La ședința de Guvern de azi, premiera Veorica Dăncilă a anunțat că a cerut oficial ca Serviciul de Protecție și Pază să nu mai lucreze nici pentru ea, nici pentru ceilalți membri ai Cabinetului. Mai mult, s-ar pregăti audieri în comisiile parlamentare de apărare ale șefului SPP, Lucian Pahonțu.
Etichetă: suspendare
La aproape 24 de ore de la anunțul președintelui Iohannis referitor la desemnarea cu succes a Vasilicăi Viorica Dăncilă drept premier, fanii lui Klaus Iohannis au decis care e cartea de atac împotriva celor care au criticat decizia prezidențială: Iohannis era în pericol să fie suspendat și de aici ar fi decurs riscuri incalculabile pentru România.
Tot aud spunându-se că, dacă președintele Klaus Iohannis nu desemnează drept candidat de premier acea persoană cerută de Liviu Dragnea prin intermediul PSD, va fi suspendat și, astfel, România va fi subjugată pe vecie de forțele răului (în luna până la referendumul de demitere a președintelui Iohannis prin promulgarea de către președintele Tăriceanu a tuturor legilor anti-justiție, apoi prin efectele acelor legi).
În cazul în care sînteți chiar masochiști și vă uitați la TV sau citiți ziare românești, știți deja că Ilie Sârbu, socrul celui mai trimis în judecată premier în timpul mandatului, a primit cadou de la colegii parlamentari un post de vicepreședinte la Curtea de Conturi. Un post cu un mandat de nouă anișori. Totuși, există speranță: DNA poate să-i suspende postul lu’ tata socru. Și, cu voia judecătorilor, chiar să-l confiște de tot.
Constituția României, articolul 95, alineatul 1: „În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.” (sursa)
Majoritatea deputaților și senatorilor înseamnă 50%+1 din numărul total de senatori și deputați, adică jumătate din 588 + un parlamentar. Rezultatul: 295 de parlamentari (deputați și senatori). De atîția parlamentari e nevoie, deci, să voteze suspendarea.
Fraierul ăla mic plătit la kilogram de Felix, Daniel Constantin, latră pe tv-uri de 24 de ore că, pe înțelegerea cu PNL, PC trebuia să fi avut președinția Senatului. PC, adică Partidul Conservator, acel partid care nu a participat niciodată singur în alegeri și care nu ar fi intrat niciodată în Parlament (adică nu ar fi adunat minimum 5% din voturi) dacă nu ar fi făcut parte din alianțe electorale.
Ce știm: Blaga a recîștigat șefia PDL; Băsescu s-a certat cu Blaga; Udrea s-a certat cu Blaga; Crin Antonescu s-ar alia cu Blaga; Crin Antonescu l-ar suspenda pe Băsescu; Ponta nu l-ar suspenda pe Băsescu.
Ce s-ar putea întîmpla: PNL + PC se rup de PSD + UNPR; PNL + PC se aliază cu PDL-ul lui Blaga. Chiar și așa, PNL + PC + PDL (Blaga) nu au majoritate parlamentară. Rămîn, arbitri, PPDD, UDMR și grupul minorităților din Camera Deputaților (care au, împreună, vreo 20%). Poate Crin Antonescu, cu PNL, PC și PDL Blaga în spate, să convingă PPDD și UDMR să i se alăture, avînd ca prioritate suspendarea președintelui Băsescu? Dacă da, Crin ar împușca doi iepuri dintr-un foc: ar obține suspendarea președintelui și ar scăpa de alianța frustrantă cu PSD-ul lui Victor Ponta. Mai mult decît atît, ar fi o ocazie unică pentru Crin Antonescu să mai spere că va ajunge președinte al României în cazul anticipatelor care ar avea loc după eventuala demitere a lui Traian Băsescu prin referendum.
Politic, deci, ar fi ceva șanse. Dar întrebarea cea mai grea este dacă românii vor mai ieși la vot în număr la fel de mare ca în vara lui 2012 să voteze pentru demitere. Mai crede Crin, cu adevărat, că românii sînt de partea lui, MAI ALES FĂRĂ sprijinul PSD? În toate sondajele, Ponta este peste Crin (Ponta la peste 40%, Crin sub 25%).
Orice zi, însă, care trece fără ca Băsescu să fie suspendat îi scade șansele lui Antonescu să devină președinte în 2014, cînd i se termină al doilea mandat lui Băsescu. Și nu doar pentru că USL nu prea se ține de promisiunile din campanie, ci și pentru că Ponta are mai mult lipici la popor decît Crin și nu e exclus ca șeful PSD să vrea să candideze în 2014.
