Fac presă de vreo 15 ani. Și, în tot timpul ăsta, nu am deconspirat nici o sursă și nu am făcut publică nici o discuție off the record. Pentru că sursele trebuie păstrate anonime și conversațiile neoficiale trebuie să rămînă mai secrete decît un dosar SRI. Sau SIE, depinde ce preferați. E regula meseriei. Dar toate au un început. Iar începutul ăsta pentru mine se cheamă MRU.
Etichetă: roșia montană
Faptele:
1. Roșia Montană: premierul României, Victor Ponta, propune, deci e de acord, proiectul de lege prin care exploatarea aurului să primească, practic, derogări de la lege (adică să se treacă peste condiția obligatorie a îndeplinirii condițiilor de protecție a mediului), dar deputatul Victor Ponta este împotriva proiectului de lege.
2. DNA: premierul Victor Ponta își arogă poziția de șef direct al procurorului general atunci cînd afirmă „De ce trebuie să-i ţinem pe toţi băsiştii care au făcut dosare politice?” (sursa).
3. Insolvența: noul Cod al insolvenței, adoptat pe șest prin ordonanță de urgență, prevede ca televiziunile aflate în insolvență să piardă licența de emisie, deși nici o companie în insolvență din alt domeniu de activitate nu-și pierde dreptul de a funcționa.
Consecințele:
Teodor Meleșcanu, actualul șef al SIE, a declarat ieri că instituția pe care o conduce a trimis președinților, premierilor și miniștrilor dintre 2002 și 2013 informări referitoare la exploatarea de aur de la Roșia Montană (adică despre Roșia Montană Gold Corporation, desigur). Informările s-ar fi referit, a mai spus Meleșcanu, la „bonitatea și seriozitatea” RMGC, dar și la cei care erau pro sau contra proiectului. O fi mult, o fi puțin?
Niște detalii ar putea oferi un fost șef SIE implicat acum în politică. Vorbim de Claudiu Elwis Săftoiu, membru PNL și director al TVR.
Săptămîna trecută, imediat ce Crin Antonescu s-a dezis de exploatarea de la Roșia Montană, l-am întrebat (la tv) pe ministrul PNL al Culturii, Daniel Barbu, ce părere are despre proiectul de la RM din punct de vedere al avizului de mediu. Intervenția lui Barbu, mai jos:
Se vorbește zilele acestea că, dacă nu va începe cît mai curînd exploatarea de aur la Roșia Montană, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) SA va cere despăgubiri statului român de la 2 (două) miliarde USD (conform premierului Ponta) la 4 (patru) miliarde USD (conform altor surse).
Deocamdată, însă, RMGC SA are următoarea situație financiară pe 2012 (conform datelor publice ale Ministerului de Finanțe): o pierdere anuală de peste 111 milioane RON (echivalentul a cam 25 milioane EUR) și datorii totale de peste 1,36 miliarde RON (peste 303 milioane EUR).
10 iunie 1999. Guvernul României decidea, prin HG 458, să acorde licență de exploatare a aurului și argintului la Roșia Montană companiei de stat Minvest. Semnau: Radu Vasile (atunci premier, actualmente decedat), Mihail Ianăș (atunci șeful Agenției pentru Resurse Minerale, acum grangur în privat), Radu Berceanu (atunci ministrul Industriilor, în prezent pensionar la Craiova) și Decebal Traian Remeș (pe atunci ministrul Finanțelor, acum la închisoare pentru corupție). Iaca mai jos HG 458/1999:
Un an și patru luni mai tîrziu, pe 9 octombrie 2000, licența de exploatare ajungea de la stat, adică de la Minvest, la RMGC, adică la privat. Simplu, printr-un ordin al lui Mihail Ianăș, directorul de atunci al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. Simplu și sec. Era vorba de ordinul 310/2000 al președintelui ANRM, cu aprobarea ministrului Industriilor, același Radu Berceanu. Iată ordinul:
Azi, 8 septembrie 2013, licența de exploatare de la Roșia Montană împlinește 14 ani și trei luni (fără două zile). Poate, deci, primi carte de identitate. Și o tot primește, de o săptămînă, de la cîteva mii de oameni care în București, Cluj și prin alte părți protestează față de mizeria denumită generic RMGC. De ce mizerie? Pentru că, pe scurt: 1. nu a existat nici măcar un simulacru de licitație pentru acea licență de exploatare, care a ajuns la o companie privată dubioasă pur și simplu pe sub masă, mafiot; 2. nici unul din premierii de la Radu Vasile încoace (Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta) nu a îndreptat actul de evidentă corupție; 3. toți politicienii care au avut drept de decizie s-au folosit, electoral (și financiar), de RMGC.
