De la ce pleacă parlamentarii cînd votează o lege? De la cîteva argumente, grupate în ce se numește o „expunere de motive”. Cum credeți că arată expunerea de motive în cazul pensiilor speciale pentru aleșii locali? Vă imaginați un dosar, poate, nu? Vă închipuiți că sînt cifre, date concrete, argumente imbatabile, eventual?
politikie de mărgăritar
Un grup de 35 de senatori (de la mai toate partidele) a depus o sesizare de neconstituționalitate a legii anti-fumat. Argumentele sînt, cel puțin la o primă vedere, de bun-simț.
Scriam acum două luni despre proaspătul ministru de Externe, Lazăr Comănescu, cînd acesta era doar consilier al președintelui Iohannis, că are „o vastă experiență diplomatică, dar un caracter maleabil și, cel mai probabil, o bună relație cu Securitatea ceaușistă, transparentă din cariera dinainte de ’89” (sursa).
Cu toate astea, am sperat că nu va fi un politruc care să-l apere pe Ponta (așa cum a făcut fostul ministru Bogdan Aurescu), atunci cînd m-am întrebat dacă va desecretiza datele votului din străinătate de la prezidențialele din 2014.
Noul ministru al Educației se numește Adrian Curaj. Sigur, omul nu are nici o responsabilitate pentru nume, l-a moștenit. Dar are responsabilitatea de a se ridica la înălțimea numelui prin propriile fapte. Iar prima faptă cu care ar trebui să înceapă mandatul la Educație, mai ales că s-a ocupat de cercetare înainte de a deveni ministru, ar trebui să fie anularea ordonanței de urgență prin care Ponta își pregătise exonerarea de plagiat.
Lazăr Comănescu va fi ministrul Afacerilor Externe. Vine de la Cotroceni și la Cotroceni a ajuns din postul de ambasador la Berlin. Ca ambasador la Berlin, a fost implicat în votul din străinătate la prezidențialele din 2014. Dar a fost tăcut în legătură cu abuzul guvernului Ponta în urma căruia mii de români nu au putut vota.
Încă dinainte să știu de desemnarea lui Cioloș și de lista prezumtivă de miniștri, am îndrăznit să spun că avem de-a face cu două capcane care ni se întind, ambele girate de Iohannis și orchestrate, în comun, de președinte, partide și servicii.
Nu mă surprinde că sîntem mințiți din nou de politicieni. Nu mă surprinde că asistăm la un blat generalizat între PSD, PNL, UNPR, ăilalți de prin Parlament, președinte și servicii pentru a se monta un guvern tehnocrat-fantomă astfel încît partidele să se pregătească de alegeri fără să se reformeze. Nu mă surprinde că guvernul Cioloș va fi o struțocămilă și în componență, și în acțiune. Nu mă surprinde nici că, o vreme, manipularea asta va funcționa, cumva, și strada nu va mai cere demisii.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, e premier interimar. Multe surse îl indică și ministru în viitorul guvern Cioloș. Totuși, acest Cîmpeanu e ministrul care, de cînd a preluat mandatul, le-a pelungit, arogant artificial, viețile politice celor mai grei piloni ai guvernării PSD, Victor Ponta și Gabriel Oprea, tolerîndu-le plagiatele. Deci?
Încă nu era ora patru din noaptea de vineri spre sîmbătă, la o săptămînă după incendiul din „Colectiv”, și moartea a venit din nou. Pînă sîmbătă seara, în mai puțin de 20 de ore, a trecut nu doar prin spitalele în care erau victimele focului ucigaș din seara de 30 octombrie, ba pe două dintre ele le-a însoțit pe avion și le-a bifat fix înainte să ajungă în două spitale olandeze. În total, moartea a cules nouă vieți pe 7 noiembrie.
Și a fost bifată și consultarea poporului, prin reprezentanții lui din societatea civilă, de către prezidentu’ Klaus Iohannis. Bun, să vedem cu ce ne-am ales: ceva de bun-simț, pe de o parte (propuneri ca: jos avocatul poporului, premier credibil – cum era să fi fost cerut unul incredibil?, control civil pe servicii și altele asemenea), dar și ceva de-a dreptul șmecheresc, pe de altă parte.