Una peste alta, întrebarea din titlu e mai fierbinte ca oricînd: se va alia Blaga cu Crin ca să-l suspende pe Băsescu? Chiar în ciuda unui eșec la referendumu de demitere? Și care va fi reacția PSD la o astfel de strategie a PNL?
“Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie” (de către președinte). Am citat din articolul 109 al Constituției, cel referitor la “răspunderea membrilor Guvernului”. Singurul beneficiar, acum (nu garantăm pentru viitorul apropiat), al acestui generos articol constituțional este vicepremierul PSD Liviu Dragnea. Acel Dragnea care s-a aflat la întîlnirea tainică unde s-a semnat acordul de coabitare Ponta – Băsescu.
Liviu Dragnea este urmărit penal de DNA. Conform unui comunicat emis de procurori, “În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorii au reținut că există indicii temeinice că, în calitate de secretar general al unui partid politic, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu și-a folosit influența și autoritatea funcției în vederea obținerii unui folos nepatrimonial pentru partid, respectiv a unei prezențe de minimum 60% la votul de la referendumul din 29.07.2012, care să garanteze validarea acestuia. Astfel, acesta a inițiat o asociere formată din numeroase persoane (președinți și membri ai secțiilor de votare coordonați de responsabili locali și județeni, președinți de organizații județene și locale, precum și primari ai partidului), iar scopul asocierii era săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.”
Liviu Dragnea este și membru al cabinetului (ministru al Dezvoltării și vicepremier). În această calitate, Liviu Dragnea așteaptă trimiterea în judecată. Situație în care, cum destul de fără echivoc spune Constituția, va trebui trimis acasă. Sau, mă rog, la Parlament, că e și deputat.
Dacă Dragnea nu va fi scos de sub urmărire penală, procurorii vor întocmi un rechizitoriu și-l vor trimite în judecată. Caz în care Constituția nu-i dă nici o posibilitate președintelui Băsescu în afara suspendării. Ceea ce, evident, știau de la bun început și Dragnea, și Ponta, și Băsescu.
Mai mult decît atît, unii din pionii din lotul Dragnea au fost deja trimiși în judecată. Deci, vicepremierul PSD n-ar trebui să fie departe de același verdict. Așteptat și de Dragnea, și de Ponta, și de Băsescu.
Sau ne scapă nouă ceva? Cum ar fi o scoatere de sub urmărire penală? Sau, în cazul trimiterii în judecată, o “amnezie” a președintelui, care să uite să-l suspende pe vicepremier? Sau dorința premierului de a se descotorosi de adjunctul lui de la Guvern?
Mîine, pe 6 februarie, se vor împlini cinci luni de la începerea urmăriri penale. Cam cîte estimați că vor mai trece pînă cînd coabitarea ne va da soluția la problema asta complexă?
„Paşii tactici corecţi ptr. USL , erau 1/ alegeri locale /2 alegeri parlamentare 3. eventuala suspendarea a lui Basescu, în primăvara 2013, cînd aveai guvernul tău, o majoritate parlamentara stabilă pe 4 ani, votul electoratului. Era chiar mai bine pentru a desăvîrşi victoria USL să îl lase pe Băsescu la Cotroceni pînă în 2014, pentru demonstra o altă cultură politică, avînd cultul instituţiilor şi normelor democratice. Respectul formelor echivalează cu respectul pentru fond în acest caz.
Liderii USL au inversat paşii, şi au ales să îl suspende pe Băsescu acum, pentru a profita tactic de momentul bun. A vrut să dea asaltul decisiv asupra redutei duşmanului său. A dorit să facă alegerile parlamentare după cele prezidenţiale anticipate, scontînd pe victoria uşoară a candidatului USL, Crin Antonescu. În mai-iunie au cîştigat, asaltul lor a reuşit. Dar după un asalt victorios, ştie un bun strateg politic sau militar, că se cere un răgaz pentru consolidarea poziţiilor cucerite. USL nu şi-a rezervat timp pentru acest moment obligatoriu. A trecut imediat la asalt- suspendarea lui Băsescu. A vrut să ardă etapele, cum se spune. Asta costa întotdeauna. Lipsa de pregătire, pripeala, scot la iveală propriile slăbiciuni. Dificultăţile de azi ale liderilor USL sunt efectul acestei pripeli.
A fost o eroare de tactică. Dacă Basescu şi PDL erau terminaţi acum o lună, azi lucrurile nu mai stau deloc aşa. Primul efect al acestei erori este reapariţia unui Traian Băsescu ameninţător pe cîmpul de luptă. Şansele sale de a supravieţui sunt mai mari acum. USL este în situaţia de a pierde totul dintr-o mişcare, pe 29 iulie.
În concluzie – paşii corecţi, succesiunea lor, tempoul, ritmul şi cadenţa mutărilor sunt lucruri esenţiale în politică. A ignora aceste învăţăminte vechi, înseamnă a te expune infrîngerilor.”
