Vasăzică, Patriarhia Română nu consideră ca Catedrala Mînuirii Neamului e în concurență cu școlile, deși prima se construiește și ultimele se închid/dărîmă.
Tocmai de aia, eu propun ca noul edificiu să se marcheteze după sloganul „Dați o școală pentru catedrală!”. Care slogan e sigur mai eficient decît „Dați un leu pentru Ateneu!”, pentru că o școală face mai mulți lei, evident. Și, apoi, la ce dracu’ avem noi nevoie de edificii laice de educație în statul nostru, cînd ni se construiește ditamai hardughia religioasă? N-avem, așa e.
În altă ordine de idei, Catedrala Mînuirii Neamului deja există. Virtual. Adică are website, băi, enoriașilor. Din care eu vă recomand secțiunea „opinii”, foarte relevantă.
Uncategorized
Acum un an, nimerit pe la Constanța, pozam deplorabilul casino al orașului și vă întristam cu niște instantanee. Azi, Mazăre s-a prins că arheologia nu mai rentează și s-a făcut altruist: cică dă casino-ul, pe un leu, miniștrilor Udrea și Hunor. Nici că se putea idee mai bună, sugerez și legalizarea ruletei rusești în stabiliment iar la partida inaugurală să participe cei deja nominalizați, plus niște colegi de-ai lor din Guvern și administrație.
Ieri, la 12.33, revista Kamikaze a scris despre Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu care vrea să-și cumpere o limuzină de 105.000 EUR. După nici jumătate de oră, la 12.57, realitatea.net a preluat știrea și a citat, cinstit. Vreo nouă ore mai tîrziu, Adevărul și-a băgat plua și a rescris știrea fără să citeze pe nimeni. Iar azi, Realitatea TV a dat știrea și la TV, dar a citat Adevărul. Rîdeți.
21 iulie 2011: TVR anunță că CSM o cercetează pe Elena Burlan, judecătoarea care i-a luat dosarul lui SOV colegei ei, judecătoarea Camelia Bogdan.
6 aprilie 2011: revista Kamikaze scrie că judecătoarea Burlan face bani de pe urma cercului de apropiați ai lui SOV.
Între cele două date au trecut trei luni și jumătate. În care CSM s-a ocupat de alte lucruri, mult mai importante, cum ar fi revenirea României la comunism. Acum, că e vară, lejer, de șpriț, CSM și-a găsit timp să o cerceteze pe Burlan. Desigur, după ce dosarul i-a fost luat judecătoarei Bogdan, după ce SOV a fost eliberat din arest, după ce nici măcar știri despre dosarele lui SOV nu mai apar.
Azi, toată lumea discută de ce se mai întîmplă cu MCV-ul (mecanismul de verificare și cooperare, adică monitorizarea impusă de Bruxelles pe Justiția din România) și cum a mai evoluat/involuat acesta conform ultimului raport de țară.
Ca să nu ne mai pierdem vremea, să spunem că MCV-ul ăsta bruxellez e cam ca MCV-ul românesc făcut de Dacia: nu e urît, dar nici vreo frumusețe nu e; e încăpător, adică poți căra niște români înghesuiți în el pînă în inima Europei; e ieftin, deci nu dă nimeni doi bani pe el; se strică repede dacă-l folosești mult (și, iaca, să tot fie vreo patru ani de cînd se tot cară recomandări); în cele din urmă, trebuie să renunți și să-ți iei o mașină serioasă, chiar dacă mai scumpă (sau să devii pieton).
