10 iunie 1999. Guvernul României decidea, prin HG 458, să acorde licență de exploatare a aurului și argintului la Roșia Montană companiei de stat Minvest. Semnau: Radu Vasile (atunci premier, actualmente decedat), Mihail Ianăș (atunci șeful Agenției pentru Resurse Minerale, acum grangur în privat), Radu Berceanu (atunci ministrul Industriilor, în prezent pensionar la Craiova) și Decebal Traian Remeș (pe atunci ministrul Finanțelor, acum la închisoare pentru corupție). Iaca mai jos HG 458/1999:
Un an și patru luni mai tîrziu, pe 9 octombrie 2000, licența de exploatare ajungea de la stat, adică de la Minvest, la RMGC, adică la privat. Simplu, printr-un ordin al lui Mihail Ianăș, directorul de atunci al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale. Simplu și sec. Era vorba de ordinul 310/2000 al președintelui ANRM, cu aprobarea ministrului Industriilor, același Radu Berceanu. Iată ordinul:
Azi, 8 septembrie 2013, licența de exploatare de la Roșia Montană împlinește 14 ani și trei luni (fără două zile). Poate, deci, primi carte de identitate. Și o tot primește, de o săptămînă, de la cîteva mii de oameni care în București, Cluj și prin alte părți protestează față de mizeria denumită generic RMGC. De ce mizerie? Pentru că, pe scurt: 1. nu a existat nici măcar un simulacru de licitație pentru acea licență de exploatare, care a ajuns la o companie privată dubioasă pur și simplu pe sub masă, mafiot; 2. nici unul din premierii de la Radu Vasile încoace (Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta) nu a îndreptat actul de evidentă corupție; 3. toți politicienii care au avut drept de decizie s-au folosit, electoral (și financiar), de RMGC.
Despre asta e vorba la protestele împotriva exploatării de aur de la Roșia Montană: despre aroganța unor politicieni care și-au pasat furtul de la unii la alții, timp de 14 ani. Ca să ia taxă de protecție, nu ca să ne protejeze pe noi, cetățenii.
