Firma de distribuție a lui Vîntu ne-a interzis la difuzare. Azi, nu știu cine de la firma asta a dat o declarație agenției Newsin și a motivat cenzura printr-o tîmpenie: cică ne-au interzis la vînzare pentru că nu i-am informat dinainte că vindem prin chioșcurile lor. Argumentul e atît de pueril că nici nu merită comentat. Totuși: 1. firma de distribuție a lui Vîntu are relații comerciale și contractuale cu firma prin care se distribuie Kamikaze, deci nu era deloc nevoie să ne ducem noi cu năframa-n băț să le cerem voie să vindem revista; 2. cîtă vreme firma lui Vîntu ne-a vîndut două numere din revistă (1 și 2), nu a existat problema asta? Sau ea a apărut după ce angajații lui Vîntu s-au prins că revista se vinde?
Dar să trecem peste această introducere. Ce voiam să vă spun e că, așa cum zice și titlul, SOV a confiscat un serviciu public. Pentru că firma lui beneficiază de gratuitate din partea Primăriei București pentru a înlesni accesul cetățenilor la presă, nu pentru a-l îngrădi. Spune asta Convenția Organizațiilor de Media, printr-un comunicat făcut public azi (iată-l mai jos).
Comunicat de presa
30 martie 2010
Bucuresti
Protest al Conventiei Organizatiilor de Media
Cenzura la o firma de distributie de presa controlata de Sorin Ovidiu Vintu
Conventia Organizatiilor de Media protesteaza fata de cenzura practicata de firma de distributie Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GDP) prin reteaua sa “Acces Press”.
Un comunicat de presa, transmis pe 29 martie de revista nou-infiintata Kamikaze, face public un fax prin care chioscurile detinatoare de franciza din partea “Acces Press” – GDP sunt anuntate ca distributia acestei reviste este interzisa. Proprietarii de chioscuri sunt amenintati cu sanctiuni “conform clauzelor contractului de franciza”. Adresa este semnata de Liliana Spiridon, administratorul GDP (atasat gasiti documentul mentionat).
Conventia Organizatiilor de Media considera ca cenzurarea de la distributie a unei publicatii este o masura abuziva care incalca dreptul la informare al publicului.
Reteaua “Acces Press” a fost infiintata in 2002 la initiativa Clubului Roman de Presa si a asociatiilor patronale ale difuzorilor de presa si carte din Bucuresti. Reteaua a primit sprijinul Primariei Capitalei si primariilor de sector, cu scopul de a facilita accesul cetateanului la presa. Reteaua beneficiaza de gratuitate in utilizarea spatiului public. Actionariatul retelei este netransparent. Depozitarul Central atesta faptul ca doua companii off-shore inregistrate in Cipru (STONECOM si RADOWAY), controleaza 50,2 % din societate iar restul este detinut de o lista de asociati fizici si juridici nelistati. Cele doua societati anonime sunt controlate de Sorin Ovidiu Vintu, conform mai multor articole din presa si a implicarilor anterioare in actionariatul unor societati asumate de SOV.
Constitutia Romaniei interzice “cenzura de orice fel”. De aceea COM condamna acest grav act de cenzura si solicita:
–Primariei Capitalei si primariilor de sector sa faca publice conditiile de functionare ale retelei Acces Press si sa impuna de urgenta conditii prin care astfel de acte de cenzura sa nu se mai poata repeta;
–Primariei Capitalei si primariilor de sector sa solicite GDP sa faca publice conditiile de franciza si sa revina urgent asupra deciziei de interzicere a difuzarii publicatiei Kamikaze;
–Consiliului Concurentei sa investigheze legalitatea unei decizii de cenzura a distributiei unei reviste;
–GDP sa faca publice listele cu actionariatul firmei cat si forma contractelor de franciza, intrucat este vorba de o societate ce desfasoara o activitate cu grad ridicat de interes public;
–Actionariatului GDP sa solicite o AGA prin care sa modifice contractele de franciza pentru a impiedica viitoare acte de cenzura si sa revina asupra deciziei managementului de a interzice difuzarea publicatiei Kamikaze.
Invitam, de asemenea, Clubul Roman de Presa sa ia o pozitie publica in acest caz si sa explice cum o structura colectiva, creata si sprijinita cu intentia de a facilita accesul bucurestenilor la presa si carte, a fost monopolizata de societati anonime al caror interes comercial a dus la cenzura unei reviste de la distributie.
Conventia Organizatiilor de Media
Uncategorized
Rețeaua de difuzare a presei Acces Press, controlată de Sorin Ovidiu Vântu, a interzis comercializarea revistei Kamikaze. Ordinul către chioșcuri, transmis de administratora rețelei, Liliana Spiridon, sună sec și abuziv: “Începând cu data prezentei, vă aducem la cunoștință că este interzisă comercializarea în cadrul rețelei Acces Press a revistei Kamikaze”.
Grupul Editorilor și Difuzorilor de Presă (GEDP), care deține rețeaua Acces Press, a primit gratuit amplasamentele chioșcurilor pe domeniul public din partea Primăriei cu scopul declarat al sprijinirii presei scrise. Presei scrise de ei! Până în momentul falimentului.
