Conform CV-ului. Așa-i că nu știați?
De o vreme, handicapatul social Ciutacu (îmi cer scuze față de persoanele care au handicapuri reale că trebuie să existe în compania acestui închipuit ipocrit) nu mai poate dormi liniștit în locuința închiriată de la primărie cu 30 de euro pe lună de grija televiziunii publice. Pe unde o prinde, Ciutacu șterge cu ea pe jos de parcă tocmai ar fi aflat că i-a crescut primăria chiria socială la 35 de euro lunar. De ce? Pentru că, zice Ciutacu, TVR face propagandă pentru putere și e plătită din bani publici.
Să începem cu ultimul argument: păi, Ciutacule, după principiul ăsta, și pe tine ar trebui să se pișe toată lumea pe unde te prinde, că ești plătit din bani la fel de publici. Ce zici, că nu e așa? Ba e fix așa: crezi că banii ăia din care primăria a construit blocul în care stai tu pe chirie socială nu-s bani publici? Ba-s foarte publici. Dar crezi că chiria aia de 30 de euro lunar nu e subvenționată tot cu ajutorul bugetului public al primăriei? Ba da, e. Deci, ești locul nostru de pișat, Ciutacule, că ești pe banii noștri.
Dar să nu uităm de primul argument, ăla cu propaganda pentru putere. Cel puțin pe TVR 1, TVR 2 și TVR Info, Ciutacule, eu personal am primit spațiu de emisie să-mi dau cu părerea cum au vrut sinapsele mele. Despre corupția puterii, inocentule. Cu prenume, nume, funcție în partid și în aparatul de stat. Caută tu de pe internetul ăla al tău de la Voiculescu și sigur o să găsești și dovezi pe www.tvr.ro.
Presupun, însă, că tu, Ciutacule, nu ai în locuința socială decît un televizor cu lămpi, care nu funcționează, deci nu vezi ce emit canalele televiziunii publice. Iar la serviciu, la Voiculescu, nu te uiți la TVR decît cînd deparolează Gâdea televizoarele. Gâdea ăla lingău pe o căruță de bani cu împrumut de la cool mogul, de ăla vorbesc, știi tu mai bine cine ți-e șef.
Cît despre audiențe, Ciutacule, cînd nu o să-l mai chemi pe Vadim să-ți facă rating și nu o să mai practici curling-ul în direct cu Oprescu, mai povestim. Pînă atunci, marș și-ți ia o casă din banii lui Voiculescu, nenorocitule, că-s suficienți săraci și bolnavi în București pe care îi lași prin canale.
* sursa
Dan Tăpălagă s-a săturat. De Udrea. Sau de Băsescu care o alege mereu pe Udrea în defavoarea țării. E de înțeles, era nefiresc să fie altfel. Totuși, Dane, amical îți spun: e cam tîrziu. Ai avut multe ocazii să descoperi că Elena Udrea e un fel de coana Leana, dar capitalistă. Însă le-ai ratat pe aproape toate, cu brio. Acum vreo jumătate de an ți-am și spus-o (vezi ultimul paragraf). Dar tu ai avut motivele tale să o ignori. Așa că nu te mira că acum ai puseuri vomitive, ți le-ai provocat singur. Refularea are efectele ei secundare, sînt sigur că știi.
P.S. Mărturisesc, Dane, că încerc insistent să-ți găsesc o scuză pentru artificiul tău retoric inutil de a nu nominaliza „punctul negru”. Și nu reușesc să găsesc nici una.
Senatorul PDL Mircea Banias a demisionat din partid și s-a înscris în PC. Banias este cercetat într-un dosar al DNA, dar procurorii nu au început, încă, urmărirea penală. Pentru care ar avea nevoie de un vot favorabil al Parlamentului. Necerut de DNA pînă în acest moment. E, desigur, interesant de văzut ce decizie se va lua în parlamentul în care nu mai lucrează deputații și senatorii USL cînd procurorii DNA vor cere avizul pentru urmărirea penală a lui Banias. Dar și mai interesant este ce știe Banias despre Mircea Băsescu și, indirect, despre Traian Băsescu. Același Mircea Băsescu care i-a fost coleg lui Banias într-o fundație în care procurorii au făcut percheziții și de unde au ridicat documente.
Ce va face Banias cu informațiile pe care le are? Ajung acestea pînă la Cotroceni? Și cît de greu vor cîntări în procesul de suspendare al președintelui, cînd USL își va dori asta foarte tare?
P.S. Niscaiva resurse despre relația Banias – Băsescu, aici.
… dacă nu erai matale, rămîneam tot Haimanale! Sau nu?
Altfel, ce ziceți de proteste?
