Lui Ponta nu i-a plăcut școala de mic. Cum era să rateze Bacalaureatul

Victor Ponta: „Întîi am lucrat la o benzinărie, o săptămînă, apoi la supermarket, o lună, în afara Parisului, în banlieue (suburbie – fr.), apoi, pentru că depusesem cereri la mai multe fast food-uri care erau mai permisive la angajare, din septembrie m-am angajat la Quick, un fel de McDonald’s, la Gara de Nord, și acolo am lucrat pînă în ianuarie. Eram la bucătărie, unde făceam hamburgeri și salate, de la șase seara la unu noaptea. La case, în față, nu primeau emigranți, erau numai studenți francezi. (…) Încercam, dincolo de serviciul meu, să îmi termin studiile. Visul meu nu era de a rămîne toată viața la hamburgeri, dar pur și simplu nu am reușit.

Sistemul francez este foarte închis și, neavînd diploma de bacalaureat, nu aveam nici o șansă să termin liceul și să mă înscriu la facultate. Atuncea m-am hotărît să mă întorc în țară și să-mi iau bacalaureatul și apoi să mă întorc în Franța, la visul meu de Sorbona. Și m-am întors în ianuarie, era o dată fixă, dacă începea trimestrul doi din clasa a 12-a nu mă mai primeau. Am zis că am fost bolnav în Franța și așa mi-am scos o scutire pentru trimestrul întîi. În iunie ’91 am intrat la facultate și nu am mai plecat în Franța.” (sursa)
Așadar, numai din declarația lui Ponta, fără alte date, știm așa: actualul premier al României a chiulit niște luni bune de la școală, taman în clasa a XII-a; cît a chiulit, a muncit în Franța, suficient cît să constate că acolo școala e școală; evident, școala din Franța l-a deprimat, că era un „sistem foarte închis”, așa că s-a întors în România; în România, unde sistemul e foarte deschis, a mințit că fusese bolnav, ceea ce i-a permis să termine clasa a XII-a și să ia și Bacalaureatul. O fi plagiat ceva la Bacalaureat?

You May also Like...

Antena 3 i-a executat lui Badea un Pinalti
23 mai 2010
Spontaneitatea cu Mercedes ML a protestelor de pensionari de la Cotroceni
31 august 2012
Trădătorul Băsescu și talibanii
11 aprilie 2013
18 Comments
  • Reply
    ancaioanadragan
    9 iulie 2013 at 12:16

    cum a ajuns acest personaj,procuror? premier stim cum a ajuns.!sa fie un geniu si nu stim noi?

    • Reply
      dy
      11 iulie 2013 at 13:59

      l-a iubit Nastase…tare de tot

  • Reply
    Alexandra
    9 iulie 2013 at 15:34

    Si la intoarcere s-a prezentat la doctorat 🙂

  • Reply
    judit gherghiteanu
    9 iulie 2013 at 15:59

    asemea oameni ne conduc, sigur ca acel ceritificat era fals,cum sa nu se solidarizeze cu toti infractorii acest prim ministru care in plus mai face si glume proaste ( o crima in sine).