Îi rugăm pe cititorii noștri să nu frecventeze chioșcurile Acces Press decât în cazuri de maximă necesitate: dacă au nevoie de țigări, gumă de mestecat, prezervative, săptămânale cu moguli și/sau șervețele umede.
Pe mogul și pe dibacii lui mandarini îi rugăm să se concentreze asupra falimentării propriilor lor ziare. Au reușit cu Cotidianul, Gardianul, Business Standard, Ziua și Academia Cațavencu, aflată abia la începutul procedurii. Hai, băieți, că se poate!
Considerăm gestul GEDP un abuz împotriva libertății presei.
Gestul de a interzice difuzarea unei publicații este și anticonstituțional, blocând libera circulație a informației.
În 2003, Primăria Capitalei a emis prima hotarâre care transmitea gratuit Grupului Editorilor și Difuzorilor de Presă 1.200 de amplasamente pentru montarea chioșcurilor de ziare. În prima etapă, PMB le-a dat acestora 300 de terenuri. Doi ani mai târziu, o nouă hotărâre (60/2005) le încredința, tot gratuit, și restul de 900 de amplasamente. În 2008, Videanu își dă seama că PMB încălca legea pentru că le-a concesionat gratuit amplasamentele, și apare HCGMB 237, prin care li se percep taxe. Asta nu rezolva, însă, o altă problemă, anume că li s-au dat fără licitație. Oricum, primarul Sorin Oprescu a rezolvat toate problemele în 2009, când a anulat obligația GEDP de a plăti pentru amplasamente și le-a mai dat voie și să ia bani pentru panotaj publicitar.
GEDP este deținută, cu peste 50,1%, de două off shore-uri cipriote controlate de Sorin Ovidiu Vântu. Unul din ele este Radoway Limited, celălalt Stonecom Limited. Primul a deținut Radio Total și, acum câțiva ani, Realitatea TV. Al doilea a fost asociat în imobiliare cu Petromservice.
Kamikaze
P.S. Am atașat documentul prin care Acces Press, prin administratorul Liliana Spiridon, interzice comercializarea revistei Kamikaze.
Nu am avut „detașarea și umorul” pe care i le tot cere Vîntu lui Bușcu de niște ani încoace cînd am dat titlul de mai sus. Am preferat, însă, să-i felicit sincer pe foștii mei colegi, respectiv pe ex-patron, pentru realizărili lor. Dar ce fac, mai exact, ‘timabilul Vîntu și creativul inteligent Bușcu? Cenzurează în continuare. Ne cenzurează în continuare (asta e culmea ironiei, deși i-am lăsat în plata Domnului, acolo, la ei, să se joace de-a falimentele pînă le-or înnebuni creditorii). Ne cenzurează interzicîndu-ne accesul pe piață, la chioșcuri, ne scot pînă și de prin sălile de cinema în care rulează filme documentare la festivaluri de gen, șantajînd organizatorii. Amănunte, în Kamikaze de miercuri.
Așa înțeleg umoriștii fini de la Academia Cațavencu a lui SOV concurența: cu bîta. Dragi foști colegi, ‘timate fost patron, încă avem curent electric, gaze și apă curentă în clădirea în care e redacția Kamikaze, eu zic să ne faceți o vizită și să ne rezolvați și cu astea. Dacă nu voi, personal, trimiteți măcar niște băieți de la Chișinău, experți în tehnici de persuasiune.
Domnule Liviu Luca, aș vrea să vă mulțumesc! Primiți prinosul meu de recunoștință pentru că, în mandatul dumneavoastră de sindicalist de petrol și patron de presă, nu ați precupețit nici un efort: contractul de muncă la nivel de ramură (cum ați spune chiar dumneavoastră) a devenit atît de eficient încît chiar și un jurnalist de TV fără audiență, enervant, cu figură de diriginte frustrat, fixist și cu cel mai lemnos rînjet văzut vreodată la televizor poate (și o și face) cîștiga lunar vreo 17.000 de euro. Asta se întîmpla, de exemplu, cel puțin în 2008, cînd realizatorul-prezentator Răzvan Dumitrescu de la Realitatea TV a încasat de la Realitatea Media SA (societate comercială sindicalist-capitalistă pe care cu pricepere și simț de răspundere o conduceți spre noi culmi de progres) aproape 840.000 de lei noi.