Despre asta e vorba la protestele împotriva exploatării de aur de la Roșia Montană: despre aroganța unor politicieni care și-au pasat furtul de la unii la alții, timp de 14 ani. Ca să ia taxă de protecție, nu ca să ne protejeze pe noi, cetățenii.
Ce vedeți mai jos s-a întîmplat azi la Cluj. Nu e rău deloc.
Au început să se plîngă oamenii pe ici, pe colo, cum că Dan Șova se va ocupa de exploatarea de la Roșia Montană (în calitate de ministru delegat al DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine). Tot ce se poate, eu nu m-aș mira deloc. Și nu m-aș mira pentru că știu și de ce se va întîmpla, dacă se va întîmpla: pentru că poate. Poate prin lege. O lege cretină pe care nici luptătorii civili, nici penibilii politicieni din opoziție nu au contestat-o în vreun fel.
Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS („ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un „proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național. Sau, cum am scris aici, „„ministerul“ lui Șova va împărți banii pentru toate proiectele (a se citi „contractele“) de INTERES NAȚIONAL. Dar ce-s alea „programe și proiecte de infrastructură de interes național“? E, aud? Păi, vă spune același paragraf: e vorba de acele programe și proiecte „DATE ÎN COMPETENȚA SA (adică a DPIIS – n.m.) PRIN HOTĂRÎRE A GUVERNULUI“.
Aaaadiiicăăăăă, e vorba de orice vrea mușchiul premierului Ponta să se încadreze la „infrastructură de interes național“. Dacă, de exemplu, Ponta vrea mîine ca programul de plantare a pomilor pe marginea unui drum sătesc din Teleorman să fie „proiect de infrastructură de interes național“, atunci clasifică plantarea acelor pomi ca fiind de „interes național“, prin H.G. Apoi, proiectul cu pomii trece direct în parohia lui Șova, la DPIIS. Care, o spunem pe limba paragrafului de mai sus, „planifică, pregătește, atribuie, execută, implementează și urmărește, după caz, realizarea programelor și proiectelor“.
Desigur, nu mai vorbesc de proiecte cu adevărat importante, de milioane, zeci sau sute de milioane ori – de ce nu? – de miliarde de euro și cu adevărat de importanță națională, pe care DPIIS-ul lui Șova le va primi cadou din pixul lui Ponta”.
Sper că ați priceput, acum, de ce Șova poate: pentru că Ponta a dat un HG prin care legiferează ce poate Șova. Iar Șova poate orice vrea mușchiul lui Ponta.
P.S. Se fac aproape trei luni de cînd am atras atenția că, prin HG 7/2013, Ponta devine cel mai puternic premier din istoria post ’89 a României. Dar nimeni pare să n-aibă vreme de astfel de prostii. Articolele despre HG 7/2013 sînt aici și aici.
După cum vă ziceam ieri, m-am întîlnit cu Radu Berceanu la „Plus unu” pe TVR Info. Pe lîngă niște prostii politice pe care le-a spus, a și mințit, cu lejeritate.
Prima oară, cînd a susținut că n-ar fi fost de acord, în mandatul lui de la Ministerul Industriilor, cu primirea de către Roșia Montană Gold Corporation a licenței de exploatare de la Roșia Montană, ci doar a celei de explorare. Fals, există documente oficiale care-l contrazic pe Berceanu.
