Mi se pare că Marga, după tonele de miștouri pe care și le-a luat pentru dorința de a promova caloriferul ca act de cultură și tradiție transilvană, a ieșit chiar simpatic. Ușor prost, poate senil, ba poate chiar idiot sadea, însă simpatic, benign. Nici vorbă: omul e toxic de-a dreptul. Și, dacă ne îndepărtăm puțin de calorifer, ne iau fiori reci pe șira spinării.
Ce vreau să zic? Că, de exemplu, nu se poate să fie întîmplător că tocmai caloriferul a fost găselnița mondială cu care Marga a decis să ne lase cu gurile căscate de admirație pentru geniul lui carpatic. Dar de ce caloriferul? De ce nu avionul cu reacție? De ce nu podul de la Cernavodă? Sau chiar ața de tăiat mămăliga? Că, uite, acum ne deosebește, în reclame comerciale, de mari nații asiatice specialiste în meditație și arte marțiale. Deci, de ce caloriferul? N-am de unde ști, dar am o vagă bănuială că e vorba de o nostalgie a studentului utecist, comunist, cel care se băga în față la funcții de conducere în structurile studențești ca să apuce să țină o cuvîntare despre tovarășul Nicolae Ceaușescu. Și, astfel, să-și asigure un post, o sinecură, o locuință. Poate chiar la una cu sobă. Care să-l diferențieze de restul nimenilor care nu se pricepeau la discursuri adulatorii pentru marele cîrmaci și care umpleau căminele totdeauna oricum prea pline, în care apa caldă era pe sponci și caloriferele întotdeauna călduțe și prea aproape de geamul rece. Nu? Păi, dacă îți era frig, mai puneai o pătură pe tine, nu? Da, dar dacă erai membru de partid cu funcție, mai puneai un calorifer în casă. Iar dacă erai și turnător, aveai chiar acces la calorifere de-a dreptul fierbinți atunci cînd călătoreai în străinătate. Nu? De cînd aștepta el, Marga, revanșa caloriferului transilvan în fața tuturor caloriferelor fierbinți ale lumii! Hehe, încă din studenție. Da, bă, străinilor, capitaliștilor veroși, ăți avea voi calorifere fierbinți, dar v-ați fi încălzit la foc din balegă uscată dacă nu inventam noi, în Transilvania, caloriferul!
Iar dacă ar fi doar asta aproape că aș putea să înțeleg. Dar să vorbești de calorifer ca invenție românească atunci cînd propriul tău guvern a condamnat orașul care trăiește din mila Oltchim la calorifere glaciale în iarna asta, atunci cînd prețul la energie electrică stă să crească în prag de iarnă (ca și cel la gaze) și cînd subvențiile pentru căldură nu se știe dacă se aplică și iarna asta e o dovadă de cinism vecin cu debilitatea.
Așa că, poate mă repet: Marga nu merită miștouri, ci o pensionare de la Oltchim într-un apartament din orașul Oltchim, fără subvenții la încălzire.
* text scris pentru revista „Kamikaze”
