Nu știu voi cum vă simțiți, pe unde mai munciți, ce venituri mai aveți, dar presupun că, la ce creștere economică babană ne-a anunțat Ponta că avem, deja vă faceți planuri pentru vacanțe de lux de Crăciun și Revelion. Dacă, totuși, sînteți printre foarte puținii din țara asta care nu au o slujbă (și asta numai pentru că nu vreți, nu pentru că nu ar sări angajatorii cu oferte de muncă din cele mai tentante), Ponta vă sare, ca de obicei, în ajutor: scoate pe piața muncii aproape 5.000 de slujbe la stat.
politikie de mărgăritar
L-am văzut pe tovarășul Ionuț Vulpescu, ministru al Culturii, rostind un discurs în seara inaugurală a Festivalului Enescu la Sala Palatului. Sărăcia limbajului (vezi aici masa lemnoasă a discursului), atitudinea inhibat-proletară și aerul de chibiț adolescent mai obișnuit cu marginea stadioanelor rurale decît cu o sală de concerte trebuie să fi jignit orice pasionat de rafinamentul lui Enescu. Dar, paradoxal, tovarășul Vulpescu se afla unde trebuie: în sala de congrese a PCR, vegheat din pereți de toarșul Nicolae Ceaușescu și din sală de protectorul său și fostul preferat al lui Ceaușescu, tovarășul Ion Iliescu.
Mai întîi, ca de obicei, au fost știrile. Știri timide, pe ici, pe colea. Apoi au fost mai multe știri. Apoi, ca de obicei, au fost șezătorile TV și orice pafarist din politică sau din afara ei și-a dat cu părerea. Apoi Iohannis l-a chemat pe generalul cu patru stele verzi pe pereții goi ai capului lui Oprea la Cotroceni. Și știrile spun că întîlnirea a durat 15 minute. Apoi Băsescu a spus ceva, tot la TV. Iar a doua zi Ponta a spus că Băsescu e populist și că nu ăsta e spiritul european. Iar în tot timpul ăsta, șezătorile TV au continuat și au devenit panicarde, patetice, penibile și aiuritoare.
Cît timp noi ne înjurăm unii pe alții pe tema refugiaților (care vor veni dar nu e clar dacă și cînd), există o instituție a statului român care cu asta se ocupă: cu gestionarea crizelor care țin de mișcările masive de populație străină defavorizată.
Oficial, nu se știe nici cînd, nici cum și nici de ce ditai gheneralul cu enșpe stele din carton poleit Găbiță Oprea a fost trecut în rezervă. Cum Găbiță, însă, a avut ambîț să ajungă chiar premier și a și ajuns, fie și interimar, ar trebui să știm ce fapte de arme a săvîrșit sub pulpana măreței Armii române.
Să spunem că, dintr-o eroare a democrației, vecinii mei de bloc și o parte dintre membrii Adunării asociației de locatari au făcut posibil ca administrator al blocului în care locuiesc să ajungă un nenorocit arogant, mincinos clinic, impostor și nesimțit pînă la greață. Să zicem că administratorul se numește Viorel.
Dacă te uiți zilele astea la tv-urile românești de știri, ai impresia că România este populată numai de analiști economici, de finanțiști mustind de înțelepciune monetară, de economiști cu cîte trei doctorate și de profeți ai apocalipsei sau, dimpotrivă, ai mîntuirii hrănite cu taxe și impozite.
Pe 30 decembrie 2014, Monitorul oficial publica ordonanța de urgență cu numărul 94 prin care se legifera renunțarea de către deținător, la o simplă cerere, la un titlu științific. Evident, acea ordonanță de urgență avea un singur beneficiar: plagiatorul Victor Viorel Ponta, care voia să scape de infamul său titlu de doctor în drept.
Nu mai are nici un sens să discuți despre Viorel Ponta în registru rezonabil, logic. E inutil. E chiar absurd. Omul dovedește o lipsă de consecvență minimală în declarații și fapte, care te face să te întrebi dacă e complet razna sau joacă rolul cretinului care, cînd se apropie scadența, invocă tembelismul ca să scape.
Unul din cele mai rușinoase momente din viața României post ’89 a fost Costești 1999, cînd minerii lui Miron Cozma au zdrobit jandarmi și militari români ca pe niște plozi nevolnici ieșiți la plimbare. S-a vorbit atunci (că de atunci încoace nu a mai vorbit nimeni, nicicum să se facă o anchetă sănătoasă) că minerii au aplicat tactici militare de gherilă pe care nu le puteau deprinde în subteran. Poate în subteranele securismelor României, da, dar nu în mină.