P.S. Titlul și textul nu sînt întîmplător în ghilimele, ci pentru că nu-mi aparțin. Aflați cine e autorul lor de aici. Apoi mirați-vă.
Să citim. Din Constituția României.
Afirmația 1:
„În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută” (articolul 95, alineatul 1 – sursa).
Afirmația 2:
„Curtea Constituțională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României” (articolul 146, litera h – sursa).
Concluzie: chiar Constituția României permite abuzul parlamentar, atunci cînd scrie, negru pe alb, că avizul Curții Constituționale e „consultativ”. Asta înseamnă că doar Parlamentul poate interpreta ce înseamnă săvîrșirea „unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”. De ce are nevoie Parlamentul, potrivit Constituției, ca să suspende un președinte? Doar de majoritate. Altfel, în cererea de suspendare a președintelui poate să apară și cronica unui meci de fotbal: dacă majoritatea parlamentară decide că acea cronică a unui meci de fotbal conține faptele grave ale unui președinte care încalcă Constituția, atunci președintele e suspendat. Dacă nu sînteți convinși, vă reamintesc: avizul Curții Constituționale e „consultativ”.
Totuși, în marea ei înțelepciune, Constituția nu a lăsat doar la mîna majorității parlamentare decizia trimiterii unui președinte acasă, ci a mai implicat și poporul în această operațiune: „Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui” (articolul 95, alineatul 3 – aceeași sursă ca mai sus).
Așadar, în acest moment, singura cenzură a majorității parlamentare e poporul. Doar poporul poate decide dacă majoritatea parlamentară a interpretat corect Constituția atunci cînd a considerat că președintele a săvîrșit fapte grave care încalcă Constituția.
Dar ce sînt acele „fapte grave” care încalcă Constituția? Ei bine, în chestiunea asta, Constituția e mută. Nu ne spune nimic. Nu ne dă o listă, ne lasă în ceață. Curtea Constituțională ar putea să ne scoată un pic din negura ignoranței, dar avizul pe care-l dă Parlamentului e doar consultativ.
Așadar, dacă CC nu ne spune, Constituția nu ne spune și majoritatea parlamentară e în conflict de interese cînd vine vorba de faptele astea grave (adică își dorește trimiterea acasă a președintelui, deci nu putem fi foate siguri că e chiar onestă cînd ne prezintă argumentele ei pentru suspendare), nu ne rămîne decît să gîndim noi cu capetele noastre. Fiecare de capul lui, deci.
Dar cum gîndește un român cu capul lui? Sau, mai exact, ce bagă el la cap înainte de a toca ce a băgat la cap ca să știe ce să bage în urnă? Păi, în primul rînd, bagă presă, nu? Că la școală nu prea se învață cum funcționează o democrație, nici ce scrie în Constituție, nici cum e cu puterile în stat. Nu de alta, dar școala noastră e ocupată cu orele de religie, nu are timp și de cultură civică. Deci, rămînem să ne educe presa, că nu prea văd mulți români care să aibă ca lectură zilnică Monitorul oficial.
Eh, dar care presă? A ălora? Sau a ălorlalți? A useliștilor, a mogulilor? Sau a portocaliilor, a băsiștilor? Din dilema asta nu putem ieși, desigur. Decît dacă ne scremem puțin și ne uităm și la ăia, și la ăilalți. Dacă-i citim și pe unii, și pe ceilalți. O să fie greu la început, o să ne confuzioneze, o să ne doară capul, o să mai lipsim de la bere, de la mici, de la frecat menta la computer. Dar, cu puțin exercițiu, o să ne treacă. Iar după ce ne trece, o să ne enervăm, tot aflînd lucruri. Și, așa enervați cum o să fim, o să ne întrebăm: da’ de ce ne mint ăștia? da’ de ce e Constituția curvă? da’ de ce legile nu conțin sancțiuni? da’ de ce se fură din buzunarele noastre? da’ de ce nu se dau legi mai bune? da’ de ce unii-s corupți și scapă? în ce țară o să ne crească odraslele?
Și cînd o să fim suficient de mulți care să-și pună suficient de multe întrebări, o să-i și luăm pe politicieni de guler. Suficient de tare încît să se sperie nițel și să înceapă să răspundă.
Abia atunci ne vom scutura puțin de prostia noastră națională. Și vom începe să avem o țară. Un proiect. O idee. Un plan. Pînă atunci, cum ziceam, nu există țară pentru proști. Iar România, așa cum e ea acum, nu e țară. E doar țarc de proști. Care sînt loviți peste ceafă cu broșurica aia constituțională, scrisă la mișto, de unii care se cred politicieni.