Ca turnător, Dan Voiculescu era „Felix”. Felix e un nume de cod. Numele de cod era menit să-i acopere identitatea reală. Pentru că turnătorii sînt niște codoși care nu au identitate, ei nu sînt decît niște instrumente. Niște scule bune de folosit și, în cele din urmă, de aruncat în lada cu rebuturi.
După ’89, însă, turnătorul fără identitate și-a depășit condiția: a devenit din sculă, din instrument, un sculer-matrițer putred de bogat al tranziției, un mînuitor al unei uzine de strunguri umane de strunjit mai ales conștiințe și voințe. Adică s-a transformat din sculă în mînuitor de scule. Nu mai era Felix, era Dan Voiculescu: omul de afaceri, mogulul, politicianul, filantropul, influentul. Mulți au devenit sculele lui, uneltele lui. Încredere, însă, Felix nu a avut niciodată în nimeni, în nici o sculă. Pînă cînd viața i-a oferit un cadou nesperat: instrumente din sîngele lui de unealtă codoașă, scule din carnea lui de turnător fără identitate.
Scriam, acum niște luni, că „ministerul” lui Șova este, de fapt, o sculă prin care Ponta va uza după bunul plac de banii publici de investiții: „Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS (“ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un “proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național.
Victor Ponta: „Întîi am lucrat la o benzinărie, o săptămînă, apoi la supermarket, o lună, în afara Parisului, în banlieue (suburbie – fr.), apoi, pentru că depusesem cereri la mai multe fast food-uri care erau mai permisive la angajare, din septembrie m-am angajat la Quick, un fel de McDonald’s, la Gara de Nord, și acolo am lucrat pînă în ianuarie. Eram la bucătărie, unde făceam hamburgeri și salate, de la șase seara la unu noaptea. La case, în față, nu primeau emigranți, erau numai studenți francezi. (…) Încercam, dincolo de serviciul meu, să îmi termin studiile. Visul meu nu era de a rămîne toată viața la hamburgeri, dar pur și simplu nu am reușit.
Traducerea cea mai exactă a intervenției lui Ponta în ancheta penală de la liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București a oferit-o ministrul de Interne, Radu Stroe. Într-o intervenție telefonică, Stroe a spus un lucru uluitor: „Mandatele de aducere pentru elevii de la „Bolintineanu” au existat, dar nu au fost puse în aplicare” (sursa). Cum ar veni, procurorii s-au răzgîndit: au emis mandate de aducere pentru elevi, au trimis polițiștii să le pună în aplicare, dar apoi, conform lui Stroe, le-au cerut acelorași polițiști să nu mai pună în aplicare mandatele.
Ce i-a făcut pe procurori să se răzgîndească?
Liviu Pop, fostul interimar al Educației, a declarat așa (pentru B1 TV, Butonul de panică, 2 iulie 2013): „SRI transmite (în fiecare an – n.r.) Ministerului Învățămîntului lista cu școlile în care se dă și se ia mită” (sursa – de la minutul 25). Pentru 2012, a mai spus Pop, SRI a atras atenția că erau peste o sută de școli (din toată țara) în care se pregăteau fraude cu dare & luare de mită. Nu avem nici un motiv să credem că, în 2013, numărul școlilor cu risc de șpagă a scăzut drastic. Chiar și dacă ar fi scăzut, numărul școlilor cu risc de corupție tot ar fi rămas la cîteva zeci, cel puțin.
Așadar, cazul de mită din sectorul 5 de la liceul „D. Bolintineanu” este doar unul din măcar cîteva zeci de școli, dacă nu peste o sută.
Inspirația tendințelor autoritare ale lui Ponta este de găsit în biblia comunistului Ion Iliescu, cu care premierul român pare să fi dormit sub pernă toată viața. De atîta citit capitolul referitor la Coreea de Nord, paginile s-au tocit, au devenit rufoase, dar Ponta a învățat ce era de învățat: pînă cînd nu-ți înfometezi cetățenii pe care-i guvernezi și nu le tai orice urmă de control asupra taxelor (pe care să le cheltui cum vrea mușchiul tău de premier), nu ajungi la desăvîrșire. Semnale erau: Ponta a început cu acel minister al „marilor proiecte naționale”, un braț nord-coreean asupra bugetului de investiții, camuflat în labilul Dan Șova (sursa). Acum, însă, Ponta își completeaz opera. Desigur, nimic original aici, premierul nostru este tot un plagiator.
Zilele astea ne mirăm că bacalaureatul se dă cu SRI în sala de clasă. Ca să nu ne mai mirăm, iată doar ultimul an care ne-a adus aici și de ce:
– premier: Victor Ponta – plagiator;
– ministrul 1 al Educației: Corina Dumitrescu – zisă „Standford”;
– ministrul 2 al Educației: Ioan Mang – plagiator;
– ministrul 3 al Educației: Liviu Pop – zis „Salygny”;
Dan Șova e bufonul ăla isteric care s-a remarcat anul trecut la numărătoarea voturilor pentru referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu. După aia, i-am făcut eu puțină reclamă, cînd am dezvăluit că se lăuda cu un master inexistent la London School of Economics (sursa). De atunci încoace, Șova a devenit ministru delegat pentru „mari proiecte naționale” (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine – site oficial). Desigur, marile proiecte naționale lipsesc, deocamdată, dar Șova are mari proiecte personale bubuitoare. Unul din ele e „umanitar”. Așa reiese din declarațiile lui de avere, cel puțin.
Datoriile CFR Marfă S.A. către ANAF au fost convertite de către Guvern în acțiuni ale statului la compania feroviară. Argumentul oficial: transformarea CFR Marfă într-o companie atractivă în vederea privatizării. La adăpostul acestei conversii însă, administratorii CFR Marfă S.A. scapă de dosare penale pentru „stopaj la sursă“, adică pentru neplata impozitelor (CAS, șomaj etc.) către stat. Și vorbim de peste 300 milioane RON. Bani pe care ANAF a cerut și obținut titluri executorii cu o lună înainte de privatizarea CFR Marfă (sursa).
Azi, la 16.00, Crin Antonescu și Relu Fenechiu vor susține o conferință de presă. De ce? Nu știm încă. Să aibă legătură cu CFR Marfă, cum ziceam ieri? Nu știm. Încă. Dar așteptăm. Și, cît așteptăm, ne uităm la o dispută verbală între Victor Ponta și Relu Fenechiu. În care Ponta zice așa: „Nu am ce să discut cu Fenechiu sau cu băieții lui de casă pe care-i pune miniștri cînd vrea să-și rezolve o problemă”. Și Fenechiu îi răspunde: „Nu pot să-i permit acestui individ să facă asemenea afirmații pe un post de televiziune. Tu nu reprezinți nimic, băi, băiatule! Tu nu vii decît să arunci cu noroi în stînga și-n dreapta!”.