… dacă nu erai matale, rămîneam tot Haimanale! Sau nu?
Altfel, ce ziceți de proteste?
Uncategorized
Primul rănit al confruntărilor de la Universitate, din seara de 14 ianuarie, a fost un jandarm: o piatră a zburat dinspre manifestanți și l-a lovit în față. Se întîmpla înainte de ora 20.00. Abia apoi au apărut căștile și scuturile.
Ponta a reacționat printr-un comunicat de presă: „Ii respect si ii felicit pe toti romanii care au iesit in strada pentru a-si apara drepturile in fata abuzurilor unui regim politic nedemocratic! Este nevoie ca vocea lor sa fie auzita, pentru ca ei sunt cei care au transmis acest mesaj extraordinar de solidaritate, de revolta dar si de speranta. Am insa indemnul ca toti cei care ies in strada sa fie atenti la provocarile oamenilor regimului Basescu si sa respinga total orice gest de violenta. Mesajul pe care il transmit romanii trebuie sa nu fie alterat de gesturi extreme care i-ar putea da sansa presedintelui Basescu sa ignore si sa sfideze in continuare vocea poporului, prevederile Constitutiei si fundamentele statului de drept! In strada in mod pasnic, asa romanii isi vor lua tara inapoi!” (sursa)
Antonescu a dat o declarație la televizor și a decretat violențele ca inevitabile. (sursa)
Ne scapă ceva în legătură cu filosofia politică a lui Antonescu, cumva?
În iunie 2009, colega mea Alina Moscalu de la Academia Cațavencu, unde prestam atunci, a documentat și scris un articol despre o achiziție de 11 milioane de euro a Ministerului Sănătății. Era vorba de o achiziție de ambulanțe. Deși era vorba de o sumă enormă, la licitație s-a înscris, surprinzător, o singură firmă. Care, firește, a și cîștigat. Coincidență, firma era deținută de un bun prieten al lui Raed Arafat. Care Raed Arafat era deja subsecretar de stat la Ministerul Sănătății, în acel moment, de vreo doi anișori. Sunat de colega mea, Arafat a admis legătura de prietenie cu proprietarul firmei cîștigătoare. Apoi, pentru că deja fusese pus în gardă, a făcut presiuni ca articolul să nu apară. La un alt bun prieten al lui (pe care nu-l voi numi), și el prestator la Academia Cațavencu pe vremea aia. Articolul, însă, a apărut. Ori înainte, ori după, nu-mi amintesc foarte clar, însoțit de colegul nenumit, i-am făcut o vizită lui Arafat la minister. Atunci l-am văzut pentru prima și ultima oară pe eroul providențial al sistemului medical românesc de urgențe. Pe tot parcursul discuției, Arafat a evitat cu îndemînare subiectul conflictului de interese în care se afla (el – subsecretar de stat la Sănătate, prietenul lui bun cu firmă – beneficiar de contract de 11 milioane de euro în condiții cel puțin suspecte de la Sănătate). Am zîmbit, de dragul colegului meu care mă cărase acolo să văd un nene ultrapătruns de propria importanță. Și am înțeles că și eroii providențiali au micile lor slăbiciuni scumpe, plătite de la buget. Constatarea asta i-a redus lui Arafat, cel puțin din punctul meu de vedere, capitalul de simpatie. Chestiune de opțiune, desigur.
Despre tipul acesta de conflict de interese am scris sute de articole în ultimii zece ani. Dar niciodată nu am fost apostrofat (am folosit un eufemism, v-ați prins) ca în cazul Arafat. De aici, eu pricep că tipul are o imagine atît de bună, încît a devenit un mit. Iar miturile nu au nici o legătură cu realitatea. Din păcate, eu nu mă ocup de mitologie, ci de fapte și întîmplări reale. Ghinionul meu.
