Dan Diaconescu s-a înscris în PPDD înainte să-și depună candidatura pentru un loc de deputat. După ce a pierdut, și-a dat demisia din PPDD. Motivul, simplu: legea audiovizualului nu-i permite să fie realizator tv și membru de partid. Pe durata campaniei electorale, DD a fost doar invitat la OTV (!). Acum, însă, fără loc de parlamentar, revine (nu că ar fi plecat, de fapt, vreodată) ca realizator tv, deci renunță la calitatea de membru de partid. Totuși, se va afla mîine în delegația PPDD care merge la consultări la Cotroceni, după cum mi-a confirmat Daniel Fenechiu, din care citez: „Legea prevede că la consultările cu președintele merge o delegație alcătuită din reprezentanți ai partidului, nu din membri de partid. DD va fi la Cotroceni în calitate de expert sau de consilier politic, nu e nici o problemă. Nu cred că va fi împiedicat să participe la consultări. Și nici membru de partid nu mai poate rămîne, trebuie să cîștige și el o pîine în următorii patru ani”.
Senzațional, firește.
Așadar, dacă vreți să știți cum au decurs consultările cu partidele la Cotroceni, urmăriți-l mîine pe DD pe OTV.
Ponta s-a lăudat ieri că PSD are 220 de mandate în Parlament și că e partidul cu cele mai multe mandate. Partidul, nu s-a referit la alianța USL. Tot Ponta curtează UDMR și a anunțat fuziunea cu UNPR. În cifre, asta înseamnă 220 (PSD) + 17 (UNPR) + 27 (UDMR) = 264 de mandate parlamentare.
Noul parlament are 588 de mandate, deci majoritatea simplă este de 295 de mandate. Iar PSD + UNPR + UDMR = 264. Deci, lui Ponta îi lipsesc acum, ca PSD să aibă majoritate simplă, 31 de mandate. De unde să le ia? Cel mai simplu este să-i convingă pe deputații minorităților naționale, care au 18 mandate. Iar ăștia merg cu cine are puterea, deci putem să-i bifăm lejer la PSD. Așadar, se fac 264 + 18 = 282. Pînă la majoritatea simplă, PSD ar mai avea nevoie de 13 mandate. De unde? Păi, cel mai la îndemînă e PPDD, care are 68 de mandate. O lua premierul Ponta măcar 13 din ele? Hahahaha, ce glumă.
Așadar, pe abacul mandatelor, PSD poate guverna lejer singur. Hai, Năstase, libertatea e aproape!
Aud azi, pe seară, că Niels Schnecker, spînu’ de la Antena 3, ar fi devenit (tot azi) membru în Consiliul de Administrație al CFR Infrastructură, cunoscută ca și Compania Națională CFR. Pînă acum, nu am apucat să verific informația, dar pare a fi dintr-o sursă credibilă. E adevărat, am aruncat un mesaj înspre Schnecker, dar nu am primit încă nici un răspuns.
În februarie 2010, cu o lună înainte să părăsesc (împreună cu vreo 20 de colegi) Academia Cațavencu, revista publica o anchetă intitulată „Ministrul Blaga, „luptator remarcat” al revolutiei la care a dormit acasa”. Mai jos, textul integral al acelei anchete. Ca să înțelegem de ce a luat ARD scorul ăla penibil de 17%.
„Au fost teroristi pe care nu i-a gasit nimeni, niciodata. Au existat vinovati care n-au fost condamnati nici pina acum. Si a avut loc o „revolutie” ale carei dedesubturi sint confuze. Avem, insa, revolutionari. Cu acte-n regula. Unii dintre ei au primit statutul asta la ani distanta si fara vreo tangenta cu evenimentele din ’89. Vasile Blaga este un asemenea revolutionar. Buldogul Blaga este ministrul Administratiei si Internelor, la al doilea mandat. A fost ministru al Dezvoltarii Regionale si vicepremier. A fost prefect, sef peste Vami si deputat, ba chiar era sa ajunga primarul Bucurestilor. Este secretarul general al PD-L si unul dintre cei mai importanti politicieni ai neamului. Dar, mai presus de toate, este un erou. Si nu un simplu participant la ce-a fost in ’89, ci un revolutionar sadea, cu parafa si stampila. Un adevarat „luptator remarcat prin fapte deosebite”, conform documentului pe care-l detine. Desi singura lupta pe care a dus-o in ultimele zece zile ale lui decembrie ’89 a fost cea cu somnul. intr-un apartament din Stei, judetul Bihor, un oras in care revolutia s-a vazut foarte bine. Numai la televizor.
