O galerie video sub titlul „Participarea premierului Viorica Dăncilă la evenimente organizate în contextul vizitei de stat, pastorale și ecumenice în România a Sanctității Sale Papa Francisc”, postată pe site-ul Guvernului, conține și un mic film care insistă pe un detaliu mai degrabă nepotrivit în context (contextul fiind vizita Suveranului Pontif în România).
Detaliul, din punctul de vedere al „regizorului” guvernamental, probabil că ar trebui să fie gestul pios al premierului care-și ține palmele împreunate. În același timp, însă, ce se poate vedea sunt un ditamai inelul din aur, ceasul de asemenea auriu și câteva brățări din același metal.
Etichetă: viorica dăncilă
La Cotroceni, premierul Viorica Dăncilă a ascultat discursul Suveranului Pontif fără a avea nevoie de traducere simultană în căști. Logic, asta a fi putut însemna că e fluentă în italiană. Ceva mai târziu, însă, când a trebuit să vorbească cu Papa, a avut traducător.
Așadar, Dăncilă nu cunoaște limba italiană. Practic, a ignorat senină discursul papal.
Video, aici.
„Eu nu am fost de acord cu restructurarea Guvernului. Pentru că eu am considerat că trebuie să mergem pe calea normală. Am pornit de la două aspecte: nu vreau Guvernul Dăncilă 2, vreau să avem acelaşi Guvern. Al doilea motiv e legat de afirmaţiile preşedintelui Iohannis, potrivit cărora se va simţi ocolit şi va merge la CCR, deci iar se va ajunge la o situaţie de blocaj. Al treilea aspect: am considerat că Guvernul funcţionează aşa cum e acum.”
Deși pare imposibil, declarația îi aparține Vioricăi Dăncilă.
Argumentele 1 și 3 sunt perfect imbecile, nu au nici un conținut, deci chiar îi pot fi atribuite premierului (!) iar argumentul 2 este doar un simulacru: nu s-r fi ajuns la nici un blocaj – și dacă s-ar fi ajuns la CCR, până la tranșarea chestiunii s-ar fi lucrat pe actuala variantă de Executiv.
Dar prostiile scoase pe gură de Dăncilă sunt, mai degrabă, doar încercarea penibilă a lui Dragnea de a masca lipsa majorității, cum ziceam recent: „Un alt scenariu la care se gândește acum PSD este cel al restructurării guvernamentale. Doar că, spre deosebire de o remaniere guvernamentală (schimbarea unor miniștri cu alții, pe exact aceleași portofolii, fără a schimba structura Executivului), acest scenariu presupune un vot în Parlament. Ar avea PSD majoritate într-un astfel de caz? Judecând după ultimele isprăvi slugarnice ale lui Tăriceanu, pare că Dragnea nu are de ce să-și facă griji, că încă are sub control o majoritate parlamentare încă solidă. De ce, atunci, șeful PSD nu a făcut asta din prima, fără a se mai penibiliza cu propunerile ridicole Nicolicea, Florea și Tit?
Pare mult mai probabil că Dragnea nu vrea să riște ruperea majorității și că este obligat să joace după regulile lui Iohannis, cel puțin deocamdată: președintele a cerut propuneri de interimari, Dăncilă a trimis propunerile de interimari la Cotroceni.”
Iar dacă o să replicați că majoritatea controlată de PSD există și funcționează, exemplul cel mai bun fiind cel pe codurile penale, o să-mi permit să vă atrag atenția că UDMR ar putea face parte dintr-un guvern PNL – USR, ceea ce i-ar conveni mai mult decât acum, când primește doar mărunțișuri de la PSD.