E alegerea voastră să-l apreciați pe Raed Arafat pentru munca depusă la SMURD. Ca și voi, și eu cred că e un nene respectabil din punctul ăsta de vedere, al muncii prestate. Dar cred că e mult mai puțin respectabil cînd vine vorba de integritate.
V-aș da link-ul articolului scris de Alina Moscalu, dar www.catavencu.ro nu mai există, așa că, în continuare, vă dau direct textul, așa cum a apărut acesta în Academia Cațavencu din iunie 2009:
„Un bun prieten al lui Raed Arafat a cîștigat 11 milioane de euro de la Sănătate
În 2008, noiembrie, Ministerul Sănătății Publice (MSP) dădea anunț pentru o achiziție de mașini transport multiple vicime pe targă în valoare de 11 milioane de euro. Adică niște ambulanțe. Zis și făcut! Au dat anunț, au așteptat oferte, s-a înscris o singură firmă la licitație (Deltamed SRL), a fost adjudecat contractul. Astfel, MSP a hotărît să plătească 200 de mii de euro pentru o ambulanță de lux off road Mercedes Sprinter. A fost semnat un acord-cadru cu sereleul Deltamed iar produsele urmează să fie livrate în momentul în care vor fi găsiți și banii în bugetul Sănătății. Faptul ca sereleul clujean a fost singurul participant la licitație este un mister și pentru MSP. Care ne-a răspuns așa, cînd i-am întrebat cum de: “Faptul că la licitație s-a prezentat o singură ofertă nu cade în sarcina autorității contractante (adică a MSP – n.r.)”. Clar, nu? Pe de altă parte, să vezi întîmplare: Deltamed a îndeplinit toate condițiile din caietul de sarcini la milimetru. La propriu! În documentul cu pricina erau descrise exact mașinile pe care le poate livra sereleul din Cluj. Astfel, raportul lungime (9.500 mm) – înălțime (4.000 mm) – lățime (2.550 mm) a fost respectat cu brio, fără a se depăși nici măcar o miime de milimetru. Atîta că prețul oferit MSP a fost puțin umflat. Cel puțin așa se înțelege, de exemplu, dacă analizăm oferta pe care a făcut-o aceeași firmă, Deltamed, altei firme care a solicitat un preț pentru exact același tip de ambulanță ca ministerul. În cazul privaților, prețul pe care l-au cerut clujenii a fost de 170 de mii de euro. Logica pieței libere spune că, atunci cînd semnezi un contract de peste 11 milioane de euro (din postura celui care dă banii), obții reduceri. Canci, în cazul ăsta. Ca să ne mai amuzăm, pe final, să mai spunem că subsecretarul de stat în MSP Raed Arafat își recunoaște prietenia cu patronul Deltamed, Dan Gorgan. Dar asta nu a contat la stabilirea prețului mașinilor achiziționate deoarece, așa cum ne-a declarat sirianul, “relațiile interumane nimeni nu le poate interzice.” Corect. Iar dacă mai ies și bani din ele, să fie primiți.
Alina MOSCALU
alina.moscalu@catavencu.ro”
P.S. Despre povestea „Fundației pentru SMURD” și a cheltuielilor netransparente am aflat tot pe atunci. Nu am documentat niciodată povestea pentru că mi s-a părut neverosimilă. Cu alte cuvinte, nu-l credeam pe Arafat în stare să se pună singur în situații gri. M-am înșelat. Dar asta nu înseamnă că voi trebuie să fiți de acord cu mine. Chestiune de opțiune, cum am zis mai sus.
P.P.S. Nu vă mai obosiți să mă înjurați, am priceput deja că sînteți de altă părere decît mine. Și e foarte bine că e așa.
Păcat că nu-s zilele astea alegeri prezidențiale. Sincer și deloc ironic, vă spun că, dacă erau, Arafat Raed îl snopea pe Băsescu Traian și rezolva, cu ocazia asta, și disputa fratricidă dintre titanii USL Ponta și Antonescu.
