Nu vei merge nici de data asta la vot. Așa cum nu ai mers nici data trecută, în 2016, nici la parlamentare, nici la locale. Așa cum intenționezi să faci și la prezidențialele de la sfârșitul anului ăstuia, dar și la localele și parlamentarele de anul viitor. Pentru că nu ai cu cine. Nimeni nu e suficient de bun. De onest. De clar în mesaje. De eficient. De organizat. Poate că ești tu prea pretențios sau poate că, pur și simplu, ai dreptate și, cel puțin dintr-un punct de vedere, candidații nu merită votul tău. Și, deci, nu ai pe cine să pui ștampila, așadar de ce să te duci până la secția de vot?
Perfect, e de înțeles, e logic, nu te condamn. Și, spre deosebire de alții, nici nu te culpabilizez pentru asta și, mai ales, nu încerc să te conving că ar trebui să-i votezi pe cei care se apropie cel mai mult de imaginea ta ideală a candidatului.
Dar îți propun altceva: oficializează non-opțiunea ta. E simplu: trebuie să te duci la vot dar, în loc să pui o ștampilă pe un candidat (fie acesta independent sau partid), pune mai multe. Unde vrei: pe mai mulți candidați, pe același candidat, pe lângă candidați, pe spațiile albe. Poți desene cu ștampila, poți încerca să joci x și zero în căsuțele cu candidați, orice te face fericit. Rezultatul este că, la final, votul tău va fi anulat. Și nu ești singur.
Să facem un calcul: rata prognozată a absenteismului la vot este de 60%; cu alte cuvinte, vor ieși la vot numai 40 de oameni dintr-o sută; dacă din ăștia 40, 20 votează cu un partid, acel partid va avea 50% din toate voturile exprimate și va putea pretinde că a câștigat alegerile; dacă, însă, la vot vor ieși o sută de oameni și 60 își vor anula votul, cele 20 de voturi pentru acel partid vor mai însemna doar 20% din totalul voturilor exprimate. Sigur, tot va fi cel mai mare număr de voturi pentru un partid, dar legitimitatea acelui partid va fi una foarte scăzută. Iar mesajul pe care-l vor da 60% din alegători care-și vor anula votul va fi puternic și va determina, mai devreme sau mai târziu, apariția unor candidați cu care să și votezi, în final.
Dar să zicem că nu toți cei 60% care nu au cu cine vota vor merge la secții să-și anuleze votul, ci doar o treime din ei, adică 20; în acest caz, vor fi 60 de votanți, 40 valide, 20 pentru un singur partid; din totalul alegătorilor prezenți, partidul cu 20 de voturi va avea 33,3%, nu 50%. Acelui partid, adică, îi va fi scăzut legitimitatea cu o treime. Cu acea treime de alegători care nu au pe cine ștampila, dar au mers, totuși, la secții și și-au anulat votul.
Gândește-te la asta, s-ar putea să conteze.
A, și mai e ceva: așa ești sigur că CNP-ul tău nu e folosit ca să voteze pentru un partid sau candidat.
P.S. Sigur, votul anulat nu intră în categoria “voturilor valabil exprimate”, dar este o declarație publică foarte puternică: să-l văd eu pe politicianul care ignoră 10% voturi anulate, ca să nu zic mai mult.
politikie de mărgăritar
Cea mai odioasă propagandă manelizat-maramureșeană cu care încheie PSD campania electorală scoate în față doi frați din Baia Mare: Sorina și Corin Pop.
Frații sunt, evident, minori. Este, desigur, o întrebare legitimă cine a stat în spatele interpretării lor. Cel mai probabil, părinții.
Un indiciu despre cum e foarte posibil să fi decurs lucrurile, în video-ul de mai jos (postat și pe Facebook, aici): la o nuntă din toamna anului trecut, Corin Pop cântă pentru un nene de la petrecere („Ionu Niți din Berbești”), ținând cu stânga microfonul și cu dreapta un purcoi de bani (bancnote de 50 și 100 de lei).
Cum ajunge acel copil la nunți, prin intermediul cui? Ce se întâmplă cu banii primiți? Cât muncește la paranghelii? Care e rolul părinților?
Altfel spus, cât a dat PSD pentru oroarea aia cântată de copii nevinovați?
P.S. În video se vede și viceprimarul din București, Aurelian Bădulescu, exclus recent din PSD.
Cu toții am cunoscut în copilărie o tanti Vio: o doamnă mai degrabă dichisită, dar la standarde mic urbane, casnică sau cu o slujbă nu foarte solicitantă intelectual, care era drăguță cu toată lumea, dispusă să ajute, cu un aer între confuzie totală și bovarism, dar veselă când venea vorba de subiecte mărunte, bună gospodină, neconflictuală, care vorbea rar și cu teama să nu facă greșeli de exprimare.
