Aud, de cîteva zile (la început timid, acum din ce în ce mai hotărît), că s-a pus o conspirație în mișcare: cineva urmărește ca bravul general Oprea să fie obligat să capituleze și să părăsească în dizgrație cîmpul de bătălie, abandonîndu-și soldații și armele. Dar conspirației îi lipsește ceva: autorul din umbră, păpușarul genial care a construit mecanismul diabolic.
politikie de mărgăritar
Polițistul Bogdan Gigină a fost omorît de insațiabila nevoie de putere a unui biet debil intitulat generalul interesului național Gabriel Oprea. Bogdan Gigină a fost plîns, jelit, regretat și înmormîntat creștinește iar numele lui a devenit deja un simbol al luptei împotriva abuzurilor grosolane ale bietului debil. Ce nu știe Gabriel Oprea, însă (și încă), este că atunci cînd polițiștul Gigină a rămas fără suflare pe caldarîm, generalul de mucava s-a sinucis.
Cu figura lui lombrosian supărată, Gabriel Oprea a parazitat mai toate întîlnirile comitetelor și comițiilor de urgență ale Guvernului, fie că era vorba de vreme, inundații, accidente și alte cataclisme. Oprea nu a ratat înmormîntări, vicepremierului nu i-a scăpat nici o înaintare în grad post mortem, generalul cu patru stele verzi pe pereți nu a pierdut nici o ocazie să se înfățișeze pe sine drept îngerul salvator al celor loviți. Iar sistemul i-a răspuns cu ode grețoase: cel mai bun exemplu de laude vomitive este cel al chestorului Nelu Pop.
Luni, pe 19 octombrie, la aproape un an de la umilința la care au fost supuși de către Ponta românii care au votat în străinătate, va avea primul termen al procesului pe care l-am intentat Ministerului Afacerilor Externe. Un proces necesar, cîtă vreme MAE refuză în continuare să facă publice documentele care arată cine a luat decizia limitării dreptului la vot (ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlățean, sau premierul Victor Ponta?), cîtă vreme MAE refuză să facă publice și documentele trimise de diplomații români, înainte de alegeri, prin care se estima numărul de alegători (informații pur și simplu aruncate la coș de tandemul Corlățean – Ponta), cîtă vreme MAE refuză să respecte legea.
Acum exact un an, pe 29 septembrie 2014, candidatul Klaus Iohannis dădea un interviu pentru Adevărul. Îl puteți citi aici. E lung și plicticos, plin de generalități călduțe și inofensive. Nu mult s-a schimbat de atunci, deși candidatul a devenit președinte. Aproape nimic, de fapt: Iohannis a rămas același împăciuitor autist și absent. O schimbare ar fi, totuși: cînd a avut de-a face cu capcane politice și teme importante, Iohannis a greșit ca un ageamiu. Doar trei exemple: a fost de acord cu un nou Cod Fiscal pe care, ulterior, l-a contestat; a acceptat voios triplarea salariului său, apoi s-a sucit cînd l-a înjurat poporul; a fost dur și radical cînd a refuzat cotele obligatorii de refugiați dar a pierdut lamentabil bătălia la Bruxelles.
În cazul în care sînteți chiar masochiști și vă uitați la TV sau citiți ziare românești, știți deja că Ilie Sârbu, socrul celui mai trimis în judecată premier în timpul mandatului, a primit cadou de la colegii parlamentari un post de vicepreședinte la Curtea de Conturi. Un post cu un mandat de nouă anișori. Totuși, există speranță: DNA poate să-i suspende postul lu’ tata socru. Și, cu voia judecătorilor, chiar să-l confiște de tot.
Prin grija statului, artiștii recunoscuți de o „uniune de creație” primesc un soi de pensie specială care să le recunoască statutul extraordinar de creatori (conform legii 8 din 2006). Un mare artist al legiferării (inginer minier, fost pepededist și actualmente uneperist), senatorul Haralambie Vochițoiu s-a gîndit că și jurnaliștii sînt niște artiști.
„Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere. (…)
Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp a sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. (…)
Delirurile specifice paranoiei sunt grupate de specialisti in doua categorii: megolamania (mania grandorii) si mania persecutiei. Acestea pot coexista.” (sursa)
România pare să-și fi terminat și resursele umane sportive, dar și pe cele capabile să „protejeze și să promoveze cultura, civilizația și spiritualitatea românească”. Iar penuria de sportivi și PR-iști cultural-civilizațional-spirituali a dus la adoptarea unei ordonanțe de urgență care să rezolve problema. Cum? Simplu: acordăm cetățenia română mult mai simplu decît în mod normal celor care vor concura pentru România la diverse discipline sportive și celor care fac propagandă românească.
Pînă și mitul marelui general de izmene de intendență Gabriel Oprea se duce dracului (în legătură cu mitul intelectualului Oprea ne-am lămurit de mult): de mărețul general cu patru stele verzi pe pereți nu e nici măcar gura, e doar grimasa aia hidoasă, cu colțurile gurii în jos, care îți inspiră un amestec de milă și oroare. De data asta, eficientul organizator Găbiță Oprea și-a dat cu cracul stîng al izmenei în cracul drept pe tema refugiaților.