Și, la fel de sincer, vă spun că Arafat Raed merită cu prisosință să fie președinte al țărișoarei: dacă a convins el poporul că fundația lui (Fundația pentru SMURD) reușește să cheltuie abia vreo trei milioane RON anual (vezi postul anterior pentru cifrele exacte) pentru a ține un sistem național de intervenție de urgență în viață, atunci poate convinge de orice pe oricine.
P.S. Le mulțumesc comentatorilor că au dat curs invitației mele de a se exprima la postul anterior și că nu a fost nevoie să pun bip pe nici un cuvînt. Am fost înjurat, deci, aproape politicos. Iar cei mai mulți au și încercat niște argumente, chestiune pentru care, de asemenea, le mulțumesc.
Zilele acestea se discută despre SMURD și despre demisia lui Arafat. A lui Raed Arafat. Fără comentarii, cîteva date seci, culese chiar de pe site-ul oficial al lui Arafat.
1. tata și mama lu’ SMURD este Raed Arafat, conform statului „Fundației pentru SMURD”; Arafat a înființat fundația, el taie și spînzură acolo (vezi statutul);
2. excedentele financiare (ceea ce e profitul la societățile comerciale) anuale ale fundației sînt frumușele tare: 5,7 milioane RON în 2010 și 3,1 milioane RON în 2011 (pînă în iunie) (sursa);
Dragă domnule primar Sorin Oprescu, poate că în dosarul lui Ciutacu Victor, depus la Primărie ca să primească un apartament social, se găsește și poza de mai jos:
Convingătoare, știm, și nouă ne-ar fi făcut milă. Dacă ne-am fi luat după poza asta, Ciutacu ne-ar fi părut deținător al unei superbe locuințe din cartoane, amplasate ilegal lîngă o gură caldă de canal, deci normal că i-am fi aprobat și noi o locuință socială. Totuși, dragă domnule primar Oprescu, iată-l pe adevăratul Ciutacu, atunci cînd nu depune dosare la Primărie:
Președintele Traian Băsescu a fost în direct la TVR 1, miercuri seară. Printre altele, a spus: „Va trebui sa vedem care sunt solutiile sa protejam oamenii de abuzurile procurorilor, judecatorilor. Evolutiile ne arata ca atunci cand e vorba de controlul presedintelui sau al Parlamentului, acesta nu are dreptul sa mai fie doar formal, trebuie sa fie un filtru, in care sa-i spui domnului procuror „Imi pare rau, dar mai vino cu ceva, pentru ca nu ma satisface ce ai scris aici. Ce mi-ai anexat la rechizitoriu nu-i suficient”. Am considerat un act formal avizul presedintelui. Parlamentul va trebui sa fie foarte atent la avizele pe care le da si sa ceara procurorilor sa documenteze corespunzator un dosar in care cer anchetarea, arestarea unui demnitar al statului. 50% nivel de eroare la dosarele de mare coruptie; prea mult”. (sursa)
Ce ne propune nouă președintele? Ca puterea judecătorească (e vorba de DNA, ca să fim exacți) să fie controlată, direct, fără menajamente, de cea legislativă. Adică un fel de democrație nord-coreeană (ați sesizat, sper, gluma subtilă).
Dar cînd vine această idee a președintelui? Taman după ce acesta a propus o prelungire a șederii lui Daniel Morar la șefia DNA, ca garant al seriozității României în fața UE (declarația completă).
Dar cine e acest președinte care cere ca Parlamentul să încalece Justiția? Același om care, ca deputat, și-a dat demisia în aprilie 1996 (deci a renunțat la imunitatea parlamentară pe care acum o impune, apăsat) pentru a fi cercetat în dosarul „Flota”? Da, e fix același și încă mîndru de asta, dacă pomenește isprava inclusiv în CV-ul oficial de pe site-ul Președinției.