Un interviu fără nici o legătură cu campania electorală, presupun, câtă vreme nu e marcat în nici un fel în acest sens, ne arată cam care e filosofia politică a doamnei Renate Weber: e bine la guvernare, să avem bani, influență, funcții și aroganță, dar să ne dăm un pic și curați pe la orificii, care nu-s ca la alți oameni, maculate de diverse fluide, ci angelice de-a dreptul.
Deci, citez: controlul judiciar în cazul Kovesi a fost „o greșeală, o eroare. Ați văzut că instanța i-a ridicat acel control judiciar.”
Ok, doamne Weber, insinuați, deci, că a fost o măsură abuzivă, dictată de interese politice de context? Sau ce anume a generat abuzul? Incompetența procurorilor? Umorile lor personale? Sau ce?! Și, oricare ar fi fost cauza erorii, ați spus ceva atunci? Dacă a fost un abuz politic, ați identificat politicienii abuzivi? Dacă a fost incompetență a procurorilor, ați cerut sancționarea lor? Nu, evident, pentru că sunteți numai o politrucă ipocrită, penibilă și, deci, bogată.
Dar mai e: „Aduceți-vă aminte cât se vorbea de amnistie și grațiere, iar Tăriceanu a spus <nu, nu avem nevoie de amnistie>, lucru cu care sunt de acord.”
Aha, doamna Weber, dar nu vi se pare suficient de grav că PSD, pe care ALDE îl ține la putere, a propus o astfel de măsură? Nu credeți, deci, că ar fi fost nevoie de o reacție ceva mai dură, politic vorbind? Nu vi se pare, firește, că nu vreți să vă pierdeți privilegiile de putere, mincinoși patologici și perverși.
Interviul poate fi găsit aici.
După ce a dat din coate și din buzunare și a reușit să-și facă o poză de chelner la masa lui Trump, proaspăt devenit al 45-lea președinte american, geostrategul cu mustață din Gratia a aruncat mămăliga diplomatică în aer și a anunțat planeta că nu e o idee rea ca România să-și mute ambasada din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim (despre implicațiile diplomatice extrem de delicate ale unei astfel de mutări, o analiză aici).
Acum nici două luni, Dragnea era încă pe poziție și spunea că susține mutarea ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și că autoritățile din România trebuie să ia o decizie „într-un timp rezonabil”. Declarațiile veneau după ce premierul Viorica Dăncilă a anunțat, la o conferință a unei asociații care face lobby pro-Israel în SUA, că România își va muta ambasada la Ierusalim. A revenit apoi asupra declarațiilor, spunând că a fost o opinie personală.
Sub titlul „Dragnea #Rezistă și se vede (P)” (un text plătit, deci), Național a publicat următorul text:
„Liviu Dragnea este liderul de facto al României. Acest lucru este vizibil atât în România cât și în presa internațională. Fie că sunt favorabili sau ostili, media se referă la Dragnea folosind sintagma „cel mai puternic politician din România”.
Faptul că este considerat responsabil de tot ceea ce se petrece în ţară, bun sau rău, aparând glume că este vinovat chiar şi de tornada de la Călăraşi, demonstreazăl că Dragnea este, practic, liderul României pe care îl urmează, mărturisit sau nu, cea mai mare parte a populaţiei. Se poate spune că adversarii săi au greşit major atunci când au folosit ca pe un reproş ideea, de altfel corectă, că Dragnea este adevărata putere din spatele Guvernului şi iniţiatorul programului de guvernare. Pe măsură ce programul de guvernare a generat creştere economică şi putere de cumpărare, șeful PSD a fost transformat din erou negativ în erou pozitiv. Discursul său despre patriotism în raport cu Uniunea Europeană şi cu forţele economice dominante, despre protejarea bogăţiilor şi a capitalului autohton, spunând că ţara a uitat să mai fie o patrie a atins o plajă foarte largă de români.
În mentalul colectiv, Dragnea a ieşit învingător la proba confruntării vorbelor cu faptele, anunţând, urmărind şi generând măsurile de protecţie socială şi de creştere a nivelului de trai. Câştigând zi de zi încrederea oamenilor, cu fiecare cuvântare, cu fiecare interviu, dar mai ales cu fiecare realizare concretă a Guvernului. În tot acest timp, liderul PSD a fost demonizat, atacat și amenințat fără să cedeze. Dragnea se transformă ușor ușor într-un personaj pe care nu-l placi dar căruia îi dai dreptate.
Pe 26 mai, la alegeri, românii vor avea de ales între o gargară frumoasă asezonată cu lideri europeni și sloganuri și un tip nu foarte simpatic, cu multe probleme dar care a livrat ce a promis în 2016.”