  • Reply
    Constantin
    9 iulie 2013 at 17:00

    Ponta minte cum respira:
    „Și m-am întors în ianuarie, era o dată fixă, dacă începea trimestrul doi din clasa a 12-a nu mă mai primeau. Am zis că am fost bolnav în Franța și așa mi-am scos o scutire pentru trimestrul întîi.”
    versus
    „Desi trimestrul al doilea al liceului incepuse deja, am primit (sigur, prin cunostinte si rugaminti, ca la noi) de la Ministrul Educatiei de atunci (Mihail Sora cred, ii multumesc desi habar nu are cine sunt) o dispensa speciala sa nu pierd un an.”
    Toata viata a trait din expediente si trafic de influenta:
    1. „Intrasem intr-un program de schimb cu un liceu din Nancy si primisem o invitatie pentru o tabara la care sa particip. A fost o oportunitate pe care o datorez in totalitate profesoarei mele de franceza din liceu, ….. (multumesc si acum, Dna. Felicia!)”
    2. „Tabara a durat 3 saptamani, in care am mai prins ceva franceza si am descoperit mirajul McDonald”s si iata-ma in gara din Nancy gata de plecare spre casa. Am multumit frumos, m-am dus spre peron, am iesit pe alta usa si am luat-o la picior cu rucsacul in spate spre iesirea din oras. Doar nu era sa fiu atat de aproape de Paris – orasul la care am visat toata adolescenta, si sa ratez ocazia. M-a luat un camionagiu si, pe la miezul noptii, am pus piciorul in locul visat. Metroul m-a dus in Gara de Nord si am dormit in prima noapte chiar acolo, invatand rapid de le ceilalti aflati in aceeasi situatie cu mine unde sa ma plasez si cum sa-mi pun bagajul sub cap, legat de mine, ca sa nu raman fara el!”
    3. „Mama avea o veche prietena la Paris si am sunat-o a doua zi; am constatat ca nu o ducea deloc bine si s-a speriat cumplit ca o sa stau pe capul ei, asa ca a facut mari eforturi sa ma convinga sa plec acasa. Era prea tarziu, eram decis ce sa fac, am obtinut sa-mi primeasca macar rucsacul la ea si eu m-am instalat frumusel in Gara, intalnind rapid alti doi romani in aceeasi situatie cu care am format imediat un trio foarte unit.”
    4. „A fost cea mai boema perioada din viata mea. Am batut tot Parisul pe jos (il cunosc mai bine decat Bucurestiul chiar); m-am imprietenit cu toti emigrantii veniti in Gara de Nord din toate colturile lumii; ne-am balacit in fiecare zi in fantanile arteziene de la Luvru; am invatat sa mergem cu metroul fara bilet; castigam cam 40-50 de franci in cateva ore recuperand fisele din carucioarele de bagaje abandonate de cei care prindeau trenul in ultimul moment; am vazut toate muzeele aratand carnetul de elev si convingand ca nu am bani de bilet; inclusiv am mers cu alti romani la Centrul de recrutare al Legiunii Straine de langa Paris, am trecut testele medicale, dar cand am aflat conditiile (contract de minim 5 ani) am dat inapoi inainte sa semnez, si bine am facut!”
    5. „In Septembrie am terminat formalitatile si am primit drept temporar de munca. Nu era usor sa-mi gasesc un job dar iar a intervenit Profesoara mea Felicia, care m-a prezentat unui fost elev al ei stabilit de mult la Paris – Mihai. El m-a ajutat enorm, am ramas pana azi foarte atasat de el si, chiar daca nu ne mai vedem prea des, o sa-i fiu toata viata recunoscator pt ce am invatat de la el. Printre altele mi-a sadit “microbul” ceasurilor si al vinurilor de calitate – deh, apucaturi burgheze, dar placute in felul lor!”
    6. „Asa ca hoinareala placuta din august a luat sfarsit! In septembrie m-am apucat de lucru, la inceput la o benzinarie, apoi doua luni la un supermarket (faceam cam o ora la dus si una la intors plus cele opt de munca si una de pauza). Am reusit sa-mi inchiriez o camaruta de 12 metri patrati la ultimul etaj dintr-un bloc in apropiere de Saint-Lazare (ma urmaresc garile, in Bucuresti am trait 20 ani la Gara de Nord). Dupa care am gasit serviciul ideal – la un fast food din centru, program de la ora 17 pana la inchiderea de la 1.30, salariul mimin pe economie echivalent cu 1.000 $ (cine avea in Romania in anii 90 asa salariu?!)”
    7. „Desi trimestrul al doilea al liceului incepuse deja, am primit (sigur, prin cunostinte si rugaminti, ca la noi) de la Ministrul Educatiei de atunci (Mihail Sora cred, ii multumesc desi habar nu are cine sunt) o dispensa speciala sa nu pierd un an. Am muncit pe branci sa-mi inchid situatia scolara pe primul trimestru ca sa-mi prind colegii din urma. Nu reuseam fara “gasca” mea atat de unita si draga, oamenii alaturi de care practic am trait zi de zi din clasa a IX-a in 1987 si pana dupa 2001, cand noile mele preocupari m-au indepartat de ei, din pacate.”
    8. „Am trecut de hopul cu scoala cu greu asa ca am decis ca nu dau la Drept in anul acela pt ca nu mai aveam nici timp nici chef de invatat; vroiam sa merg la mare, sa ma distrez, sa joc baschet si sa-mi iau un serviciu un an. Din nou cineva m-a ambitionat (normal, mama) care m-a convins sa dau in acel an la facultate iar ea imi garanteaza ca nu va sti nimeni nimic, si deci nu o sa ma simt rusinat de rezultat. Si chiar a creat o legenda extraordinara, a facut rost la noi in bloc de un apartament gol unde am stat o saptamana sa invat, fara sa ies din casa si primind doar mancare de la ea. Mai mult, toata lumea stia ca sunt in cantonament cu echipa. M-am dus la examen ca la un meci de antrenament, fara teama dar fara asteptari; istoria si gramatica mi-au placut mereu si oricum nimeni nu urma sa afle ce note am luat.”
    De aici:
    http://blogponta.wordpress.com/2010/11/19/o-poveste-veche-despre-anul-mineriadei-dar-fara-iliescu-sau-nastase/