Iar dacă nu ați înțeles din prima, iaca și o poză care face cît o mie de recomandări ale CE (powered by colegu’ Goace, cum se zice la noi, la țară):
Adevărul, ambalajul ăla din ce în ce mai gros în care Patriciu învelește rahanul cu apă rece și cărțile pentru midălclasul care cumpără de la mic.ro, are pretenții de profesionalism. Deci, acum nu doar că are sute de pagini pe zi, dar are și conținut prin și printre ele. Nu credeți? Păi, o atestă ditamai organizația profesională de breaslă, prestigioasa organizație anonimă de bîrfit și lins pișcoturi care răspunde la numele de Clubul Român de Presă (CRP). Care CRP a decis că cea mai tare anchetă din presa scrisă a anului 2010 ar fi a unui băiat de la Adevărul căruia îi cad dosare în cap de pe birourile șefilor, Alex Nedea. Probabil că e vorba de acest text, care în ediția online a Adevărului nu poartă titlul pentru care a primit premiul (sau te pomenești că o fi introdus Patriciu plata pe conținutul site-urilor din holding, cum bălmăjea mai an?).
În fine, să trecem la lucruri serioase. Mai întîi: compunerea lui Nedea nu face decît să redea ceea ce colegii lui mai fraieri de la ziarul local Unirea din Alba Iulia deja scriseseră cu niște luni înainte. Deci, eticheta „EXCLUSIV” se potrivește cam ca etica-n perete la Adevărul. În al doilea rînd, cuplul care a decis, din partea CRP, să-l premieze pe Nedea, îl conține pe Ovidiu Nahoi. Iar Ovidiu Nahoi lucrează și el pentru Adevărul. Ceea ce, după toate regulile de bun-simț, trebuia să-l facă pe Nahoi să se abțină de la a-și premia colegul. Nu s-a întamplat, după cum ne spune chiar CRP aici.
În al treilea rînd, e foarte de căcat acest concurs la care se iau în calcul doar textele înscrise, nicidecum să se facă vreo monitorizare generală a producțiilor jurnalistice. Nu că ar conta, dar dacă tot veni vorba:).
P.S. Nu am participat niciodată la vreun concurs CRP și nici nu o voi face vreodată. Aș înșira foarte multe motive pentru decizia asta, dar e tîrziu și mi-e silă. Oricum, pe scurt, e simplu: CRP e de căcat și concursurile organizate de CRP sînt și mai de căcat.
Ce vedeți voi mai jos este eticheta de pe cutia unui aspirator cumpărat de niște oameni ai muncii în ’80, la Moscova. Costa 58 de ruble. Cutia mai există și acum, cred că și aspiratorul, care seamănă cu un R2-D2 din Star Wars, doar că ceva mai colțuros.
Nu, USL nu a cerut grațierea pușcăriașilor. Deci, titlul acestui post este ficțiune. Dar, la cum s-au exprimar capii USL în ultima vreme, eu nu aș fi surprins dacă ficțiunea asta ar deveni realitate. Zilele astea, Voicu din PNL aruncă cu rahat în DNA. Sigur, un fel de marcare a interesului pe care USL îl arată pentru UDMR. Săptămîna trecută, Ponta de la PSD s-a oțărît că bieții elevi de clasa a doișpea nu au fost lăsați să copieze la Bac. Mai acum cîteva luni, toată suflarea pesedistă făcea zid uman împotriva săltării lui Nicolescu de la Argeș. Așadar, de ce nu s-ar putea cere și o grațiere generală a închișilor din pușcării? Gîndiți-vă ce potențial electoral! Și nu vorbim doar de pușcăriași, ci și de familiile lor. Nu-i de colo, nu?
P.S. A nu se înțelege că pedeliștii ar avea o relație mai bună cu Justiția. Deloc, e același pămînt de flori, îngrășat natural cu căcat.
UPDATE: Asta cam sună a premeditare , dacă mai aveați, cumva, dubii.
După ce, anul trecut, europeanul Frunda Gyorgy s-a făcut de căcat cu discursul lui anti-ANI (poate vă amintiți episoadele alea în care Frunda susținea, vehement, că e nedemocratic să se verifice averile demnitarilor și funcționarilor publici), un alt demnitar UDMR cu alură de tip rezonabil se murdărește puțin. Pe mînuțe. De, zice DNA, șpagă. Sigur că, pînă la un verdict definitiv al Justiției, noi îl credem nevinovat pe Borbely. Dar, pentru că colegul Frunda nu a reușit (încă, cel puțin) să îngroape declarațiile de avere, să ne uităm puțin în cea a lui Borbely. Ultima poate fi vizualizată aici.
Și ce vedem noi în această declarație? Că în patru ani consecutivi (2006-2009), actualul ministru și deputat UDMR a adunat, în două bănci, aproape 287.000 RON și peste 54.000 EUR. Deci, cam 120.000 EUR cu totul. Ceea ce înseamnă, pe an, vreo 30.000 EUR. Lunar, patru ani la rînd, se tot fac vreo 2.500 EUR. Economisiți, lună de lună, și aruncați în răcoarea unor conturi bancare.
În toată această vreme, însă, salariile familiei Borbely (singura sursă de venit, de altfel, conform acelorași declarații de avere), adică ale lui Laszlo și ale soției Melinda cumulat, au pendulat între aproape 3.000 și 3.500 EUR lunar. Ceea ce înseamnă că, în lunile nasoale, cuplul Borbely a trăit cu cam 500 EUR lunar, iar în cele mai bănoase cu cam 1.000 EUR lunar. Iar asta pare perfect în regulă pentru cetățenii care încasează lunar un salariu minim pe economie. Dar, pentru un cuplu de deputat/ministru – șefă în radioul public, pare cam puțin. Fie și numai dacă ne uităm la costumele lui Laszlo, ca să nu mai zicem de Lexus-ul pe care și l-a cumpărat de curînd.
P.S. Sau, te pomenești, ministrul Borbely trăiește din finanțările obținute de la fundațiile „Communitas” și „Dr. Gyorgy Bernady”?
Acum, Fiscul român e ca un elev la seral care vine la școală după orele de slujbă, eventual una la negru, deja obosit, fără chef și, oricum, fără prea mare convingere că îi trebuie la ceva patalamaua aia pe care o va lua, poate, peste niște ani. Și n-aș vrea să mă întrebați ce presupune slujba Fiscului (aia pentru care neglijează școala), că deja ar trebui să vorbim de slujba DNA-ului și încurcăm instituțiile.
Dar să revenim: poate ar fi vremea, zic, ca Fiscul să-și dea „examenul de maturitate” (ce sintagmă deosebită, dom’le!) și să-și ia Bac-ul. Adică să fiscalizeze, nene, că de aia e Fisc (sau, dacă preferați mai oficial, Agenție Națională de Administrare Fiscală). Adică, ce să facă? Păi, în prima fază, ar fi bine să calculeze ce venituri LEGALE (adică impozitate) are fiecare cetățean (asta e suma X). Apoi, în faza a doua, ar trebui să verifice pe ce bunuri plătește taxe și impozite cetățeanul respectiv (operațiune din care află, evident, ce bunuri deține cetățeanul și care e valoarea acestora – asta e suma Y). În al treilea rînd, Fiscul ar trebui să compare cele două sume, X și Y, obținute. Dacă Y e mai mare sensibil decît X (dacă, deci, cetățeanul verificat are bunuri clar mai valoroase decît veniturile legale), să purceadă la o confiscare a diferenței. Nu din alt motiv decît acela că reiese fără dubiu că diferența de care am vorbit e NEFISCALIZATĂ, în sensul că banii investiți în acele bunuri au provenit din venituri neimpozitate (la negru). Vi se pare suficient? Vi se pare normal? Vi se pare un abuz?
Care ar fi impedimentele? În primul rînd, Fiscul nu pare să-și propună așa ceva. Dar, chiar și dacă și-ar propune, pentru asta ar fi nevoie de o lege, iar asta e deja treaba politicienilor parlamentari. Deci, e nevoie de sprijin politic.
În al doilea rînd, e nevoie de scoaterea nenorocitei de prevederi din Constituție care prevede că averea se prezumă a fi licită. Prin urmare, asta înseamnă că orice avere care nu (se demonstrează că) provine din infracțiuni nu poate fi confiscată. Dar nefiscalizarea veniturilor nu e infracțiune? Parcă e, nu? Chiar și-n țărișoara noastră neatentă la astfel de mizilicuri.