Finalul este un vis: „un tip nu foarte simpatic, cu multe probleme”. Unde „multe probleme” înseamnă o condamnare definitivă și una „doar” în fond, pentru corupție.
Același text, dar cu (P) la final, în PS News.
Gazetele de grea și împuțită respirație Național și PS News publică luni, 6 mai, același articol despre mitingul electoral al USR-PLUS de la Cluj. Articolul este același la virgulă, poză și titlu. Este intitulat „USR și PLUS s-au lovit de realitate” și are următorul conținut:
„Primul miting electoral al Alianței USR-PLUS s-a dovedit a fi un fiasco. Câteva sute de oameni au venit la ceea ce ar fi trebuit să fie un uriaș miting de lansare a candidaților pentru alegerile europarlamentare.
Cioloș, Barna, Clotilde, Ghinea și restul au mers din gafă în gafă. Președintele USR, Dan Barna, îl lăuda pe Emil Boc la doar câteva zile după ce organizația de tineret a PNL împrăștia prin oraș afișe false cu sigla USR. S-au încurcat în discursuri vorbind despre prim-ministrul dat de USR-PLUS în loc să vorbească depre proiectele europene pentru România, s-au culcat pe scenă simulând situația din spitalele românești, deși la Cluj sunt unele dintre cele mai bune spitale din țară. Practic, au făcut circ ca pe Facebook, problema este că piața publică nu este ”wall”.
Probabil că Dacian Cioloș s-a trezit la un moment dat și și-a dat seama că abordarea e proastă și a încercat să o repare și a transmis că vrea o Românie ”ardelenește de normală”.
Probabil că atunci când va ajunge la Iași va vrea o Românie „moldovenește de normală”, iar în București o Românie „muntenește de normală”.
În fine, după o oră de miting, oamenii s-au lămurit și au plecat spre casele lor. Cioloș, Barna, Clotilde și Ghinea s-au întors pe Facebook, acolo unde nici nu plouă, așa cum a plouat la Cluj, și, dacă vrei ștergi comentariile care nu-ți plac.
Probabil că tot de pe Facebook vor să ne reprezinte și în Parlamentul European.”
Niciunde în articole sau pe lângă nu se precizează că ar fi reclamă electorală (nici nu este, corect, e cel mult anti-reclamă electorală), șpagă, mâncat de rahat plătit sau orice altceva vreți.
Articolele pot fi găsite aici și aici.
Pe 9 mai, Dragnea vrea să facă o baie de mulțime comparabilă cu cea de la Craiova: 40.000 de oameni ar trebui să-i ungă orgoliul rănit șefului PSD. „<Sărbătorim Ziua Europei>, a comentat Maricel Popa, șeful PSD Iași. Inițial, mitingul regional al social-democraților era programat pentru data de 10 Mai. Cererea depusă de PSD a fost analizată într-o primă fază, dar nu s-a dat încă o soluție. Potrivit surselor <Ziarului de Iași>, pentru aceeași zi există mai multe cereri, inclusiv din partea unui grup civic cunoscut pentru protestele anti-PSD.”
Ultima oară când a fost la Iași, însă, lui Dragnea nu i-a mers foarte bine: a trebuit să fie protejat cu garduri de sutele de contestatari din fața Teatrului „Luceafărul”, propriii lui susținători au avut oareșce jenă să îmbrace tricourile inscripționate cu acronimul PSD (un film savuros, aici) și, la final, a plecat cu o dubă, ca un șobolan.
Însă, așa cum am mai zis, „Șeful PSD, însă, în ciuda umilințelor (intră prin spate în clădirile în care ține speech-uri, e protejat de multe gărzi de corp, fuge cu duba din mijlocul mulțimii), nu doar că nu renunță la turneul său electoral, dar are un discurs care te face să te gândești fie că e nebun de legat, fie că e un escroc de legat. (…) Așadar, mergeți la vot pe 26 mai. Nu, asta nu-l va da jos pe Dragnea, chiar dacă PSD va face un scor foarte mic, dar va arăta că se poate, că există alegători care să se bată cu eternii 20% ai PSD cu care Dragnea și alții ca el fac majorități când prezența la vot nu e mai mare de 40%.”
E evident, deci, că Dragnea vrea nu doar să-și repare orgoliul la Iași – un oraș pe care l-a pierdut (primarul Chirica nu mai e pesedist, deși are apucături cât se poate de caracteristice loialilor lui Dragnea) și care nu seamănă deloc cu Craiova – , ci și să dea un semnal că nu renunță. Ideal ar fi ca și cei care l-au huiduit la „Luceafărul” să se mobilizeze și să arate că-s la fel de hotărâți.