La o altă scară, ce a făcut președintele Băsescu în seara asta e ca și cum președintele Obama s-ar fi apucat, la oră de maximă audiență, să-l zgîlțîie pe procurorul care l-a anchetat pe DSK. Care procuror, dacă ați omis întîmplarea, și-a retras acuzațiile. Totuși, Obama a ratat, iată, un bun prilej să facă niscaiva ordine în sistemul american de justiție (care l-a „distrus” pe DSK) cu ocazia asta. Băsescu, însă, a fructificat ocazia cu brio (sper că ați sesizat, iarăși, ironia fină).
Să fim serioși: e vreun om sănătos la cap care, după sutele de articole de presă despre Adrian Năstase, să mai creadă că Bombo e cinstit doar pentru că a fost achitat într-un dosar? Nu, nu există un astfel de om, așa cum nu există nici un om care să creadă că DSK, deși declarat nevinovat de justiția americană, ar fi vreun călugăr abstinent care-și petrece zilele și nopțile numai în rugăciune.
S-a enervat Traian Băsescu atît de rău încît să dea cu DNA de pămînt că a fost Năstase achitat? Sau, în vorbele președintelui, că a fost distrusă cariera omului politic Adrian Năstase (declarația completă, de aici: „Conform legii, nu raspunde niciodata procurorul sau judecatorul pentru distrugerea carierei unui om politic sau unui om oarecare. Asta ma indreapta tot mai puternic catre ideea unei discutii cu majoritatea parlamentara si sa nu oprim raspunderea magistratilor numai la raspunderea disciplinara”)?
Să fie vorba de același Adrian Năstase despre care Băsescu spunea, în 2004, că e sinonimul corupției?
Bizar discurs, bizară coincidență (acum 22 de ani, pe 21 decembrie, un alt președinte spunea alte prostii). Bine că s-a terminat spațiul de emisie la TVR și nu s-a ajuns la pensii. Pentru că, exact ca acum 22 de ani, o sută de lei în plus ar fi fost mare lucru.
DNA a reținut doi primari, doi notari și un vice de CJ la Ilfov. Pentru șpagă imobiliară. Clasic, pînă aici nimic extraordinar, doar dacă locuiai pe Lună nu știai că așa merge treaba la Ilfov. Mai interesant e că unul din notari, Eugenia Cuțaru, nu e chiar fiștecine (după cum, recunosc cu umilință, scriam prin 2006). Iată textul:
„Notarul tranzactiilor lui Nastase, cercetat penal
Eugenia Cutaru, notarul de casa al familiei Nastase, este cercetata penal pentru o inselaciune? de aproape 1,3 milioane de euro, cu un teren intravilan. Anul trecut, in mai, Cutaru a fost anchetata pentru o frauda de aceeasi valoare, insa atunci era vorba despre un imobil nationalizat. La cabinetul notaritei s-au incheiat toate tranzactiile imobiliare dubioase ale familiei liderului autosuspendat al PSD.
O notarita PSD si trei tunuri imobiliare
EVZ a dezvaluit in exclusivitate ca, in 1996, familia Nastase a devenit mai bogata cu 2,3 hectare de padure la Corbeanca si ca, in 1999, aceeasi familie s-a mai pricopsit cu 2,6 hectare de teren la Balotesti. Ambele fusesera cumparate la preturi derizorii de la Roxana Bichel, cea care, ulterior acestor tranzactii, a ajuns demnitar in guvernul Nastase. In 1998, Adrian Nastase a mai cumparat un teren la un pret subevaluat, cel din Zambaccian 16, de la mama Roxanei Bichel, Athena Theodoru Marianthi.
In toate cele trei achizitii, notarul care a legalizat actele a fost Eugenia Cutaru. Practic, de-a lungul anilor, notarita a legalizat acte in mod constant pentru familia Nastase si a autentificat tranzactii cu mari semne de intrebare. De altfel, Cutaru a lucrat si cu notarita Marina Ionescu, fost deputat PDSR intre 1996 si 2000.