Primul rănit al confruntărilor de la Universitate, din seara de 14 ianuarie, a fost un jandarm: o piatră a zburat dinspre manifestanți și l-a lovit în față. Se întîmpla înainte de ora 20.00. Abia apoi au apărut căștile și scuturile.
Ponta a reacționat printr-un comunicat de presă: „Ii respect si ii felicit pe toti romanii care au iesit in strada pentru a-si apara drepturile in fata abuzurilor unui regim politic nedemocratic! Este nevoie ca vocea lor sa fie auzita, pentru ca ei sunt cei care au transmis acest mesaj extraordinar de solidaritate, de revolta dar si de speranta. Am insa indemnul ca toti cei care ies in strada sa fie atenti la provocarile oamenilor regimului Basescu si sa respinga total orice gest de violenta. Mesajul pe care il transmit romanii trebuie sa nu fie alterat de gesturi extreme care i-ar putea da sansa presedintelui Basescu sa ignore si sa sfideze in continuare vocea poporului, prevederile Constitutiei si fundamentele statului de drept! In strada in mod pasnic, asa romanii isi vor lua tara inapoi!” (sursa)
Antonescu a dat o declarație la televizor și a decretat violențele ca inevitabile. (sursa)
Ne scapă ceva în legătură cu filosofia politică a lui Antonescu, cumva?
În iunie 2009, colega mea Alina Moscalu de la Academia Cațavencu, unde prestam atunci, a documentat și scris un articol despre o achiziție de 11 milioane de euro a Ministerului Sănătății. Era vorba de o achiziție de ambulanțe. Deși era vorba de o sumă enormă, la licitație s-a înscris, surprinzător, o singură firmă. Care, firește, a și cîștigat. Coincidență, firma era deținută de un bun prieten al lui Raed Arafat. Care Raed Arafat era deja subsecretar de stat la Ministerul Sănătății, în acel moment, de vreo doi anișori. Sunat de colega mea, Arafat a admis legătura de prietenie cu proprietarul firmei cîștigătoare. Apoi, pentru că deja fusese pus în gardă, a făcut presiuni ca articolul să nu apară. La un alt bun prieten al lui (pe care nu-l voi numi), și el prestator la Academia Cațavencu pe vremea aia. Articolul, însă, a apărut. Ori înainte, ori după, nu-mi amintesc foarte clar, însoțit de colegul nenumit, i-am făcut o vizită lui Arafat la minister. Atunci l-am văzut pentru prima și ultima oară pe eroul providențial al sistemului medical românesc de urgențe. Pe tot parcursul discuției, Arafat a evitat cu îndemînare subiectul conflictului de interese în care se afla (el – subsecretar de stat la Sănătate, prietenul lui bun cu firmă – beneficiar de contract de 11 milioane de euro în condiții cel puțin suspecte de la Sănătate). Am zîmbit, de dragul colegului meu care mă cărase acolo să văd un nene ultrapătruns de propria importanță. Și am înțeles că și eroii providențiali au micile lor slăbiciuni scumpe, plătite de la buget. Constatarea asta i-a redus lui Arafat, cel puțin din punctul meu de vedere, capitalul de simpatie. Chestiune de opțiune, desigur.
Despre tipul acesta de conflict de interese am scris sute de articole în ultimii zece ani. Dar niciodată nu am fost apostrofat (am folosit un eufemism, v-ați prins) ca în cazul Arafat. De aici, eu pricep că tipul are o imagine atît de bună, încît a devenit un mit. Iar miturile nu au nici o legătură cu realitatea. Din păcate, eu nu mă ocup de mitologie, ci de fapte și întîmplări reale. Ghinionul meu.
E alegerea voastră să-l apreciați pe Raed Arafat pentru munca depusă la SMURD. Ca și voi, și eu cred că e un nene respectabil din punctul ăsta de vedere, al muncii prestate. Dar cred că e mult mai puțin respectabil cînd vine vorba de integritate.