Dar admirația mea, domnule Luca, nu se oprește la plenara dumneavoastră capacitate de muncă, ci se referă și la spiritul de sacrificiu, ba chiar de autosacrificiu, aș putea spune, de care dați dovadă! Și știți, nu mai faceți pe modestul, la ce mă refer: v-ați asumat, în construirea capitalismului de presă multilateral sindicalizat, sacrificiul suprem. Adică pe cel penal, că nu cred că e altul care să vă îngrijoreze mai tare. Adică ați acceptat, domnule Luca, ca Realitatea Media SA să-i plătească lui Dumitrescu cele peste două sute de mii de euro ca prestări servicii pe două firme, în timp ce Răzvănel e și angajat la Realitatea Media SA, deși știați că asta e evaziune fiscală. Sau, cum ar zice ANAF, care v-a și făcut o sesizare penală la DNA în chestiunea asta, „avînd în vedere existența unei activități dependente ca urmare a unei relații de angajare, prin faptul că persoanele desemnate (printre care și Răzvan Dumitrescu – n.m.) de către microîntreprinderile menționate mai sus (printre care și CELM4U SRL și RD PRODUCTION GRUP SRL, ambele deținute și administrate de Dumitrescu – n.m.) să efectueze serviciile dețineau și calitatea de permanent la SC REALITATEA MEDIA SA, iar prestările facturate au reprezentat, în fapt, sarcini de serviciu curente, se poate concluziona că aceste microîntreprinderi au fost utilizate în scopul de evitare a constituirii și plății impozitului și contribuțiilor de asigurări sociale aferente drepturilor de natură salarială„.
Presa este o întreprindere. Ea lucrează cu bilanțuri contabile, cu bugete, cu salarii, cu impozite și taxe de plătit la stat. Ea, presa, vinde texte, asta e marfa ei. Textele pot să fie credibile sau nu, inteligente ori idioate, haioase sau insipide și oricum mai vreți voi. Dar vehiculul economic al acestei întreprinderi de texte care este presa este o firmă ca oricare altă firmă. O societate comercială. Cu bilanțuri contabile, cu bugete, cu salarii, cu impozite și taxe plătite la stat. Sau neplătite. Sau eludate. Dacă firma din spatele presei face evaziune ar trebui iertată doar pentru că marfa pe care firma o vinde constă în texte? Dacă firma nu-și plătește impozitele ar trebui ajutată de stat doar pentru că vinde texte la popor? Pentru că textele îndeplinesc rolul de sanitar al societății? Ce e mai tare: impozitul plătit la stat, pentru ca bugetul să fie sănătos, sau textul de presă, pentru ca societatea să fie sănătoasă? Aștept opiniile voastre. Apoi o să dau și niște exemple.
Un cititor al blogului îmi scria azi că, după două numere de Kamikaze, scorul e 2-0 pentru noi, cei care am plecat. Același cititor mă întreba dacă meciul ăsta se joacă pe sistemul 2 din 3 sau 3 din 5. Răspunsul e că nici nu contează. Pentru că, de fapt, nu e nici un meci. Am cumpărat azi revișta foștilor mei colegi. Nu mai e Academia Cațavencu. E Urzica. Încă mai mișcă ceva pe umor, sau măcar încearcă, dar de două numere încoace nu mai conține informație. Ci doar niște texte însăilate, uneori din informații deja circulate de presa cotidiană, alteori marcate de obsesiile securistice ale unor reveniți. Ancheta din pagina 3 s-a transformat într-un soi de analiză rece și sleită a unor date deja publice. Iar bîrfele și-au pierdut orice zvîcnet și băltesc într-un conformism vecin cu plictiseala.
Trist, dacă vreți neapărat opinia mea.
În direct la Realitatea TV, Margareta Costea a declarat, adineauri, doar că nu are nici un dosar penal în lucru (ceea ce e complet fals), apoi a închis telefonul fără să răspundă la întrebarea: „v-ați întîlnit cu Cătălin Voicu între cele două tururi la prezidențiale?”. Deci s-a predat. Nu că aș fi avut vreun dubiu.
P.S. Realitatea TV a avut onestitatea să mă citeze, dar a omis total numele revistei. Hai, foști colegi, e simplu, all together now: Ka-mi-ka-ze.
Mîine, în Kamikaze, veți citi despre cea mai tare negociere pe dosare (penale, de data asta) pe care a avut-o Voicu în 2009. Se întîmpla în noiembrie, între cele două tururi la prezidențiale, într-un restaurant celebru din București. Partenerul de blaturi și de masă al lui Voicu era chiar soacra lui Geoană, Margareta Costea. Ceea ce explică și de ce s-a speriat Geoană de dosarul Voicu. Ce au vorbit cei doi, ce procuror trebuia să-i rezolve dosarele penale ale Margaretei Costea și cum trebuia să fie recompensat acesta, mîine în Kamikaze.
Mircea Geoană nu crede că Voicu ar reprezenta pericol social, deci nu înțelege de ce acesta ar trebui arestat. Partea a doua a enunțului o înțelegem: dacă ar fi arestat, Voicu nu ar mai putea negocia nimic. Iar prin „nimic” înțelegem și dosarele penale ale Margaretei Costea, soacra șefului Senatului. Pe care Voicu a încercat să le rezolve imediat după primul tur al prezidențialelor, promițînd postul de procuror general adjunct în mandatul lui Geoană celui care ar fi realizat performanța. O poveste tristă, plină de umor negru. Negru de la Cătălin Voicu.
Sau, mă rog, un soi de colaj din instantanee luate pe fugă de la noi și de la ei. Adică de la „Kamikaze” și de la „Academia Cațavencu”. A ieșit un puzzle, deci puteți să începeți cu cititul de la orice capăt.