Cutaru, niznai la ancheta
In cazul acuzatiilor de inselaciune cu terenul de 1,3 milioane de euro, Cutaru a sustinut in fata politistilor ca este nevinovata si ca nu a stiut ca procesul verbal de licitatie, pe care l-a autentificat, era fals. ?Ca notar avea insa obligatia sa verifice acel document inainte de a-l autentifica?, au aratat anchetatorii. Potrivit acelorasi surse, ea nu s-a oprit numai la autentificarea documentelor. A parafat atat actele prin care terenul a fost parcelat, cat si documentele prin care o parte din el a fost vandut altor persoane.
In acest dosar este cercetat si avocatul Eusebiu Danca. Surse judiciare ne-au declarat ca impotriva avocatului a fost inceputa deja urmarirea penala pentru inselaciune. In ianuarie 2005, avocatul ar fi folosit un proces-verbal de licitatie falsificat ca sa obtina un teren intravilan de peste opt hectare, in comuna Dascalu, din Ilfov. Clientul a platit pentru intreaga suprafata 28.000 de dolari, in conditiile in care valoarea reala a terenului era de peste 1,3 milioane de euro.
„Recidivista” din 2005
Notarita Eugenia Cutaru nu este la primul scandal penal. In luna mai a anului trecut, politistii de la Sectia 3 din Capitala au inceput cercetarile in cazul unei escrocherii de 40.000 de euro. Atunci, notarita a autentificat mai multe antecontracte de vanzare-cumparare pentru un imobil nationalizat care, de fapt, nu putea fi vandut.
Reclamatiile au fost facute de trei persoane care, impreuna, platisera 40.000 de euro pentru a se asigura ca vor intra in posesia imobilului din centrul Bucurestiului.( Catalin Prisacariu’,catalin.prisacariu@evz.ro
Raluca Dan, raluca.dan@evz.ro)” (sursa)
Ce vină are Năstase, vă întreb, că o mătușă a nevestei, din pensia ei de subzistență, i-a băgat mortul (a se citi niște sute de mii spre un milion de euro) în casă, apoi s-a cărat și ea în moarte, luînd vina cu ea? El, Năstase, dacă Tamara Cernîșov ar fi fost mătușa lui, nu a Danei, o ducea la Cornu și o trata regește, numai cu ouă de țară. Așa, n-a avut încotro, a trebuit să accepte inevitabilul, doar rudele nu ți le alegi: ciudata matușă care creștea sute de mii de euroi la ea în garsonieră l-a nenorocit pe viață (politică) și i-a îmbogățit nevasta.
Păi, au dreptate și procurorii ăia, nu? Ce, ei lucrează la OTV, să se apuce să dezgroape la rădăcina moștenirii Danei Năstase, în cimitir? Nu, ei, procurorii, sînt oameni serioși, care se ocupă de un căcat de acuzație de mită pe care nu o pot proba, în loc să cerceteze o spălare de bani serioasă.
După Stela și Arșinel, Țociu și Palade, Vacanța Mare și alte nume grele din tristețea de profil, în programul național de revelion de anul ăsta își face intrarea un debutant care ne va uda pînă la piele de rîs: Hidroelectrica. Care iată ce spune ea (ca teasing, bănuiesc): „Contractele vor fi reziliate imediat cum vom gasi o portita juridica si legala. Nu vrem sa asteptam expirarea contractelor” (sursa). Dar, pînă să ne udăm pe noi de rîs cu apa Hidroelectricii, să șuvoim un pic de plîns: păi, dacă 1. ditai șeful statului se plînge că nu are ce citi seara, înainte de culcare, din biblioteca Hidro, și 2. tătucul contractelor, DIP, o freacă la TV, uitîndu-se cum procurorii o aburesc cu Sereș, noi la ce să ne așteptăm? La cît mai multe glume, firește, dacă tot plătim ca fraierii pentru programul ăsta de amuzament.