Cum să fie plătiți jurnaliștii?

Am observat că: 1) nu chiar toată lumea e la mare (sau, dacă e, are acolo internet, între o baie și-o bere) și 2) povestea asta a suscitat dezbateri aprinse (nu numai la Kamikaze, ci și pe HotNews.ro și EvZ). Ceea ce mă face să mă și să vă întreb: cum ar trebui plătiți jurnaliștii? În natură (carne, lapte, ouă, pene)? În șpagă? Pe drepturi de autor? Pe salariu integral pe cartea de muncă? Ar trebui ei să aibă mai multe drepturi decît majoritatea angajaților? Sau, dimpotrivă, mai puține?
P.S. S-au exprimat pe subiect Anne-Marie Blajan și Tolo.

You May also Like...

Dar avem și în America prostituție de presă. Numai că e transparentă. Cazul RMGC
27 ianuarie 2011
Uite-așa mă bate gându' să-mi vină la aur rîndu'
20 decembrie 2010
Nu vă fie frică, emilbocu' pică!
17 februarie 2011
12 Comments
  • Reply
    schmoukiz
    5 iunie 2010 at 20:24

    Vorbeam de flagelul drepturilor de autor prin ianuarie aici. Si sunt convins ca altii or fi sesizat problema cu multa vreme inainte. De fapt, toata facilitatea cu drepturile de autor ar trebui eliminata.

  • Reply
    ciprikus
    5 iunie 2010 at 21:34

    Un medic estetician face cu adevarat o munca de creatie si castiga enorm de multi bani . El plateste cas normal de vreo 45% sau cat este . De ce niste ziaristi, mai ales aceia care CREAZA haos si panica in populatie , celebrii nevertebrati , se stiu ei care sunt, sa plateasca doar 16 % ? si in solidar cu ei toti ziaristii

    • Reply
      baby jane
      6 iunie 2010 at 15:11

      @ciprikus: un medic estetician? pe bune?asta e cel mai bun exemplu care ti-a venit in minte? este off-topic dar daca vrei discutam alta data, fara sa generalizam, cum o buna parte din medici eludeaza la greeeeeeeeeeeu legile fiscale din romania. mai ales plasticienii.
      in rest, sunt de acord cu tine. nu ma intereseaza modalitatea de plata, atat timp cat platesc si ei acelasi impozite ca si mine. eu un m-am cam saturat de faza cu artistii si muzicienii si scriitorii care vezi nene, contribuie la culturalizarea prostimii.
      Daca vor impozite mai mici atunci sa primeasca si prostimea (cei care nu sunt liber profesionisti) deduceri fiscale petnru bilete la teatru, cd-uri, carti (ati vazut cat costa o carte in zilele noastre?) samd.
      Aceleasi principii si pentru avocati, medici, IT-isti si orice alta comunitate profesionala favorizata fiscal.

  • Reply
    arletty
    5 iunie 2010 at 23:49

    Jurnaliştii ar trebui să fie plătiţi exclusiv pe carnetul de muncă. Punct.
    P.S. Auzi, Prise, dar tu de ce spui ‘carte’ de muncă? Eu ştiu că i se spune, de cînd lumea, carnet de muncă. Şi aşa şi scrie pe el că se cheamă.

    • Reply
      prisacariu
      6 iunie 2010 at 8:35

      probabil pentru că oi fi auzit de prea multe ori spunîndu-i-se așa. știi și tu, uzul face norma