V-aș da link-ul articolului scris de Alina Moscalu, dar www.catavencu.ro nu mai există, așa că, în continuare, vă dau direct textul, așa cum a apărut acesta în Academia Cațavencu din iunie 2009:
„Un bun prieten al lui Raed Arafat a cîștigat 11 milioane de euro de la Sănătate
În 2008, noiembrie, Ministerul Sănătății Publice (MSP) dădea anunț pentru o achiziție de mașini transport multiple vicime pe targă în valoare de 11 milioane de euro. Adică niște ambulanțe. Zis și făcut! Au dat anunț, au așteptat oferte, s-a înscris o singură firmă la licitație (Deltamed SRL), a fost adjudecat contractul. Astfel, MSP a hotărît să plătească 200 de mii de euro pentru o ambulanță de lux off road Mercedes Sprinter. A fost semnat un acord-cadru cu sereleul Deltamed iar produsele urmează să fie livrate în momentul în care vor fi găsiți și banii în bugetul Sănătății. Faptul ca sereleul clujean a fost singurul participant la licitație este un mister și pentru MSP. Care ne-a răspuns așa, cînd i-am întrebat cum de: “Faptul că la licitație s-a prezentat o singură ofertă nu cade în sarcina autorității contractante (adică a MSP – n.r.)”. Clar, nu? Pe de altă parte, să vezi întîmplare: Deltamed a îndeplinit toate condițiile din caietul de sarcini la milimetru. La propriu! În documentul cu pricina erau descrise exact mașinile pe care le poate livra sereleul din Cluj. Astfel, raportul lungime (9.500 mm) – înălțime (4.000 mm) – lățime (2.550 mm) a fost respectat cu brio, fără a se depăși nici măcar o miime de milimetru. Atîta că prețul oferit MSP a fost puțin umflat. Cel puțin așa se înțelege, de exemplu, dacă analizăm oferta pe care a făcut-o aceeași firmă, Deltamed, altei firme care a solicitat un preț pentru exact același tip de ambulanță ca ministerul. În cazul privaților, prețul pe care l-au cerut clujenii a fost de 170 de mii de euro. Logica pieței libere spune că, atunci cînd semnezi un contract de peste 11 milioane de euro (din postura celui care dă banii), obții reduceri. Canci, în cazul ăsta. Ca să ne mai amuzăm, pe final, să mai spunem că subsecretarul de stat în MSP Raed Arafat își recunoaște prietenia cu patronul Deltamed, Dan Gorgan. Dar asta nu a contat la stabilirea prețului mașinilor achiziționate deoarece, așa cum ne-a declarat sirianul, “relațiile interumane nimeni nu le poate interzice.” Corect. Iar dacă mai ies și bani din ele, să fie primiți.
Alina MOSCALU
alina.moscalu@catavencu.ro”
P.S. Despre povestea „Fundației pentru SMURD” și a cheltuielilor netransparente am aflat tot pe atunci. Nu am documentat niciodată povestea pentru că mi s-a părut neverosimilă. Cu alte cuvinte, nu-l credeam pe Arafat în stare să se pună singur în situații gri. M-am înșelat. Dar asta nu înseamnă că voi trebuie să fiți de acord cu mine. Chestiune de opțiune, cum am zis mai sus.
P.P.S. Nu vă mai obosiți să mă înjurați, am priceput deja că sînteți de altă părere decît mine. Și e foarte bine că e așa.
Păcat că nu-s zilele astea alegeri prezidențiale. Sincer și deloc ironic, vă spun că, dacă erau, Arafat Raed îl snopea pe Băsescu Traian și rezolva, cu ocazia asta, și disputa fratricidă dintre titanii USL Ponta și Antonescu.
Și, la fel de sincer, vă spun că Arafat Raed merită cu prisosință să fie președinte al țărișoarei: dacă a convins el poporul că fundația lui (Fundația pentru SMURD) reușește să cheltuie abia vreo trei milioane RON anual (vezi postul anterior pentru cifrele exacte) pentru a ține un sistem național de intervenție de urgență în viață, atunci poate convinge de orice pe oricine.
P.S. Le mulțumesc comentatorilor că au dat curs invitației mele de a se exprima la postul anterior și că nu a fost nevoie să pun bip pe nici un cuvînt. Am fost înjurat, deci, aproape politicos. Iar cei mai mulți au și încercat niște argumente, chestiune pentru care, de asemenea, le mulțumesc.
Zilele acestea se discută despre SMURD și despre demisia lui Arafat. A lui Raed Arafat. Fără comentarii, cîteva date seci, culese chiar de pe site-ul oficial al lui Arafat.
1. tata și mama lu’ SMURD este Raed Arafat, conform statului „Fundației pentru SMURD”; Arafat a înființat fundația, el taie și spînzură acolo (vezi statutul);
2. excedentele financiare (ceea ce e profitul la societățile comerciale) anuale ale fundației sînt frumușele tare: 5,7 milioane RON în 2010 și 3,1 milioane RON în 2011 (pînă în iunie) (sursa);
Dragă domnule primar Sorin Oprescu, poate că în dosarul lui Ciutacu Victor, depus la Primărie ca să primească un apartament social, se găsește și poza de mai jos:
Convingătoare, știm, și nouă ne-ar fi făcut milă. Dacă ne-am fi luat după poza asta, Ciutacu ne-ar fi părut deținător al unei superbe locuințe din cartoane, amplasate ilegal lîngă o gură caldă de canal, deci normal că i-am fi aprobat și noi o locuință socială. Totuși, dragă domnule primar Oprescu, iată-l pe adevăratul Ciutacu, atunci cînd nu depune dosare la Primărie: