși, oferta repetată de a fi ministrul Sănătății. Nu vă pot cita vorbele lui Arafat, nu mi le amintesc cu atîta precizie, dar ideea, una simplă, concisă, era următoarea: nici un ministru nu poate să fie independent în a administra activitatea unui minister, ci pur dependent de interesele partidului care l-a numit în funcție (și nu era vorba numai de politici de guvernare, ci de interese de partid cît se poate de economice); în al doilea rînd, Arafat se temea de efemeritatea mandatelor de ministru (firesc: cîți miniștri au fost la Sănătate în ultimii patru ani?), care nu i-ar fi permis să-și aplice ideile de reformă a sistemului sanitar (și, da, Arafat are idei bune și știe ce se întîmplă în sistem de la ultima farmacie de țară pînă la cel mai mare spital din România).
Zilele acestea, cu numai o lună înainte de alegerile parlamentare care pot schimba Guvernul, Arafat a acceptat portofoliul de la Sănătate. Ce s-o fi întîmplat cu efemeritatea mandatelor de ministru? Ce s-o fi întîmplat cu presiunile și interesele de partid? Pe ce mizează Raed Arafat și nu știm noi? Pînă una, alta, ce știm sigur este că Arafat a jurat și a semnat. Pentru cine, vom afla în curînd.
În iunie 2009, colega mea Alina Moscalu de la Academia Cațavencu, unde prestam atunci, a documentat și scris un articol despre o achiziție de 11 milioane de euro a Ministerului Sănătății. Era vorba de o achiziție de ambulanțe. Deși era vorba de o sumă enormă, la licitație s-a înscris, surprinzător, o singură firmă. Care, firește, a și cîștigat. Coincidență, firma era deținută de un bun prieten al lui Raed Arafat. Care Raed Arafat era deja subsecretar de stat la Ministerul Sănătății, în acel moment, de vreo doi anișori. Sunat de colega mea, Arafat a admis legătura de prietenie cu proprietarul firmei cîștigătoare. Apoi, pentru că deja fusese pus în gardă, a făcut presiuni ca articolul să nu apară. La un alt bun prieten al lui (pe care nu-l voi numi), și el prestator la Academia Cațavencu pe vremea aia. Articolul, însă, a apărut. Ori înainte, ori după, nu-mi amintesc foarte clar, însoțit de colegul nenumit, i-am făcut o vizită lui Arafat la minister. Atunci l-am văzut pentru prima și ultima oară pe eroul providențial al sistemului medical românesc de urgențe. Pe tot parcursul discuției, Arafat a evitat cu îndemînare subiectul conflictului de interese în care se afla (el – subsecretar de stat la Sănătate, prietenul lui bun cu firmă – beneficiar de contract de 11 milioane de euro în condiții cel puțin suspecte de la Sănătate). Am zîmbit, de dragul colegului meu care mă cărase acolo să văd un nene ultrapătruns de propria importanță. Și am înțeles că și eroii providențiali au micile lor slăbiciuni scumpe, plătite de la buget. Constatarea asta i-a redus lui Arafat, cel puțin din punctul meu de vedere, capitalul de simpatie. Chestiune de opțiune, desigur.
Despre tipul acesta de conflict de interese am scris sute de articole în ultimii zece ani. Dar niciodată nu am fost apostrofat (am folosit un eufemism, v-ați prins) ca în cazul Arafat. De aici, eu pricep că tipul are o imagine atît de bună, încît a devenit un mit. Iar miturile nu au nici o legătură cu realitatea. Din păcate, eu nu mă ocup de mitologie, ci de fapte și întîmplări reale. Ghinionul meu.
E alegerea voastră să-l apreciați pe Raed Arafat pentru munca depusă la SMURD. Ca și voi, și eu cred că e un nene respectabil din punctul ăsta de vedere, al muncii prestate. Dar cred că e mult mai puțin respectabil cînd vine vorba de integritate.
V-aș da link-ul articolului scris de Alina Moscalu, dar www.catavencu.ro nu mai există, așa că, în continuare, vă dau direct textul, așa cum a apărut acesta în Academia Cațavencu din iunie 2009:
„Un bun prieten al lui Raed Arafat a cîștigat 11 milioane de euro de la Sănătate
În 2008, noiembrie, Ministerul Sănătății Publice (MSP) dădea anunț pentru o achiziție de mașini transport multiple vicime pe targă în valoare de 11 milioane de euro. Adică niște ambulanțe. Zis și făcut! Au dat anunț, au așteptat oferte, s-a înscris o singură firmă la licitație (Deltamed SRL), a fost adjudecat contractul. Astfel, MSP a hotărît să plătească 200 de mii de euro pentru o ambulanță de lux off road Mercedes Sprinter. A fost semnat un acord-cadru cu sereleul Deltamed iar produsele urmează să fie livrate în momentul în care vor fi găsiți și banii în bugetul Sănătății. Faptul ca sereleul clujean a fost singurul participant la licitație este un mister și pentru MSP. Care ne-a răspuns așa, cînd i-am întrebat cum de: “Faptul că la licitație s-a prezentat o singură ofertă nu cade în sarcina autorității contractante (adică a MSP – n.r.)”. Clar, nu? Pe de altă parte, să vezi întîmplare: Deltamed a îndeplinit toate condițiile din caietul de sarcini la milimetru. La propriu! În documentul cu pricina erau descrise exact mașinile pe care le poate livra sereleul din Cluj. Astfel, raportul lungime (9.500 mm) – înălțime (4.000 mm) – lățime (2.550 mm) a fost respectat cu brio, fără a se depăși nici măcar o miime de milimetru. Atîta că prețul oferit MSP a fost puțin umflat. Cel puțin așa se înțelege, de exemplu, dacă analizăm oferta pe care a făcut-o aceeași firmă, Deltamed, altei firme care a solicitat un preț pentru exact același tip de ambulanță ca ministerul. În cazul privaților, prețul pe care l-au cerut clujenii a fost de 170 de mii de euro. Logica pieței libere spune că, atunci cînd semnezi un contract de peste 11 milioane de euro (din postura celui care dă banii), obții reduceri. Canci, în cazul ăsta. Ca să ne mai amuzăm, pe final, să mai spunem că subsecretarul de stat în MSP Raed Arafat își recunoaște prietenia cu patronul Deltamed, Dan Gorgan. Dar asta nu a contat la stabilirea prețului mașinilor achiziționate deoarece, așa cum ne-a declarat sirianul, “relațiile interumane nimeni nu le poate interzice.” Corect. Iar dacă mai ies și bani din ele, să fie primiți.
Alina MOSCALU
alina.moscalu@catavencu.ro”
P.S. Despre povestea „Fundației pentru SMURD” și a cheltuielilor netransparente am aflat tot pe atunci. Nu am documentat niciodată povestea pentru că mi s-a părut neverosimilă. Cu alte cuvinte, nu-l credeam pe Arafat în stare să se pună singur în situații gri. M-am înșelat. Dar asta nu înseamnă că voi trebuie să fiți de acord cu mine. Chestiune de opțiune, cum am zis mai sus.
P.P.S. Nu vă mai obosiți să mă înjurați, am priceput deja că sînteți de altă părere decît mine. Și e foarte bine că e așa.