Vasile Blaga, revolutionar din ’99
Povestea revolutionarului Vasile Blaga nu incepe, asa cum v-ati fi inchipuit, odata cu evenimentele din decembrie 1989, ci mult mai tirziu. Numele lui apare, pentru prima data, in lista revolutionarilor publicata in Monitorul Oficial din 22 noiembrie 1999, la pagina 8, pozitia 615, avind titlul de „luptator remarcat”. Asta inseamna ca Blaga a depus cererea de eliberare a unui asemenea certificat cindva intre 1997 si 1999, perioada in care era senator, membru in Comisia de aparare si devenise secretar general al Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, ministrul Blaga a facut parte din celebrul lot de 17.000 de revolutionari facuti la norma. Din toti cei 17.000, doar pentru 7.000 a existat avizul Comisiei Parlamentare pentru Studierea Problemelor Revolutionarilor. Cum, insa, 1999 era anul in care se implineau zece ani de la revolutie, a fost si anul in care s-au eliberat cele mai multe certificate. Multe dintre ele au fost celebrele patalamale de „participant” eliberate de Bebe Ivanovici cu trei ani inainte si care, in timp, au fost preschimbate din hirtii ce ofereau un simplu titlu onorific in hirtii ce aduceau beneficii posesorilor.
Buldogul, reconfirmat la cel de-al treilea mandat
Aventura ministrului Blaga in lumea revolutionarilor nu s-a oprit la primul certificat. Cum s-a intimplat cu multi alti stabi de partid si de stat care au aflat, dupa ani de zile, ca au pus umarul la caderea comunismului. in 2004 a aparut o noua lege, 341, initiata de un alt mare revolutionar, Sergiu Nicolaescu. Legea 341/2004 isi propunea sa faca putina curatenie in multimea de certificate de revolutionar. in fapt, asa cum am scris in urma cu doua saptamini, a facut ca numarul posesorilor de certificat sa creasca si mai mult. Pe scurt: legea presupunea preschimbarea certificatelor de revolutionar, iar cei care solicitau preschimbarea – si drepturile ce decurgeau din lege – trebuiau sa aduca dovezi ale calitatii de revolutionar. Mai mult, in lege se precizeaza ca se preschimba doar certificatele obtinute pina in 1997. Or, surpriza, in 8 octombrie 2004, la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR) este inscrisa solicitarea cu numarul 1.535 pentru preschimbarea certificatului de revolutionar al lui Vasile Blaga. Cu toate ca acesta avea un certificat eliberat in 1999, nicidecum unul emis pina in 1997. Dar asta n-a fost o problema. Dosarul a trecut cu bine de SSPR si a ajuns la Comisia pentru revolutionari din Parlament. Aici, surpriza: in urma sedintelor din 23-25 ianuarie, comisia constata ca in listele transmise „se regasesc persoane care sint contestate si asupra carora planeaza suspiciuni sau indoieli in legatura cu calitatea de revolutionar”, iar printre numele enumerate se gasea si Vasile Blaga. Comisia a votat in unanimitate, iar dosarele persoanelor „cu probleme”, inclusiv al lui Vasile Blaga, au fost retinute pentru verificari suplimentare. Mai apoi, in 25 noiembrie 2006, fara publicarea vreunui rezultat al verificarilor suplimentare, dosarul lui Vasile Blaga apare ca avizat. Iar ministrul de Interne (si atunci, si acum) a intrat in posesia certificatului de revolutionar preschimbat.