    • Reply
      Nicolae
      9 iulie 2013 at 20:39

      Dar pentru ce-mi spui mie astea, Constantine? Hai în piaţa publică s-o spunem! Mă tem că, în piaţa publică tot numai mie îmi vei spune. Cei 70% adoră acest fel de comportament şi, nu numai că-l adoră, dar îl şi aplică.

    • Reply
      pensionara
      10 iulie 2013 at 0:11

      Dupa cum se deduce din povestire Ponta a invatat sa minta de la mama lui ( sau poate este o mostenire genetica). Ceea ce ma intriga mult este ca nu vorbeste deloc ( nici macar in treacat) de tatal lui. De ce ????
      In rest un boschetar ajuns PM. Numai in Romania se poate intampla asa ceva.

    • Reply
      mint_rubber
      10 iulie 2013 at 11:03

      Daca un chiulangiu care nu a venit un trimestru intreg la scoala a intrat la drept dupa ce a invatat o saptamana inseamna ori ca examenul de admitere a fost pe naspa ori ca l-au luat cu arcanul de pe strada sa-l faca jurist.

      • Reply
        dy
        11 iulie 2013 at 14:03

        nu putem crede tot ce spune Ponta, ar trebui sa vina cu martori, sa probeze ca a fost la Paris, ca a fost in Piata Universitatii etc. Maica-sa nu poate fi martor asa ca … pana nu aduce probe nu cred nimic (de fapt cred ca Ponta, scuzati, mananca cacat)

  • Reply
    anda
    10 iulie 2013 at 0:34

    De unde oare stie toata lumea biografia lui Ponta?
    Este doar produsul societatii de tranzitie.
    De ce ar fi „altii”, ca sa nu-i numesc acum, mai buni decat Ponta? Ce anume ii face mai buni?
    Ma intreb ce ar fi facut domnisoara Basescu, pe vremea cand nu era tata presedinte, la asa un bacalaureat?
    Doar scoala romaneasca scoate tampiti si ea e un reprezentant de frunte! Cu cine o semana?

    • Reply
      SaruptUnburlan
      10 iulie 2013 at 3:45

      Din nou argumentul „dar altii?” – epopeea asta mincinoasca cu care romanismul isi justifica mizeria…Insira te rugam, tanti Anda, ispravile domnisoarei Basescu, poate poate comparatia il mai califica nitel pe mai marele cutezatorilor, nea Ponta.

