Ca să vă faceți o idee despre ce veți vedea la 23.00 sau 24.00, cînd BEC (Biroul Electoral Central) va comunica cifrele (aproape) finale de prezență, trebuie să știți că:
– după ora 19.00, șefii de secții au început să comunice la BEC o prezență la vot mai mare cu 8-10% în mediul rural decît în cel urban – ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, la nici o rundă de alegeri din România (atenție: cifrele comunicate de șefii de secții de votare la BEC nu sînt oficiale, deci aceștia pot comunica orice; orice ar da bine pentru cine strînge datele);
– marja de eroare a cifrelor de prezență comunicate de BEC nu este de 3%, cum s-a comunicat, ci de maximum 1%; firește, diferența de 2% poate fi jucată în favoarea cui comunică numărul de alegători prezenți la vot.
Pe scurt, ce se joacă acum este prezența la vot care se comunică public de către BEC, nu numărul real al alegătorilor care au votat. Pînă la urmă, dacă va fi nevoie, se mai aranjează niște buletine de vot și după sigilarea urnelor, cît să coincidă cu prezența deja comunicată de BEC în timpul referendumului. Desigur, nu spun că se va și întîmpla asta, ci doar că e posibil.
Acum e 21.21. Cifrele aruncate pe piață de presă arată că, la ora 20.00, se prezentaseră la vot, optimist, 37% din alegătorii cu drept de vot. Deci, pînă la 23.00, USL ar trebui să recupereze 13% din voturile tuturor alegătorilor de pe liste. Adică, în medie, peste 4% pe oră. Știți ce înseamnă 4% din toți alegătorii care să voteze în doar o oră? Înseamnă că în jur de 750.000 de oameni să meargă la vot (atît înseamnă 4% din totalul de peste 18 milioane de alegători de pe liste). Cum, în România, sînt vreo 18.500 de secții de votare, reiese că, într-o singură oră (între 20.00 și 23.00), în fiecare secție de votare din România, ar trebui să voteze vreo 40 de oameni. Repet: în medie, în FIECARE secție de votare din România ar trebui să voteze, PE ORĂ, MINIMUM 40 DE ALEGĂTORI. Asta ca să se atingă 4% pe oră, deci, în trei ore, de la 20.00 la 23.00, măcar 12%, care să completeze voturile deja date pînă la 20.00, astfel încît să fi votat peste 50% din electorii cu drept de vot.
Așadar: cine unde a văzut, de la 20.00 încoace, zeci de alegători la vot? Și unde, la ce secție?
Deși nu par, sinucigașii sînt niște tipi raționali, foarte practici. Pînă la urmă, sinuciderea este rezolvarea unei disfuncționalități, de acolo și caracterul ei practic. Sinucigașii care mai sînt și ucigași sînt încă și mai inteligenți si practici: se sinucid abia DUPĂ ce ucid pe altcineva. Orice ați spune, e o dovadă de IQ ridicat să înțelegi că, după ce te sinucizi, nu mai poți ucide pe altcineva, deci ordinea pragmatică a operațiunilor trebuie să se bazeze pe politețe: mai întîi moartea altora, abia apoi cea proprie.
Victor Ponta, însă, este un sinucigaș idiot. El nu a priceput că, dacă nu voia ca noi să îl vedem mort (ca personaj politic, desigur, ca persoană privată îmi doresc să trăiască o mie de ani, poate va înțelege cîndva cam pe unde a greșit), trebuia să ne omoare înainte. Nu, Victor Ponta a făcut altceva: mai întîi, și-a tras niște gloanțe în picioare, în mîini, în gîtul lui Năstase și în alte părți anatomice personale, de partid și de stat. Pomenesc aici, pe scurt, unele din gloanțe, deși le cam știți: plagiatul la doctorat, masacrarea comisiilor care trebuiau să cerceteze plagiatul, ignorarea deciziei Curții Constituționale referitoare la prezența premierului/președintelui la Bruxelles, ordonanțele de urgență, obrăzniciile la adresa oficialilor UE etc. Așadar, după ce s-a rănit grav politic, singur, după ce s-a automutilat în public (și nu doar la București, ci și la Bruxelles), Ponta și-a dat singur lovitura de grație (tot politic): a semnat pe un document care prevedea, principial, desființarea unor instituții precum Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS și altele (amănunte, aici).
De azi, Victor Ponta nu mai există. El e doar un mort ambulant care a avut nefericita inspirație să vrea să fie premier.
Din păcate, însă, după această sinucidere spectaculoasă, Ponta, ca un sinucigaș idiot ce se află, ne va omorî și pe noi. Fabulos, nu? De ce? Păi, simplu: nu văd prea mulți lideri politici europeni și mondiali care să colaboreze cu un mort. Ar da prost pentru ei, desigur. Or, dacă mortul e chiar premierul, nu-i văd prea bine pe locuitori. E, nasol e că noi sîntem locuitorii ăia. Deci, fuga la cimitire: nu pot ei să scoată atîția morți la vot cîte gropi putem noi să ne săpăm nouă înșine din cauza lui Ponta.
Traiane, ne-am uitat cu toții aseară, împietriți, la luxul imobiliar orbitor în care te scalzi (da, da, știm că tu zici că nu e pentru tine, da’ nouă poți să ne spui, sîntem între noi). Șșșttt, să nu aud un cuvînt! Da, ne-ai auzit bine: împietriți! În primul rînd, pentru că oricăruia dintre noi i-ar fi fost jenă pînă și să-și cazeze cîinele acolo. Ce dracu’, Traiane, noi avem niște standarde! În al doilea rînd, încă nu ne vine să credem că imaginile astea s-au dat la televizor, să le vadă tot poporul. Ne-ai făcut de căcat, o spunem cu toții, am și făcut un mic consiliu aici, aseară: păi, palatul lui Gigi de lîngă Modrogan abia se apropie, cît de cît, de ștacheta pe care noi ne-am chinuit ani, decade să o înălțăm, iar tu îi dai populației vila Dante? Ce mai încoace și-ncolo, e rău: ne gîndim serios să facem o adunare, cu toții, vii și morți, și să discutăm serios problema ta. Noi te-am crezut sincer că ești un dictator de carieră, cu CV serios, cu perspective; că, după ce unii din noi s-au lăsat linșați pe străzi, de mulțimi furioase, tu vei reuși să supraviețuiești și să duci mai departe flacăra dictaturii chiar în condițiile vitrege ale unei democrații europene; că nu e totul pierdut, că ne putem uita de aici, de jos, la tine și la regimul tău, și să ne mai alinăm, astfel, dorul de un discurs de opt ore, de o raționalizare a păpicii pentru popor, de un cult al personalității ca pe vremuri. Dar ne-ai dezamăgit, mai că ne vine să spunem precum Crin Antonescu: ești o epavă! Totuși, noi încă mai credem în tine, să știi. Ne-am hotărît să-ți mai dăm o șansă: reinstalează-ți, dracului, telefonul ăla STS, să putem vorbi ca înainte, doar știi bine că de aici, de Jos (ne referim acum la noi, ăia care ne-am dus la loc cu pucioasă), nu putem să ajungem la tine decît prin telecomunicații foarte speciale.
Hai, te pupăm cu drag și semnăm:
Grupul Dictatorilor din Toată Lumea, Vii sau Morți
P.S. Dacă, totuși, vei fi o dezamăgire pînă la final, îți cerem părerea: crezi că putem să-l convingem pe Gigi să fie primul dictator creștin din Europa? Că palat deja are.
Nu-s vreun fan al lui Victor Ciutacu, dar nici nu i-aș zgîria mașina sau amenința familia pentru asta. Iar cei care au făcut-o trebuie găsiți și pedepsiți. În primul rînd, pentru că ce au făcut este o barbarie. Și, în al doilea rînd, pentru că mîine s-ar putea simți unii datori să-i repereze onoarea lui Ciutacu și să vandalizeze mașinile altora. Mă rog, nu insist, toată lumea a priceput mesajul.
Tocmai de aceea, nu mi se pare din cale afară de inteligentă nici reacția lui Ciutacu, de pe facebook: „Imbecilii băsişti care mi-au dat în fiţuica lor falimentară adresa şi poza maşinii se bucură că ne-au vandalizat-o. Vine ea ziua judecăţii”. Rețin, în mod special, finalul, ăla cu „ziua judecății”, că dulcegăriile cu imbecili și băsiști nu mă mai impresionează de mult. Nu știu ce înțelege Ciutacu prin „ziua judecății”, dar mie-mi sună al dracului de tare a amenințare. Sau, te pomenești, s-o fi referit la vreun termen de proces? Proces de conștiință, desigur.
În fine, una peste alta, zic să nu ne supărăm ca vandalul pe sat.
Pînă să se instaleze la Palatul Victoria, nu am scris nici un rînd despre Victor Ponta. I-am urmărit cariera politică și cea de avocat, am analizat acuzațiile pe care i le aducea Blejnar, am discutat cu prieteni și colegi. Dar i-am respectat statutul de opozant al PDL și al lui Băsescu. După o logică simplă: nu are acces la guvernare, deci nu poate decide, așadar tunurile trebuie să stea pe putere. Culmea, i-am mai și luat apărarea cînd unii au scris fără probe despre cum ar fi beneficiat de sex cu minore.
Crin Antonescu a beneficiat de același tratament. Singura critică pe care i-am adus-o a fost că s-a asociat cu Dan Voiculescu. Altfel, nici un rînd despre pozițiile nevestei Vălean în chestiunea Roșia Montană sau despre apartamentul de cîteva sute de mii de euro cumpărat pe malul lacului Herăstrău (deși, fie vorba între noi, e destul de greu să găsești niște sute de mii de euro sub pat cînd trăiești din salariul de parlamentar).
Pînă cînd Ponta și, mai nou, Antonescu, s-au instalat la putere, țintele mele au fost PDL și Băsescu. Nu e nevoie nici măcar să vă duceți pe site-ul revistei Kamikaze, secțiunea de investigații (deși e util), e suficient să citiți acest blog. Și o să vă lămuriți cu vîrf și îndesat. Există un post despre Traian Băsescu, de exemplu, care arată destul de clar cam cît de băsist sînt. Dar acuzațiile mele la adresa lui Traian Băsescu din acel post nu sînt niciodată pomenite de Ponta & Antonescu, pentru simplul (și ironicul) motiv că președintele suspendat le lua apărarea lui Adrian Năstase și altor useliști, în defavoarea DNA.
Și mai mișto este că, după un articol (de data asta din revista Kamikaze) despre legături de corupție dintre șefii ANAF și grupul Apostu de la Cluj, ANAF a blocat conturile revistei Kamikaze. Era ANAF-ul condus de Blejnar, sub guvern MRU și președinte Băsescu (nesuspendat). Conturile revistei nu sînt nici acum deblocate (n-avem bani, aia e), salariile (mă rog, ăia trei lei) se dau trimestrial, dar numai dacă avem noroc, cheltuielile revistei se susțin foarte greu. Ai dracu’ băsiști și portocalii care sîntem!
Totuși, în ultimii trei-patru ani, nu am primit nici un comentariu (nici aici, pe blog, nici pe site-ul revistei) în care să fiu acuzat de către pedeliști sau băsiști că atentez la stabilitatea democrației, că sînt uselist, vîndut lui Ponta & Crin etc. În ultimele zile, însă, după numai cîteva texte critice, dar anemice (nici măcar cu cine știe ce dezvăluiri!), despre premier și președintele interimar, am descoperit despre mine că sînt o rușine, un jeg, pleavă, antidemocrat și altele.
Dragi partizani, e mult mai simplu: puterea trebuie criticată. Oricare ar fi ea. Acum, o dețin Ponta & Crin. Mîine vor fi alții. Dar regula nu se schimbă.
În timp ce poporul și presa se încîlcesc din ce în ce mai tare în plagiatul lui Ponta și suspendarea lui Băsescu, băieții deștepți lucrează. Destul de relaxați. În septembrie 2011, mă întrebam ce se întîmplă cu conexiunea penală dintre Grivco-ul lui Felix și Energy Holding, în contextul trimiterii în judecată a lui Codruț Șereș, fost ministru al Economiei, în dosarul Hidroelectrica. Acum ceva mai puțină vreme, am aflat că s-ar pregăti o preluare la preț mic a Hidroelectrica. Iar zilele astea, o știre aproape neobservată ne spune că oamenii lui Rușanu, Felix și Tăriceanu au preluat conducerea Ministerului Economiei, cît ministrul Chițoiu se joacă de-a președintele PNL. Nimic mai normal, cîtă vreme vechii parteneri de dosare penale ai lui Șereș fac ONG-uri la Viena cu proaspătul consilier al lui Ponta, generalul Clark.
Ce se va întîmpla, în condițiile astea, cu anchetele despre contractele cu băieții deștepți încheiate de Hidroelectrica? Și nu-mi spuneți de contractele deja reziliate de administratorul judiciar al Hidroelectrica, acelea sînt cele mai mici contracte, ale unor băieți destul de puțin conectați la filiera corectă.
Azi, USL a făcut o plîngere penală prin care îi acuză pe ceilalți (Băsescu & co) că au sabotat România, au mințit oficialii UE, ne-au distrus leul. O fi, nu știu. La fel de stupid cum sunau acuzațiile PDL – cînd se afla la putere, că opoziția sabotează România – arată și plîngerea asta penală. Dar demersul mi-a amintit de un post de pe blogul lui Victor Ponta, publicat pe 2 martie 2012.
Citez un paragraf din opera lui Ponta:
„Nu cred ca poti invoca ceva rau facut de un partener daca si tu procedezi la fel. Iar consecintele pe termen lung pentru tara noastra cred ca sunt negative. Daca citesti Financial Times si The Economist poti intelege asta.”
Așadar, pe 2 martie, Financial Times și The Economist nu erau niște fițuici băsiste care publică articole scrise la București, ci surse de încredere care arătau ce nenorocit e regimul Băsescu – Boc – MRU. Între timp, însă, ambele publicații au intrat în raza de acțiune malefică și manipulatoare a lui Băsescu și nu mai poți decît să te ștergi cu ele la cur, dar în nici un caz nu trebuie să le citești sau, și mai rău, să iei de bun ce scrie acolo.
Mai citez un paragraf din aceeași operă a lui Ponta:
„Traian Basescu este deja un personaj politic considerat nefrecventabil de liderii europeni (cum era Berlusconi inainte de demisie)”
Deci, pe 2 martie 2012, acum patru luni și jumătate, Băsescu era „considerat nefrecventabil de liderii europeni„. Azi, însă, același Băsescu îi manipulează pe liderii europeni așa cum manipulează și fițuicile mai sus invocate. Iar liderii europeni, care în martie îl considerau nefrecventabil, acum îi sorb cuvintele (pardon, minciunile), îl cred pînă la ultima silabă și decid să facă rău țărișoarei noastre cu mecanismele lor europene imperialiste.
Al treilea citat, tot din Ponta:
„ar trebui sa fim naivi sa credem ca circul regizat in Romania la inceputul anului 2011 a pacalit pe cineva din Europa. Partenerii europeni stiu foarte bine ca, din cei 231 politisti de frontiera si vamesi cercetati si arestati in direct, azi se mai afla in inchisoare fix – ati ghicit! – ZERO. Si ca de fapt totul este la fel ca inainte”.
Aha, vasăzică atunci cînd venea vorba de dosare penale, în care amănuntele sînt (prin natura cercetării penale) confidențiale, Uniunea Europeană știa ea mai bine că totul nu e decît un circ, deci avea niște surse de informare beton, care treceau dincolo de ce transmiteau autoritățile. Acum, însă, aceeași Uniune Europeană stă ca proasta să-i spună de-alde Băsescu și pedeliștii ce se întîmplă în România. Brusc, practic, imediat ce Ponta a venit la putere, maleficul suspendat a instituit un scut energetic, presupun, care nu lasă nici o informație adevărată să mai ajungă la UE. Așadar, ce să facă și tîmpita și naiva de UE? E nevoită să se bazeze numai pe ce-i spune nefrecventabilul de Băsescu.
Și al patrulea citat din premierul Ponta:
„Sigur ca e usor sa dai vina pe Europa.
Eu insa cred ca viitorul guvern USL trebuie sa abandoneze strategiile acestea perdante, sa fim realisti si pragmatici, iar rezultatele nu o sa intarzie sa apara”.
Da, domnule Ponta, e ușor să dai vina pe Europa. Atît de ușor, încît ați făcut-o ca la balamuc, cu tot USL-ul, în grup. Să mai amintesc că distinsul Chiuariu de la PNL l-a numit pe Barroso „politruc”?
Nici nu mai contează că ați plagiat, domnule Ponta. Contează doar că sînteți un bun român. Și, ca la orice bun român, gura bate curul. Gura aia care vă ia pe dinainte de nu mai contează nici mintea aia de pe urmă.
Că tot a fost atentat terorist la Burgas: americanii știu din interiorul comunității turce din România că extremiștii islamiști „cumpără” copii și imami. Copii și imami din comunitatea turcă din România, țară vecină cu Bulgaria (sursa).
Da, nu vă dați ochii peste cap: Victor Ponta chiar e cel mai ratat om politic de după ’89! Din România, desigur. Nu-mi vorbiți de Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Năstase, Vadim, Boc, Tăriceanu, Văcăroiu și alții. Toți la un loc au și fiecare în parte are bubele lor/lui. Și de caracter, și de educație, și de politică. Dar fiecare, în felul lui, a performat politic într-un fel sau altul. Iliescu, de exemplu, a fost idolul nostalgicilor comuniști; Constantinescu a fost speranța penibilă a societății civile; Băsescu a rupt cu charisma lui de vaporean fără scrupule; Năstase a fost un dictator de fier, dar educat, chit că de o lăcomie fără seamăn, care a jucat pe picior mare; Vadim l-a întruchipat pe mesia tralalicilor la cap; pînă și Boc a cîștigat, iată, al doilea mandat de primar la Cluj; și chiar Tăriceanu și Văcăroiu sînt convins că au avut succesurile lor, dar nu-mi vin acum în minte:D.
În orice caz, fiecare din cei pomeniți mai sus (dar și alții, lista e deschisă) a îndeplinit, pentru un timp mai scurt sau mai lung, o așteptare a unui grup mare de oameni. Fiecare din cei din lista de mai sus a primit voturi (mai puțin Tăriceanu și Văcăroiu, care nu au rupt gura tîrgului cu împlinirile lor electorale), a contat într-un joc. Poftim, pînă și gonflatul narcisist de Crin Antonescu a reprezentat pe cineva în 2009, cînd a luat, la prezidențiale, mai mult decît ar fi sperat PNL vreodată.
Așadar, succesul în politică ține măcar de două lucruri: ce așteptări ale celor care te susțin împlinești și cît de mulți au așteptări de la tine. Deci, dacă 1) mulți au așteptări de la tine și 2) reușești, pentru o perioadă nu foarte scurtă de timp, să împlinești așteptările, se cheamă că ești un politician de succes. Desigur, ar mai fi o condiție, minoră: 3) să nu te faci de căcat la capitolul integritate morală în fix prima lună de mandat.
În cazul lui Ponta, mizele erau uriașe. Nu numai că este cel mai tînăr premier al României, dar este primul politician cu adevărat relevant din România care nu are un trecut comunist: nici pecerist și nici măcar utecist. În al doilea rînd, este un premier de la PSD, fără trecut comunist, care putea să dea semnalul ruperii de doi comuniști de forță din propriul partid: Iliescu și Năstase. În al treilea rînd, Ponta promitea inteligența unei alte politici economice, mai profesioniste (dădea impresia, cel puțin). În al patrulea rînd, tocmai pentru că a fost procuror odată, dădea speranțe că pricepe mai bine decît alții cum vine treaba asta complicată cu Justiția care trebuie lăsată să zburde independentă într-o țară democratică. Și, în al cincilea (dar nu ultimul) rînd, Victoraș, deși șmecheraș și arogănțel, nu părea să fie un hoț ordinar.
Ce condiție din cele trei a bifat Victor Ponta? Pe prima sigur: mulți oameni au avut așteptări foarte mari de la el. Așa, practic, a și ajuns premier, chiar dacă pentru asta a trebuit să-și calce pe orgoliu dictatorul Băsescu, nu să cîștige Ponta vreo bătălie electorală. Pe scurt, a îndeplinit doar jumătate de condiție: orizont de așteptare popular generos, dar mandat primit pe negocieri politice, nu pe vot.
Să vedem a doua condiție: a împlinit Victor Ponta așteptările celor mulți? Pe ale useliștilor, poate că da (deși tare mă îndoiesc și de asta, în ultimele săptămîni). Dar pe ale celorlalți? A relansat Ponta economia? A făcut Justiția mai bună decît în mandatul tiranului Băsescu? A dus România pe noi culmi de progres și civilizație în Europa și-n lume? A scăpat de dinozaurii Iliescu și Năstase din partid? La toate astea, răspunsul nu e doar „nu”, ci „nu, dimpotrivă!”. Iar așteptările, poate mă repet, erau uriașe. În concluzie: la a doua condiție, Ponta a picat cu brio.
Despre a treia condiție, cea cu integritatea morală, nu are sens să vorbim: Ponta a furat grosolan la doctorat, o știe orice mic copiator de școală generală care fură referate de pe net.
Iar toate astea s-au întîmplat în nici două luni. Cum ziceam mai sus: să îndeplinească așteptările celor mulți pentru o perioadă nu chiar scurtă de timp? Mda, mă tem că nici pe asta nu a bifat-o.
Pentru toate cele tocmai enumerate, Victor Ponta este cel mai ratat om politic din România de după ’89. Fără nici o îndoială.
P.S. Mă amuză să constat că sînt niște „puriști” (și aici, la comentarii, și pe contul de facebook al revistei Kamikaze) care 1) nu au priceput că „succesurile” pe care le pomenesc în text sînt o ironie la adresa Elenei Băsescu și 2) tratează ratarea unui om (fie el și politic) ca pe ratarea unui gol: ori intră în poartă, ori nu, deci n-ar exista grad de comparație, vasăzică. Dar sînt îngăduitor azi.