Falsii revolutionari ne costa 400.000.000 de euro
Asa cum am scris intr-unul din numerele trecute, statul roman se pregateste sa scoata din buzunar aproape 400 de milioane de euroi pentru a plati, retroactiv, pensii reparatorii pentru toti posesorii de certificate de revolutionar care au un venit mai mic decit salariul mediu brut pe economie. Adica pentru cea mai mare parte dintre cei aproape 17.000 de posesori de astfel de certificate. O nimica toata de aproximativ 1.800 de lei lunar, platiti retroactiv din 2004 si pina acum. Ca sa nu mai vorbim de cheltuiala permanenta de aproape zece milioane de euro lunar de acum inainte ori de faptul ca acestia beneficiaza si de o serie de gratuitati si terenuri moca de la stat. Si asta pentru ca, desi prin legea din 2004 ar fi trebuit sa existe un proces de triere a revolutionarilor, s-a ajuns in situatia paradoxala ca acum sa avem chiar mai multi posesori de carnete decit numarul celor ce trebuiau triati. Si adevarul e ca am fi putut avea si mai multi. Asa cum ne-a declarat un fost primar al Capitalei, Crin Halaicu, aceste certificate se obtineau chiar usor daca erai cineva: „Nu, eu nu am si nu am avut niciodata certificat de revolutionar. Mi-au oferit niste organizatii de revolutionari, dar am refuzat. Mi s-a parut o prostie”.
Cine sint revolutionarii si de ce
Exista, conform legii, mai multe titluri acordate participantilor la evenimentele din 1989. Pe linga cele de simplu participant, care au un caracter onorific, exista doua care aduc diferite beneficii posesorilor sau urmasilor lor, cum e cazul „eroilor martiri”. Cei mai multi revolutionari au certificate de „luptator pentru victoria revolutiei”. Teoretic, fiecare beneficiar a trebuit sa solicite acordarea titlului numai dupa prezentarea unor dovezi. Categoria cuprinde mai multe titluri: „luptator ranit”, „luptator retinut” si „luptator remarcat”. Daca, in cazul primelor doua categorii (de „ranit” si „retinut”), dovezile pe care se intemeiaza acordarea acestui titlu nu prea pot face subiectul interpretarilor, nu la fel se poate spune despre categoria „luptator remarcat”. Motiv pentru care aceasta categorie de revolutionari are si cei mai multi membri, numarul lor crescind exponential in anii de dupa Revolutie: de la aproximativ 3.000 in 1992, la 10.000 in 1997 si, mai apoi, la 27.000 in anul 2000. Conform textului de lege, „luptatorul remarcat” este acela care a actionat impotriva regimului in primele zile ale revoltei, inainte de 22 decembrie si care, prin actiunile sale, a riscat eventuale represalii din partea organelor comuniste, in cazul in care revolutia ar fi esuat.
Blaga e revolutionar pentru ca a fost membru FSN!
Timp de citeva saptamini am incercat sa-l gasim pe ministrul Blaga, sa auzim si explicatiile acestuia. Am incercat cu telefoane, cu mesaje, cu e-mail-uri. Era chiar sa inchiriem un porumbel calator. in final, am reusit sa vorbim cu un consilier de la Interne, care a dat niste telefoane. in cele din urma, ne-a sunat insusi consilierul personal al ministrului, Mihai Somfelean. De la acesta am aflat ca ministrul Blaga are carnetul de revolutionar pentru ca „a fost responsabil in Stei din partea Consiliului Frontului Salvarii Nationale”. Adica, trecind peste ridicolul explicatiei, se pare ca Vasile Blaga a ajuns la putere pentru a deveni revolutionar, si nu a participat la revolutie pentru a ajunge la putere si a schimba lucrurile. E drept, consilierul si-a continuat explicatia cu „Stiti si dumneavoastra cum erau vremurile si cum e treaba cu aceste certificate”.
Revolutionar ilegal, Blaga a primit si-un teren. Tot ilegal
Ca buldogul PD-L-ului a vrut neaparat sa se laude ca e erou am mai putea intelege. Ca s-a si folosit de statutul asta inventat pentru un teren, deja ni se pare meschinarie. Dar asa s-a intimplat: Blaga a si beneficiat de drepturile de revolutionar, ca doar nu solicitase certificatul asa, pentru a-l inrama si atirna in sufrageria apartamentului, acest kilometru 0 al revolutiei din Stei. Mai exact, asa cum ne-a explicat consilierul sau personal, Vasile Blaga a solicitat o parcela de teren intravilan in Oradea, in 2002, in baza certificatului de revolutionar. Pe care teren, a mai zis Somfelean, Blaga l-ar fi donat unei familii nevoiase din localitate, sa-si construiasca amarastenii casa. Ba chiar a platit el intabularea terenului. Autoritatile oradene nu au confirmat inca donatia.