  • Reply
    John DOE
    6 iunie 2010 at 17:56

    „Traiul în Românica = tentative continue de a specula imperfecţiuni normative”. Cam asta era o concluzie de la un training corporatist la care am fost. Primele noastre gânduri când am fost puşi să facem ceva după reguli au fost cum să facem excepţie de la ele. Are sens să mă întreb ” Oare de unde e mentalitatea asta”?
    Mai sus s-a vorbit despre jurnalişti şi un pic despre medici. Dar sunt şi mulţi în domeniul tehnic care fac tot felul de „private” obscure pentru ca să beneficieze de scutirile de la IT. Şi vă las să ghiciţi cine sunt profesori, rectori etc. la privatele alea.
    Eu cred că ni se pune în faţă o problemă oarecum falsificată. Dacă am avea salarii suficient de mari încât să putem trăi din ce rămâne după plata impozitelor, probabil că nu ne-am revolta pe categorii de meserii împotriva impozitărilor. Şi nici nu am căuta să avem tot felul de categorii favorizate. Prin străinătăţuri de cele mai multe ori doar cei foarte bogaţi caută să scape cumva de impozite. Pentru că deşi procentual impozitele sunt rezonabile pentru majoritatea, ele devin uriaşe când se socotesc pentru cei foarte bogaţi.
    La salariile din ţara noastră însă, pentru majoritatea „pălmaşilor” favorizaţi acum, scutirea asta chiar se simţea. Ea le permitea – după atâta „perioadă de tranziţie”, de înghiţit în sec – să mai simtă că merită să trăiască unde sunt. Evident că în ţara noastră nu se putea ca să nu se lipească şi căpuşe de cei pentru care scutirea de impozit e o gură de aer. Avem căpuşe care profită cu nesimţire de orice, pentru a-şi spori opulenţa. Şi voi la kamikaze aţi dat câteva în vileag.
    Aşa că acuma teoretic şi-o vor fura toţi scutiţii din nou, la greu. Însă tare mi-e mie teamă că căpuşarii (nu-mi cer scuze de cacofonie) vor ieşi tot bine, pe altă portiţă.
    Ca o paranteză, cei care au ieşit cel mai bine din toată afacerea asta au fost de fapt patronii străinezi. Pentru că ei au profitat de statul român, ca să cheltuie mai puţin pe resurse umane, din buzunarul propriu. Practic tot noi ne-am plătit parţial pe noi, nu ei. Şi ni s-au terminat banii. Aşa că acuma fie ne mulţumim cu mai puţin, fie bogătanii care ne dau de lucru aici îşi iau jucăriile şi pleacă altundeva unde jocul piramidal abia începe. Nimeni nu ne face cadouri.
    P.S. Eu plătesc impozit.

    • Reply
      baby jane
      6 iunie 2010 at 19:04

      @j.d.: hei, si eu! ce coincidenta bizara!

      • Reply
        John DOE
        6 iunie 2010 at 20:31

        O ŢARĂ, UN IMPOZIT! 😀 😀 😀 😀

  • Reply
    gecko
    6 iunie 2010 at 18:46

    Prin lume sunt cateva forme bine stabilite: esti „jurnalist de casa” – este un barem minim stabilit prin lege de asociatiile de jurnalisti astfel incat debutantii sa primeasca de la un minim in sus. Calculul se face in functie de numarul de cuvinte pe articol (de ex: un articol de 500 de cuvinte e platit cu X – suma minima). In cazul jurnalistilor cu vechime, sau cu renume, acestia isi negociaza salariul pe numarul specific de cuvinte fie ca sunt „de casa” fie ca sunt independenti si pot „vinde” articole la mai multe publicatii. In plus, plata in sine este practic plata pentru dreptul institutiei respective de a folosi LICENTA articolului si se negociaza conditiile – daca institutia respectiva poate folosi articolul o data, de mai multe ori, daca il poate folosi in interiorul concernului pe mai multe platforme daca este cazul, daca pretul articololui(al licentei de folosire) include si dreptul ca respectiva institutie sa il comericalizeze la randul ei, etc. Din moment ce jurnalistul este autor, iar articolul sau este o creatie literara (jurnalistica) si in acelasi timp un produs media, vorbim de o LICENTA. Copyright. Practic in lumea civilizata jurnalistul isi vinde licenta de copyright in anumite conditii stipulate prin contractul incheiat cu respectiva institutie media. I hope this helps.

  • Reply
    Zizi
    6 iunie 2010 at 19:05

    Se pare ca ANAF si DNA au pus la cale o noua flucuatie de personal la Realitatea-Catavencu. De la Catavencu cine e chemat la DNA?

  • Reply
    gecko
    6 iunie 2010 at 19:06

    PS. Sau sunt „staff writers” – angajati permanenti, adica au un salariu si un numar de articole pe care trebuie sa le predea in fiecare saptamana in functie de „beat-ul” pe care lucreaza – social, politic, legal, economic, sanatate, you know…pe care le negociaza.
    Ambele variante – angajare permanenta sau colaborare independenta – sunt regulate legal de catre asociatiile de jurnalisti. Deci, de la drepturile banesti pana la contributiile reprezentand taxele, totul este prevazut intr-o lege care este creata de catre asociatiile de jurnalisti in colaborare cu specialistii ministerelor muncii si finantelor, plus aia de la justitie (pt ca jurnalistul are un statut mai aparte – investigheaza, foloseste informatii, etc.) si trimisa parlamentelor pentru aprobare.

  • Reply
    Sa ia toti spaga si vile in Dorobanti
    7 iunie 2010 at 0:49

    Si bani de la Sorin Ovidiu Vintu adica de la pagubitii FNI. Asta e forma de plata cea mai cinstita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *