Asta reiese din ultima declarație de avere depusă de Gigi Becali, membru PNL (declarație accesibilă aici). Adică omul nu deține, personal, nici o clădire, nu are nici un cont și nu cîștigă bani de nicăieri. Nici măcar de la Parlamentul European. Unde încă deține un mandat de europarlamentar (dacă nu și-a dat demisia în secret). Dacă aveți o pasiune masochistă să-i numărați împrumuturile de milioane acordate, îi găsiți toate declarațiile de avere din ultimii ani aici.
Ani de zile, Raed Arafat și-a clădit enormul capital de simpatie publică de pe un post minuscul de subsecretar de stat în Ministerul Sănătății. La fel de adevărat e că acest post era mai degrabă veriga formală de care Arafat avea nevoie pentru a-și susține (impresionantul, s-o spunem) proiect SMURD. Cel care, de altfel, l-a și făcut pe Arafat omul care, dacă ar candida la președinție, l-ar bate cel puțin pe Crin Antonescu. Că simbolul SMURD poate să facă țara să se zgîlțîie din temelii s-a văzut cu ocazia „revoluției” din ianuarie. Tot cu ocazia aia, mi-am atras niscaiva antipatii declarînd public că am motivele mele să nu-l simpatizez pe Arafat (deși îi apreciez munca, inteligența și tenacitatea puse în slujba SMURD).
Acum cîteva luni, după o emisiune la RTV la care am participat împreună cu Raed Arafat, l-am întrebat pe acesta de ce nu acceptă, totuși, oferta repetată de a fi ministrul Sănătății. Nu vă pot cita vorbele lui Arafat, nu mi le amintesc cu atîta precizie, dar ideea, una simplă, concisă, era următoarea: nici un ministru nu poate să fie independent în a administra activitatea unui minister, ci pur dependent de interesele partidului care l-a numit în funcție (și nu era vorba numai de politici de guvernare, ci de interese de partid cît se poate de economice); în al doilea rînd, Arafat se temea de efemeritatea mandatelor de ministru (firesc: cîți miniștri au fost la Sănătate în ultimii patru ani?), care nu i-ar fi permis să-și aplice ideile de reformă a sistemului sanitar (și, da, Arafat are idei bune și știe ce se întîmplă în sistem de la ultima farmacie de țară pînă la cel mai mare spital din România).
Zilele acestea, cu numai o lună înainte de alegerile parlamentare care pot schimba Guvernul, Arafat a acceptat portofoliul de la Sănătate. Ce s-o fi întîmplat cu efemeritatea mandatelor de ministru? Ce s-o fi întîmplat cu presiunile și interesele de partid? Pe ce mizează Raed Arafat și nu știm noi? Pînă una, alta, ce știm sigur este că Arafat a jurat și a semnat. Pentru cine, vom afla în curînd.
Cere, cere, da’ cui îi cere? Aud?
Acum vreo doi ani și ceva scriam despre cine l-a născut și crescut pe Bogdan Chirieac în presa română. Textul se găsește aici și se intitula „Povestea tîrfelor noastre triste”. Azi, aflăm nu numai că Chirieac făcea bani cu statul, aproape transparent, la vedere, dar mai folosea și niște bidoane de tip off shore ca să transfere bani la politicieni. Deși a negat relația cu un astfel de bidon, Chirieac a fost deconspirat de Robert Turcescu. Fără dubii. Zilele astea, un amic de pe facebook îmi semnala că, deși e asociat cu Răzvan Dumitrescu de la Antena 3 într-o firmă, Chirieac e invitat, uneori chiar la emisiunea la Dumitrescu, în calitate de analist independent. Așa e, Chirieac e independent. De orice bun-simț.
Un prieten de la Madrid, foarte bine conectat la viața publică și presa spaniolă, mi-a relatat azi cum a debutat vizita lui Crin în capitala Spaniei. Îl citez integral:
„Crin a sosit la Madrid azi impreuna cu nevasta si secretara intr-o vizita oficiala de 4 zile in care are doar un punct oficial, miercuri la ora 11 cu presedintele senatului Spaniei. O vizita inconjurata de secretomania totala: de la ora sosirii pana la ce hotel sta a fost strict secret. Nici pana acum Ambasada nu a dat un comunicat oficial despre vizita. In schimb, aflam date de la institutiile spaniole. In rest, pe bani publici romanesti se intalneste cu 2 reprezentanti FEDROM, Miguel Fonda si Gelu Vlasin, azi, iar maine dupa amiaza cu simpatizantii PNL mai intai si apoi cu cei ai USL. Azi, ca sa aiba o justificare prezenta lui, a fost martor la intalnirea ministrilor de transporturi Silaghi cu Ana Pastor. Era ciudat sa vezi ca nr 2 in statul roman era a 5-a roata la caruta intr-o intalnire de nivel inferior lui.”
P.S. Nu poți decît să spui, ușor scîrbit, „penibil”, apoi să-ți vezi de viață, după ce te crucești că șeful Senatului României face astfel de mizerii.
P.P.S. Și fotografii de la megaîntîlnirea lui Crin ca băgător de seamă al lui Silaghi.
Pînă acum, am avut legătură cu instanțele de judecată doar ca să documentez subiecte de presă sau ca să mă apăr de diverși politicieni (Adrian Năstase sau Dan Radu Rușanu, de exemplu, care m-au dat în judecată; și au pierdut). Acum, însă, în premieră, mă gîndesc să-mi pierd vremea prin instanțe într-un proces cu cetățeanul Badea Mircea. Cu ocazia asta, am fost nevoit să asist la prestațiile de tv ale lui Badea. Care, după ce a declarat, aseară, că mă urăște, a botezat revista Kamikaze, plin de imaginație, „căcărează”. Mă rog, un act maxim de inspirație.
Dar nu asta mă preocupă acum. Ci că, tovarășe Felix, instituțiile de presă ale ilustrului matale trust se hrănesc cu căcărează. Și Jurnalul național, și Antena 3. Deci, atenție, Felixe, iată cîteva exemple. Aici și aici niște porții de căcărează în JN, iar aici, aici și aici alte porții de căcărează la Antena 3. Tovarășe Felix, cu talentul matale de turnător mă îndoiesc că nu știai că trustul matale se nutrește cu căcărează. Iar asta mă face să cred că vrei să-ți intoxici coprofagii de print și tv, deliberat. Nu?
Așa că îi fac hatîrul, i-o spun și eu: dragă Victoraș, milog te numești cînd îți pui pile (perfect jalnic, ca să fiu sincer) ca să obții o locuință socială în bloc nou, de două camere, pentru care plătești (ÎN DAUNA nevoiașilor și bolnavilor) 30 de euro pe lună chirie la primăria București (detalii, aici). Și, Victoraș, milogeală mai e și cînd Gâdea, șefu’ tău, ia niște sute de mii de RON împrumut de la Felix, patronul tău.
Succes!
P.S. Nu am înțeles de ce ar trebui să-mi fie jenă că-l cunosc pe Horia Georgescu, președintele unei instituții care contează la Bruxelles mai mult decît o face Parlamentul României. Așa cum nu am priceput de ce e „milogeală” că am obținut un interviu cu Blejnar, în care acesta din urmă admite că e numit politic și că a numit în vămi oameni pe criterii exclusiv politice, ba chiar că nu a găsit nici o ilegalitate, din punct de vedere fiscal, la Antena 3. Pentru toate astea, mă declar vinovat. Și așa și vreau să rămîn. Iar dacă m-ar spăla doar obținerea unei chirii sociale de la primărie sau niște sute de mii de lei de la patron (aoleo, de ăsta nici n-am, asta ar putea fi o problemă!), recunosc spășit: nu pot fi spălat.
P.P.S. Și interviul care m-a transformat în obiectul urii anteniștilor, aici.
Vedetul procurorilor brașoveni, Marian Drilea, cel care a inserat în dosarul penal al lui Blejnar stenograme fără nici o relevanță cu dosarul (interceptări ale unor convorbiri ale lui Blejnar cu Băsescu, Udrea, Ostaficiuc și alții), este acum cercetat de Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii. Pe lîngă cercetări referitoare la argumentele juridice pentru care stenogramele au rămas în dosar, inspectorii mai caută și prin hățișurile imobiliare din declarația de avere a lui Drilea, dar au luat și urma unor scurgeri de informații din dosare. Și, da, vorbim inclusiv de scurgeri din dosarul lui Blejnar. Scurgeri de stenograme. Aceleași stenograme de care vorbeam mai sus. Pentru fanii detaliilor: e vorba de trimiterea stenogramelor, în iunie anul curent, către cel mai cunoscut copilot din țărișoară. Care copilot chiar nu ar vrea ca informația asta să apară în dosarul Inspecției Judiciare.
Mi se pare că Marga, după tonele de miștouri pe care și le-a luat pentru dorința de a promova caloriferul ca act de cultură și tradiție transilvană, a ieșit chiar simpatic. Ușor prost, poate senil, ba poate chiar idiot sadea, însă simpatic, benign. Nici vorbă: omul e toxic de-a dreptul. Și, dacă ne îndepărtăm puțin de calorifer, ne iau fiori reci pe șira spinării.
Ce vreau să zic? Că, de exemplu, nu se poate să fie întîmplător că tocmai caloriferul a fost găselnița mondială cu care Marga a decis să ne lase cu gurile căscate de admirație pentru geniul lui carpatic. Dar de ce caloriferul? De ce nu avionul cu reacție? De ce nu podul de la Cernavodă? Sau chiar ața de tăiat mămăliga? Că, uite, acum ne deosebește, în reclame comerciale, de mari nații asiatice specialiste în meditație și arte marțiale. Deci, de ce caloriferul? N-am de unde ști, dar am o vagă bănuială că e vorba de o nostalgie a studentului utecist, comunist, cel care se băga în față la funcții de conducere în structurile studențești ca să apuce să țină o cuvîntare despre tovarășul Nicolae Ceaușescu. Și, astfel, să-și asigure un post, o sinecură, o locuință. Poate chiar la una cu sobă. Care să-l diferențieze de restul nimenilor care nu se pricepeau la discursuri adulatorii pentru marele cîrmaci și care umpleau căminele totdeauna oricum prea pline, în care apa caldă era pe sponci și caloriferele întotdeauna călduțe și prea aproape de geamul rece. Nu? Păi, dacă îți era frig, mai puneai o pătură pe tine, nu? Da, dar dacă erai membru de partid cu funcție, mai puneai un calorifer în casă. Iar dacă erai și turnător, aveai chiar acces la calorifere de-a dreptul fierbinți atunci cînd călătoreai în străinătate. Nu? De cînd aștepta el, Marga, revanșa caloriferului transilvan în fața tuturor caloriferelor fierbinți ale lumii! Hehe, încă din studenție. Da, bă, străinilor, capitaliștilor veroși, ăți avea voi calorifere fierbinți, dar v-ați fi încălzit la foc din balegă uscată dacă nu inventam noi, în Transilvania, caloriferul!
Iar dacă ar fi doar asta aproape că aș putea să înțeleg. Dar să vorbești de calorifer ca invenție românească atunci cînd propriul tău guvern a condamnat orașul care trăiește din mila Oltchim la calorifere glaciale în iarna asta, atunci cînd prețul la energie electrică stă să crească în prag de iarnă (ca și cel la gaze) și cînd subvențiile pentru căldură nu se știe dacă se aplică și iarna asta e o dovadă de cinism vecin cu debilitatea.
Așa că, poate mă repet: Marga nu merită miștouri, ci o pensionare de la Oltchim într-un apartament din orașul Oltchim, fără subvenții la încălzire.
* text scris pentru revista „Kamikaze”
Aseară, la postul B1 TV, am arătat că fostul ministru Cătălin Predoiu nu s-a prea omorît să facă public contractele cu firmele lui Cristian Sima, camuflîndu-le prin declarația de avere. O fi avut el motivele lui. Pînă le vom devoala, aveți la dispoziție înregistrarea emisiunii mele de aseară aici.