A doua oară, cînd a negat că s-ar fi întîlnit cu deșteptul de Bogdan Buzăianu în 2009. Asta în ciuda pozelor publicate atunci de Academia Cațavencu, unde prestam și eu. Pe care poze le-a expediat, scurt, ca fiind un „colaj”. Haios este că Berceanu a introdus și un alt greu în poveste: Adriean Videanu. Cu care, a zis Berceanu la „Plus unu”, se afla în limuzina ministerială.
Dar există și o veste bună: Berceanu se retrage din politică și nu va mai candida la un scaun de parlamentar în toamna acestui an.
Victor Ponta, în iulie 2010, despre Roșia Montană: „Orice fel de proiect care creează locuri de muncă este sprijinit de noi, dar cu respectarea şi cu un preţ acceptabil. Orice fel de proiect care respectă cele mai înalte standarde de protecţia mediului, de protecţie socială pe termen mediu şi lung, nu pe un an sau doi e normal să fie sprijinit. Dar atunci când există garanţii absolute vis-a-vis de protecţia mediului, de protecţia socială şi de tot ceea ce înseamnă viitorul nostru. Vreau să cred că nu o să ne gândim cum s-a gândit Ceauşescu numai la el şi nu s-a mai gândit şi la noi, ăştia care venim după el” (sursa).
Traian Băsescu, în august 2011, tot despre Roșia Montană: „În orice caz, un asemenea proiect nu poate fi început fără un aviz al Comisiei Europene. Problema este ca Guvernul să aibă curaj să spună, în primul rând românilor, că acest proiect trebuie început şi dus la bun sfârşit – cu protecţia mediului, cu obligaţia celor care exploatează să refacă mediul şi reîmpărţire a drepturilor din exploatarea zăcământului de aur, argint şi alte metale” (sursa).
O deosebită comuniune de idei, am zice, între cei doi, chiar la un an distanță: să se facă, primesc, dar cu garanții de protecția mediului și protecție socială.
Dar iată-l și pe Victor Ponta, din nou, imediat după declarațiile lui Băsescu din august 2011: „Ca şi în 2004, Traian Băsescu îşi protejează sponsorii din campanie, împotriva intereselor României. Cred că mai întâi trebuie să discutăm despre transparenţa fondurilor Gold Corporation pentru a sponsoriza persoane politice şi mass-media. Gold Corporation ar trebui să facă publice toate persoanele politice, fie că sunt de la PSD, PNL sau PDL, pe care le-a sponsorizat, pentru că la Băsescu ştim sigur că a fost, probabil şi la Roberta Anastase. Altminteri, riscăm să avem în România cel mai grav caz de lobby şi corupţie politică” (sursa).
Așadar, acum un an, Ponta nu era împotriva proiectului. E adevărat că nici pentru exploatarea aurului. În orice caz, își permitea o poziție nuanțată, care nu excludea deloc funcționarea minei. Și, oricum, acum un an Ponta nu descoperise încă, la RMGC, sponsorii băsescieni. Deși ei erau tot acolo.
Așa că, dragi oengiști care v-ați grăbit să tămîiați cu „like” pe facebook declarațiile lui Ponta, gîndiți-vă că șeful PSD s-ar putea să devină iar nuanțat dacă va cîștiga alegerile și să redescopere avantajele locurilor de muncă de la Roșia Montană, bașca beneficiile unei exploatări corecte, în folosul statului român, desigur. Pe care, sînt sigur, le veți putea descoperi și voi, dacă vi se va explica frumos, cu litere și, mai ales, cifre. Sau nu?
P.S. Precizare: nu am avut, nu am nici și nici nu intenționez să am vreun beneficiu de pe urma prezenței RMGC în România, nu am fost în excursii peste mări și țări și nici la recepții pe banii RMGC. Dar nici nu sînt activist pro sau contra proiectului.