7.597.299,16 lei. Sau, dacă preferați, șapte milioane și șase sute de mii de lei. Aceasta este suma lunară pe care statul român, prin intermediul Autorității Electorale Permanente, o virează în contul Partidului Social Democrat. Pe parcursul unui an, se adună 91.167.589,9 lei (da, peste 91 de milioane de lei). Iar într-un an care nu e bisect, deci de 365 de zile, asta se traduce prin 249.774,219 lei pe zi. Sau, fie, dacă preferați, într-un an bisect se ajunge la o medie zilnică de „numai” 249.091,776 lei.
UPDATE: Conform Radio Europa Liberă România, însă, „În conturile PSD au intrat în fiecare lună din 2019 peste 7,5 milioane de lei. Peste 22,5 milioane în doar trei luni. Explozia va veni însă la plata subvenției pentru lunile aprilie, mai și iunie. În fiecare lună, PSD va încasa peste 16 milioane de lei. Suma este compusă din 12 milioane de lei, subvenția lunară a partidului, plus restanța de peste 4,3 milioane de lei pe care PSD a pierdut-o pentru că în ianuarie, februarie și martie bugetul nu a fost votat și promulgat. Adunând, ajungem la suma totală de 70,5 milioane de lei pentru PSD, subvenție de la stat, pentru primele șase luni ale anului. Suma anuală pe care o va încasa PSD în 2019 este de peste 143,7 milioane de lei. Un salt important față de 2018, când subvenția a fost de peste 96 milioane de lei, dar considerabil mai mare față de 2017, când lua doar peste 16 milioane de lei anual.”
Ce face PSD cu acești bani ne-a spus DNA recent: „În cauza mediatizată prin comunicatele nr.294/VIII/3 din 2 aprilie 2019 și nr. 372/VIII/3 din 22 aprilie 2019, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus efectuarea urmăririi penale față de o persoană care, la data faptelor, deținea funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente (AEP), cu privire la săvârșirea infracțiunii de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor (prev. de art. 10, lit. b, teza a II-a din Legea nr. 78/2000).
În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:
În perioada 27 mai 2017 – 27 februarie 2019, în calitate de președinte al Autorității Electorale Permanente, suspectul nu ar fi urmărit, conform legii, destinația subvențiilor acordate formațiunilor politice, în sensul în care
– nu ar fi dispus, potrivit Legii finanțării activității partidelor politice (art. 44 din Legea nr. 334/2006 republicată), verificări anuale pentru fiecare partid, privind respectarea prevederilor legale referitoare la venituri (inclusiv cele provenite din fonduri publice, subvenții) și cheltuieli
– ar fi stopat unele controale aflate în curs.
Concret, printr-o adresă din data de 22.01.2019, ca urmare a unei scrisori adresate Autorității Electorale Permanente de către trezorierul unui partid, în calitate de președinte al AEP, suspectul ar fi dispus în mod discreționar, oprirea controalelor inițiate prin ordine de serviciu de către directorul structurii competente, controale ce vizau respectiva formațiune politică.
În dispozițiile Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale nu există nicio prevedere legală care să permită oprirea unui control dispus de directorul structurii competente din cadrul AEP.
Deși a luat cunoștință prin angajații AEP de ”unele nereguli cu referire la utilizarea subvențiilor ”, nu a fost de acord cu solicitarea unuia dintre angajați săi de a se relua controalele suspendate din dispoziția sa, preferând să își dea demisia în data de 27.02.2019 din funcția de președinte al AEP.”
Președintele AEP invocat este Daniel Barbu, acum candidat al ALDE la un loc de europarlamentar. Logic.
Iar comunicatele DNA nu ar fi existat fără dezvăluirile exclusive ale Newsweek România.
O înregistrare video care împlinește 15 anișori arată un Florin Iordache incapabil să lege propoziții simple în fața unui mic public și, tocmai de aceea, repetând un discurs simplist într-o sală goală.
„Dragi alegători, aţi venit astăzi cu sutele, aţi venit să ascultaţi un mesaj, aţi venit să ascultaţi nişte realizări. Eu vă pot privi şi mă pot uita în ochii dvs. Eu nu vă vând iluzii. Eu vă spun nişte fapte concrete şi nişte realizări concrete. Nu vă uitaţi şi nu fiţi ademeniţi de cei care cu tot felul de vorbe uşoare vă spun tot felul de gogoşi. O realizare binecunoscută este cea privitoare la programul cornul şi laptele. Votaţi-mă pe mine, votaţi… pentru a fi aproape de Uniunea Europeană.„, se chinuia nădușind Iordache, potrivit unor imagini făcute publice de Pro TV aici.