Insa, daca a fost intr-adevar asa, Blaga a incalcat legea de doua ori. in primul rind, pentru ca, asa cum scrie in lege, terenul intravilan poate fi solicitat numai in cazul in care revolutionarul nu detine sau nu a detinut vreodata un imobil proprietate personala. Ceea ce nu e cazul lui Vasile Blaga, care detinea un apartament in 2002. in al doilea rind, tot in lege se specifica negru pe alb ca terenul primit nu poate fi instrainat (deci nici donat) timp de zece ani de la dobindire.”
* conform votului de pe 9 decembrie
La ora 10.00, USL avea în sondaje (alea credibile, nu triumfalistele felixiste) 54%. La 14.00, scăzuse la 51%. În aceleași sondaje, ARD avea 17% la 10.00 și 18% la 14.00.
În mod evident, ARD nu poate spera la mai mult de 20%.
Dar USL? Va scădea sub 50%? Cînd se vor număra voturile, se va vedea că nu. În patru ore, operațiunea deja va începe. În mai puține ore, cine va avea de făcut drumuri cu urna mobilă le va face. Multe drumuri. Iar pe final de zi de vot, în secții de țară, înzăpezite, zeci, sute, mii de buletine vor intra penal în urne. Uneori, cu acceptul tuturor celor, de la orice partid, din secțiile de vot (cum se întîmplă de fiecare dată la alegerile din România, să ne înțelegem).
Așa că, de mîine încolo, lupta se va da între, pe de o parte, ce va obține USL din 50 și ceva % din vot la redistribuire și, pe de altă parte, ce va putea ARD să probeze ca fiind fraudă. Dacă ARD va avea probe că majoritatea USL s-a realizat prin furt, USL va avea o problemă de legitimitate în a cere să fie numit premierul Ponta. Dacă ARD (sau parchetele, de ce nu?) nu va proba furtul, atunci acesta nu există și USL va fi cîștigat legitim majoritatea parlamentară. Deci, cel mai probabil, și premierul.
Cît despre PPDD, cum am mai zis, va avea între 50 și 70 de mandate în parlament, adică va fi pe la un 10% (după redistribuire).
Mai rămîne să vedem ce vor spune mîine observatorii OSCE. Dacă aceștia vor fi observat fraude la vot, cererea USL de a avea premier se va complica.
Văd politicieni care, de luni de zile, ba chiar de ani, fac spume la gură și atacuri de panică atunci cînd vine vorba de „dictatorul” Traian Băsescu. Tuturor, le spun: idioților, voi l-ați creat pe „dictator”! E numai vina voastră, acum suferiți. Să vă explic, nefericiților:
1. mai întîi, să vă pun la curent cu Constituția României, articolul 103, alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament” (sursa);
2. articolul citat mai sus se referă la „partidul” care „are majoritatea absolută în Parlament”;
3. Constituția din care am citat a fost adoptată (prin modificarea celei anterioare) în 2003; atunci, parlamentul, în înțelepciunea lui nețărmurită, putea alege să modifice cuvîntul „partid” și să-l înlocuiască cu sintagma „alianță politică” sau să mențină „partid”, dar să adauge ȘI sintagma „alianță politică”; în cazul acesta, acum, Traian Băsescu, președintele „dictator”, era obligat de Constituție să numească premierul desemnat de către alianța politică ce ar fi avut „are majoritatea absolută în Parlament”, adică (cel mai probabil) USL, FĂRĂ a mai discuta cu fiecare partid în parte;
4. în aceeași constituție din 2003, însă, s-au făcut și modificări; printre acestea, cea care prevedea că mandatul prezidențial se lungește de la patru la cinci ani; practic, menținînd cuvîntul „partid” (referitor la majoritatea parlamentară), dar prelungind mandatul prezidențial, Constituția din 2003 i-a acordat președintelui puteri aproape discreționare cînd vine vorba de numirea premierului;
5. de ce nu a cîrtit nici un politician în 2003, la modificarea Constituției, că președintele devenea, practic, suveran peste jocul parlamentar și guvernamental? simplu: pentru că era o constituție croită pentru scopurile împăratului Adrian Năstase, care se visa președinte al României pentru două cincinale ceaușiste (am mai scris despre asta aici).
Așadar, fantasmatici politicieni români, vă repet: în subconștientul vostru meschin zace ori un dictator care se vrea președinte de republică parlamentară, ori se ascund niște lachei care se vor conduși de un astfel de președinte, un președinte cu puteri ca cele din constituția din 2003. Acum sînteți în a doua situație, fie că vă place, fie că nu. Trăiți cu asta și mai multă grijă la viitoarea constituție.
În mandatul de ministru al Tineretului și Sportului, Crin Antonescu a semnat documente de punere în posesie a BTT (Biroul de Turism și Tineret) cu terenuri. Imediat după aceste împroprietăriri, terenurile au ajuns la companii private.
Cazul 1: 7 hectare în Herăstrău. Amănunte, aici.
Cazul 2: peste 8 hectare la fostul ștrand Pantelimon. Acum, terenul se află în executare silită în favoarea SIF Transilvania, pentru datorii pe care BTT le are către SIF.
Documente:
Cazul 3: peste 2 hectare de pe malul lacului Băneasa au ajuns, tot pe semnătura lui Crin Antonescu, în proprietatea unei companii deținute (prin intermediul off shore-ului Tasilva Limited, care deține Dragon Medical Complex SRL) de Ioan Niculae.
Documente:
În nici unul din aceste cazuri, Crin Antonescu nu a respectat legea atunci cînd a emis certificate de atestare. Pentru emiterea acestora, ministrul Antonescu avea nevoie de avize de la Primăria București, conform procedurii de emitere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, aprobată prin criteriile nr. 2665?1992, publicate în Monitorul Oficial nr. 54/1992. De asemenea, Antonescu a încălcat prevederile Hotărîrii de Guvern 468/1998, articolul 4.
Dezvăluirile au fost făcute, în exclusivitate, la Butonul de panică de pe B1 TV de sîmbătă, 1 decembrie.
În 1999, Crin Antonescu era ministru al Tineretului și Sportului. În calitatea asta, a contrasemnat HG (hotărîre de guvern) 66 din 4 februarie 1999, prin care stadionul Ghencea era dat în folosință gratuită Asociației Fotbal Club „Steaua” București (AFCSB). La vremea aia, AFCSB era, cum îi zice și numele, o asociație condusă de Viorel Păunescu, dar finanțată de Gigi Becali, patronul de facto al clubului. În 2003, Becali a preluat cu totul Steaua, devenind proprietar de drept (apoi, prin 2005, a cedat acțiunile clubului nepoților lui). Tot în 2003, premierul Adrian Năstase, fan dinamovist, a anulat hotărîrea de guvern contrasemnată de Antonescu și stadionul Ghencea a revenit la Ministerul Apărării.
Totuși, iată cum, 13 ani mai tîrziu (1999-2012), Gigi Becali îi întoarce serviciul lui Crin: se înscrie în PNL și-i face albie de porci, la tv, pe adversarii lui Antonescu.
Mai jos, HG 66/1999.
Premierul Ponta a fost aseară la televizor și a spus niște lucruri. Două declarații mă interesează în special. Prima: „Trebuie de asemenea sa stabilim in Constitutie – pentru ca altfel n-o sa respectam, o sa facem si noi ce a facut PDL – faptul ca la Curtea Constitutionala poti sa pui oameni cu o anumita pregatire, minim 18 ani judecator sau magistrat”.
A doua: „deciziile luate de Curtea Constitutionala pot fi in Parlament cu doua treimi schimbate. Doua treimi fiind o majoritate constitutionala”. (sursa ambelor declarații)
Totuși, care e rolul Curții Constituționale? Acela de a garanta că orice lege respectă Constituția, legea supremă, fundamentul oricărei reglementări legale naționale. Cum Constituția asta e ca Dumnezeu (adică e minunată, bună, frumoasă, de dorit etc., dar are nevoie de o instituție care să se ocupe și cu aplicarea prevederilor ei), are nevoie de o instituție pămînteană. Dumnezeu are Biserica, Constituția are (în România, cel puțin) Curtea Constituțională, brațul instituțional al teoriei constituționale. Nimic mai firesc, deci, decît să-ți dorești ca această instituție, Curtea Constituțională, să fie populată cu mintoși brici, instruiți draconic și integri peste orice dubiu. Vasăzică, ce-și dorește premierul Ponta (vezi prima lui declarație) este perfect legitim.
Iar în situația în care această cerință este îndeplinită, deciziile Curții Constituționale trebuie respectate fără crîcnire și fără nuanțare. Pentru că, iată, există toate condițiile necesare: un text constituțional (FUNDAMENTAL, repet, pentru orice legislație), o instituție care aplică prevederile constituționale (Curtea Constituțională) și un corp de judecători constituționali hiperprofesioniști și megaintegri (care garantează aplicarea dincolo de orice îndoială a prevederilor constituționale).
Atunci, ce sens mai are a doua declarație a lui Ponta (cea care spune că deciziile Curții Constituționale pot fi amendate de două treimi parlamentare)? Logic, nici un sens. Aici avem de-a face cu o evidență (principiul clasic tertium non datur): ori CC e infailibilă, deci nimeni nu mai poate amenda deciziile CC, ori CC nu e infailibilă, deci deciziile CC pot fi amendate, a treia posibilitate nu există. Ponta, însă, vine senin și ne spune că cele două variante pot coexista bine mersi, sfidînd orice brumă de logică sănătoasă.
Deci, dacă nu logica îl interesează pe premier, care e ținta lui? Simplu: perpetuarea unei imbecilități politice. Aceea care spune că parlamentul este voința poporului și că orice rahat face parlamentul trebuie respectat, chiar dacă parlamentul decide mîine că trebuie atacată cu pietre planeta Marte. Dacă nu am ști care sînt competențele multora dintre parlamentari, mai că am fi de acord. Dar cînd în parlament se pregătește să intre o pițipoancă de pe moșia lui Dragnea care abia a împlinit 24 de ani (iar Ponta cere minimum 18 ani de experiență în magistratură pentru judecătorii CC), nu poți lăsa legislativul să se joace cu constituția în funcție de erecțiile lui Dragnea.
Pe lista USL din Teleorman pentru un loc în Camera Deputaților se găsește și Cătălina Ștefănescu. Turnu cu știri zice că Ștefănescu are 23 de anișori (parcă e vîrsta minimă pentru deputăție, nu?). Conform declarației de avere, Cătălina lucrează pe un post de consilier la Agrotrust SRL din Alexandria. De unde, anul trecut, a încasat 36.130 RON, deci vreo 3.000 RON pe lună. Nu știm ce consiliază domnișoara acolo, dar 3.000 RON la Teleorman ca să faci consiliere în agricultură e o sumă.
Dar banii chiar nu sînt o problemă pentru Agrotrust SRL, firmă deținută de un nene Slăvescu Putineanu. Despre care presa locală din Teleorman zice că este finul lui Dragnea. În orice caz, Slăvescu Putineanu este la Consiliul Județean al lui Dragnea ca la el acasă, e prezent prin delegații în străinătate etc. Și cînd am zis că banii nu sînt o problemă pentru Agrotrust SRL chiar am vorbit serios: ultima donație a firmei la PSD a fost de, atenție, 500.000 RON. Deci, dacă dai jumate de milion de lei noi la partid, mai găsești vreo trei mii pe lună și pentru favorita lu’ șefu’ Dragnea, nu? Sau nașu’.
Dacă aveți vreo curiozitate în ce o privește pe Cătălina Ștefănescu, nici măcar goagăl nu v-o poate satisface, fata e bine conspirată. Am, totuși, o poză pentru voi (sursa).