Caricaturile de propuneri de miniștri (Nicolicea, Florea, Tit) au fost, cum era de așteptat, refuzate de către Klaus Iohannis, care a explicat: „Am analizat întreaga situaţie şi după părerea mea această remaniere e un fel de farsă. Nu are absolut nimic de-a face cu îmbunătăţirea actului de guvernare, chiat că de aşa ceva am avea nevoie, nu are absolut nicio treabă cu agenda românilor sau cu agenda României, este cauzată de o răfuială mai degrabă din interiorul PSD. Ca atare, mi se pare că este această remaniere întreagă neavenită. Însă cele trei propuneri care au fost făcute pentru a înlocui miniştrii care pleacă sunt propuneri cu care nu sunt de acord, sunt persoane nepotrivite pentru funcţia de ministru şi în consecinţă nu accept această remaniere aşa cum mi-a fost propusă. Pentru a merge totuşi mai departe, am avut o discuţie telefonică cu dna prim-ministru şi am rugat-o fie să vină cu alte propuneri pentru persoanele care vor prelua cele trei portofolii, fie să vină cu propuneri pentru miniştri interimari până când PSD vine cu nişte propuneri pe care le pot accepta.”
Un alt scenariu la care se gândește acum PSD este cel al restructurării guvernamentale. Doar că, spre deosebire de o remaniere guvernamentală (schimbarea unor miniștri cu alții, pe exact aceleași portofolii, fără a schimba structura Executivului), acest scenariu presupune un vot în Parlament. Ar avea PSD majoritate într-un astfel de caz? Judecând după ultimele isprăvi slugarnice ale lui Tăriceanu, pare că Dragnea nu are de ce să-și facă griji, că încă are sub control o majoritate parlamentare încă solidă. De ce, atunci, șeful PSD nu a făcut asta din prima, fără a se mai penibiliza cu propunerile ridicole Nicolicea, Florea și Tit?
Pare mult mai probabil că Dragnea nu vrea să riște ruperea majorității și că este obligat să joace după regulile lui Iohannis, cel puțin deocamdată: președintele a cerut propuneri de interimari, Dăncilă a trimis propunerile de interimari la Cotroceni.
S-au dus vremurile în care șeful PSD își putea schimba premierii ca pe șosete și Iohannis să nu spună „nein” nici formal. Azi, Dragnea se confruntă cu un pericol care nu poate fi ignorat: PNL a urca pe valul încrederii unor sondaje care nu știm încă dacă sunt corecte, dar sigur au pompat ceva viață în lehamitea galben-albastră; USR – PLUS se încheagă, în ciuda sincopelor, și amenință să facă majoritate împreună cu PNL în ipoteza parlamentarelor; PRO România sapă la voturile pesediste; președintele Klaus Iohannis nu mai are timp și este obligat să muște din PSD dacă vrea să obțină al doilea mandat în toamna acestui an.
Din toate cele de mai sus, Dragnea nu poate forța acum demiterea Vioricări Dăncilă. Și nici măcar pe a lui Tudorel Toader, care este – oricât ar susține Dragnea că Justiția este în panoplia social-democrată – omul lui Călin Popescu Tăriceanu; or, a renunța acum la sprijinul ALDE este sinucigaș politic.
Tocmai de aceea, o OUG pe Justiție nu pare probabil să fie emisă, așadar Dragnea trebuie să aștepte fie un verdict al CCR în chestiunea completelor de trei (un astfel de complet l-a și condamnat, de altfel, în dosarul angajărilor fictive din Teleorman), fie să se bazeze pe o ipotetică lașitate a judecătorilor de la Înalta Curte care nu ar vrea să-și asume condamnarea liderului PSD.
În acest moment, însă, pare un miracol ca Dragnea să iasă liber din 2019.
Tot aud spunându-se că, dacă președintele Klaus Iohannis nu desemnează drept candidat de premier acea persoană cerută de Liviu Dragnea prin intermediul PSD, va fi suspendat și, astfel, România va fi subjugată pe vecie de forțele răului (în luna până la referendumul de demitere a președintelui Iohannis prin promulgarea de către președintele Tăriceanu a tuturor legilor anti-justiție, apoi prin efectele acelor legi).