    • Reply
      mint_rubber
      10 iulie 2013 at 11:10

      Oricum nu cu ta-su, ca ala e orice dar nu prost. EBA e la fel de proasta ca Ponta dar din fericire mult mai inofensiva fiind doar europarlamentar. Ponta insa este o combinatie nefasta de prostie, aroganta, tupeu nemasurat si arivism nestavilit si asta il face extrem de nociv.

      • Reply
        Gabriel
        11 iulie 2013 at 9:35

        da, băse nu e prost, e mincinos, infractor etc… proști sunt cei care l-au tot votat !

    • Reply
      Gabriel
      11 iulie 2013 at 9:33

      văd că te-au luat unii la mătrășit (niște pupinbăsești !)…am să le amintesc eu de ”Sulaina Ceanăl”, de ministrul educației fără diplomă de bacalaureat valabilă, „nicio localitate nu este VĂDITĂ de energie electrică”, „Cetăţenii să nu încerce în această perioadă … să nu plece la drum dacă nu este IMPETUOS necesar”, ”BRANCONAJUL e destul de mare”,“Când vorbeam de pensia minim-garantată de 500 de lei, probabil ca eram sub influența băuturilor alcoolice”,
      ”Eu nu sunt nici intelectual, nici altceva”…cât despre ce a făcut eba la bac se vede cu ochiul liber și se aude clar și răspicat !

    • Reply
      dy
      11 iulie 2013 at 14:05

      hopa!!!! si tu cu Elena Basescu. dar tu ce scoala ai de te lasi manipulata de asa-zisii socialisti? iti urez sa -ti creasca nivelul de trai asa cum ti l-a promis Ponta

  • Reply
    Basencu
    10 iulie 2013 at 19:32

    Barosane,
    E foame mare la parlament.
    Fosta sefa de cabinet a lui ristea priboi, fura din gentile doamnelor din parlament.
    Au trecut la drumu mare, pic de finete nu mai au scarbele astea.
    Si facut profesorul de ras.

  • Reply
    jda
    10 noiembrie 2013 at 20:20

    Doamne, mare-i gradina ta.Si plina de dobitoci!

  • Reply
    prisacariu | Dacă trăia în Germania, Ponta n-ar fi avut nici Bac-ul. În România, Schulz ar fi fost doctor
    28 aprilie 2014 at 11:50

    […] Ponta, așa cum singur declară, a preferat să muncească la un fast food în Franța în loc să se ducă la liceu în București. Și, cînd pînă și francezii de la fast food s-au prins cîte parale face Victoraș, actualul premier s-a întors în România ca să-și inaugureze cariera prodigioasă de mincinos: “Întîi am lucrat la o benzinărie, o săptămînă, apoi la supermarket, o lună, în afara Parisului, în banlieue (suburbie – fr.), apoi, pentru că depusesem cereri la mai multe fast food-uri care erau mai permisive la angajare, din septembrie m-am angajat la Quick, un fel de McDonald’s, la Gara de Nord, și acolo am lucrat pînă în ianuarie. Eram la bucătărie, unde făceam hamburgeri și salate, de la șase seara la unu noaptea. La case, în față, nu primeau emigranți, erau numai studenți francezi. (…) Încercam, dincolo de serviciul meu, să îmi termin studiile. Visul meu nu era de a rămîne toată viața la hamburgeri, dar pur și simplu nu am reușit.Sistemul francez este foarte închis și, neavînd diploma de bacalaureat, nu aveam nici o șansă să termin liceul și să mă înscriu la facultate. Atuncea m-am hotărît să mă întorc în țară și să-mi iau bacalaureatul și apoi să mă întorc în Franța, la visul meu de Sorbona. Și m-am întors în ianuarie, era o dată fixă, dacă începea trimestrul doi din clasa a 12-a nu mă mai primeau. Am zis că am fost bolnav în Franța și așa mi-am scos o scutire pentru trimestrul întîi” (sursa). […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *