Nu, nu mă angajez la Cotroceni. Și nici el la Kamikaze. Dar am putea fi colegi de breaslă, totuși, chit că într-un sens ceva mai larg. O fi mai bun Turcan decît Turcescu? Cică s-ar cam pricepe la comunicare, a lucrat și la BBC, s-a școlit prin State. Și poate înțelege chiar mai bine decît Turcescu ce caută SOV în Moldova. Sau așa lasă să se înțeleagă CV-ul lui, în care scrie că a avut o bursă în UK terminată cu teza „Russian and Romanian Public Diplomacy in Republic of Moldova. A case study on the impact of ideological media framing”. Habar n-aveam. O fi bine, o fi rău că Turcan ar putea fi șeful TVR?
Uncategorized
Hîrtia de contract nu e niciodată glossy. Nici chiar atunci cînd contractul (încheiat, să zicem, între o instituție publică și firma unui mogul) se referă la niște milioane (care trec de la instituția publică la mogul). Iar pe hîrtia asta ordinară nu apar niciodată poze. Nici de paparazzi, nici de shooting, cu pițipoance, Bote, blonda lui, piticul porno, maneliști, dizeuze de doi lei, guriști penibili.
Dar presa, dacă e, e despre hîrtia aia ieftină pe care se semnează afaceri scumpe. Și despre oamenii care își lasă semnăturile pe hîrtia aia. Nu despre țîțe pe suport glossy, nu despre piticul porno, nu despre filme.
Deci, da, presa curajoșilor care scriu despre piticul porno e liberă.
Pentru blogosferă, Dragoș Stanca este un băiat cu blog cu trafic mic. Pentru patronii de presă, Dragoș Stanca este un mascul alfa al bugetelor: le găurește pe toate, fără discernămînt, mînat de un instinct impecabil de perpetuare a speciei numite „manager de pradă din vîrful lanțului (catas)trofic de presă”. Asta ca să știm despre cine vorbim. Și nu v-aș fi reamintit asta, dacă din pixelii și biții acestui băiat nu ar fi ieșit o cugetare etică, comparabilă cu saltul evolutiv de la homo erectus la homo sapiens. Zice așa Stanca: „Cred ca atat Razvan Corneteanu cat si Dinu Patriciu datoreaza explicatii publice, pe acest subiect. Vorbim de o posibila vulnerabilitate majora a celui care, sa nu uitam, detine azi (datorita banilor lui, dar a muncii celor pe care i-a angajat) cea mai importanta structura de presa scrisa din Romania. Altfel spus, e o chestiune de interes public” (restul aici). Vasăzică, Stanca face următorul raționament: Patriciu e mogul de presă; Patriciu, se pare, ar fi făcut lucruri rele; deci, e de interes public ca Patriciu, ca mogul de presă, să lămurească poporul dacă a făcut lucruri rele au ba.
Bravo, Dragoș, e un raționament impecabil, nu te-aș fi bănuit de așa o fibră morală, iartă-mă că te-am subestimat.
Totuși, Dragoș, ia să schimbăm numele mogulului și să repetăm raționamentul: SOV este mogul de presă; SOV a făcut lucruri rele (poate ai observat că nu am zis „se pare”), care pot fi probate de procese în instanță, de cenzură ordinară etc; deci, e de interes public ca SOV, ca mogul de presă, să lămurească poporul dacă a făcut lucruri rele au ba. E, cum sună? Așa-i că ai putea susține și raționamentul ăsta? Normal că ai putea, la ce cord etic bate cu putere în pieptul tău. Dar nu te lasă stomacul tare, de struț care bagă capul în grămada de euroi cînd vine vorba de SOV.
În stilul lui frust, Grigore Cartianu îi trage o smetie Academiei Cațavencu. Și, prin ricoșeu, lui Doru Bușcu, eminența cazată în Dorobanți a revistei. Povestea e știută: rețeaua de distribuție a lui Vîntu cenzurează Kamikaze, așa că Adevărul amenință rețeaua de distribuție cu represalii dacă nu încetează cenzura. Iar Grigore face un mic pas simbolic înainte și amenință și el cu cenzura: nu va mai cumpăra AC pînă cînd rețeaua de distribuție a lui Vîntu nu va decide să reia vînzarea Kamikaze la chioșcuri.
Altădată, Bușcu ar fi zîmbit, superior, la textul lui Grigore, ar fi făcut glume în redacție, și-ar fi amintit că actualul redactor-șef de la Adevărul i s-a prezentat lui Coelho (care a vizitat redacția Evenimentului zilei acum patru ani, cînd Cartianu era adjunct acolo) cu formula „Je suis Gregoire”, apoi ar fi trecut mai departe. Acum, însă, Bușcu nu poate trece mai departe. Pentru că acum nu mai zîmbește. Nici măcar neutru, darmite superior. Iar după rînjet nu poți trece mai departe.
Sigur, Doru Bușcu mă poate contrazice scriind un text creativ-inteligent-cu umor, în care să-i răspundă lui Cartianu. Dar cred că nu-l lasă Vîntu.
Nu? Dacă nu, atunci să pună mîna pe tastaturi, mouse-uri, furci și topoare și să repare site-ul, acum lăsat doar în grija lui CTP și a crucișătorului lui, după cum se vede și în poză.
Luați o foaie de hîrtie și scrieți următoarele nume, în orice ordine vreți, unul lîngă altul: Patriciu, Voiculescu, Păunescu, SOV. Sub fiecare nume, notați, cu liniuță de la capăt, ziarele, radiourile, televiziunile deținute. Plus tiraje și audiențe. Eventual apartenențe/simpatii politice și de afaceri. Și, neapărat, afacerile conexe presei ale celor înșirați. Dacă ați făcut asta, aveți, în mic, tabloul marelui joc de poker pe care-l joacă băieții ăștia cu ce numesc ei „presă”. Și nu vă faceți iluzii că vor juca pe sistemul „fiecare împotriva celorlalți”, pentru că poturile mari se mai cîștigă și în parteneriat: mai o mînă moartă, mai un „pas” la momentul potrivit, mai o cacealma de toată frumusețea. Și ăștia-s doar patronii. Despre unii din ziariști, chiar dacă neadusă la zi, o descriere pe același model, aici.
Dragă Dinu, am citit la amicul Tiberiu că managerul Cornețeanu și șefii editoriali Cartianu și Ciocăzanu s-au aruncat în gol de la geamul holdingului „Adevărul”. Obae completează că asta s-a întîmplat pentru că, dragă Dinu, i-ai fi reproșat lui Cornețeanu că s-a luat de SRS, finul matale, în comunicatul prin care îi înfierează pe cenzorii noștri de la Acces Press. Dragă Dinu, nici nu știu ce să zic. Dacă nu e păcăleală de 1 aprilie, înseamnă că e pe bune. Iar dacă e pe bune, iar nu știu ce să zic. Nasol. A, și ar mai fi ceva: dragă Dinu, dacă ai ocazia să vorbești cu Fumurescu să nu mai scrie prostii?
P.S. La 12, Cartianu și Ciocăzanu și-au anunțat demisiile în ședință de redacție. Deci e pe bune.
O televiziune de știri plătește peste 80.000 de euro consultanță pentru cumpărarea unui avion. Da, e vorba de aceeași televiziune care are și un elicopter, momentan la sol. Deși se plătește purcoiul de euroi, avionul nu se mai cumpără. Ceea ce ar putea însemna că, de fapt, „consultanța” nu a fost decît o metodă (străvezie) de a încărca bugetul de cheltuieli, deci de a evita niște taxe pe profit. Dacă-i întrebi pe sindicaliștii care conduc televiziunea, o să-ți spună că e vorba de optimizare fiscală. Dacă întrebi Fiscul, o să-ți spună că e evaziune. Dar întrebarea e: la ce dracu’ le trebuia avion?
S-a spart de rîs citind comunicatul ghiduș al Acces Press / Grupul Editorilor și Difuzorilor de Presă SA, intitulat „Șantaj de presă privind distribuția gratuită revistei a Kamikaze“. Pentru o corectă și completă demascare a celor ce ne-au cenzurat, facem următoarele precizări:
Acum vreo lună, Bușcu s-a repezit să anunțe că PD-L va finanța Kamikaze. Nu a trecut nici o săptămînă și deja eram plătiți de Voiculescu. Între timp, însă, nici Vîntu nu stătea deoparte, cel puțin după unele bloguri care dădeau drept sigură informația că SOV ne plătește în secret să-l înjurăm. Azi, am schimbat iar mogulul. De data asta e Patriciu. Și mîine abia iese pe piață al treilea număr al nostru, deci s-ar zice că nu am stat degeaba în timpul ăsta: am dat trei numere la patru moguli. Atîta priapism jurnalistic mai rar vezi, chiar și în presa de la noi. Ceea ce-mi aduce aminte de un banc cu Bulă. Vi-l spun, pentru că e foarte relevant pentru situația de față: Bulă, elev de gimnaziu, își îngrijorează părinții, care-l cred obsedat sexual. Așa că-l duc la psiholog. Aici, lui Bulă i se pune în față o figură geometrică. Un pătrat. Psihologul îl întreabă pe Bulă ce vede și ăsta micu’ spune, direct (atenție, urmează limbaj cu licență poetică): „o pizdă”. Psihologul trece la a doua figură geometrică, un triunghi. Bulă: „o pizdă”. A treia figură, un cerc. Bulă: „tot o pizdă”. Psihologul: „Bulă, atenție, îți voi mai prezenta o figură geometrică, ultima, vreau să te uiți cu atenție și să-mi spui ce vezi”. Apoi îi bagă în față un romb. Bulă se uită, atent, clipește, se uită la psiholog, se uită la figura geometrică, iar la psiholog, deschide gura și rostește, calm: „Dom’ doctor, dom’ psiholog, eu cred că sînteți obsedat sexual”.
Așa și Fumurescu antropologul: pe unde se uită, vede numai moguli. Era cel mai simplu dacă se uita pe frontispiciul revistei și citea, că scrie clar acolo, „FĂRĂ MOGULI”.
P.S. Am aflat din presă de comunicatul Adevărul Holding și nu pot ști care sînt motivele care stau în spatele deciziei de a-l face public. Nu pot, însă, decît să salut o decizie corectă, chiar dacă aparține unui trust de presă deținut de Dinu Patriciu.