Sub titlul „Postacii lui Felix”, scriam așa pe 5 octombrie 2010: „Sînt niște oameni cu un discurs coerent, de babă oțărîtă, neobosit, neîntrerupt, care nu sesizează că au călcat deja în penibil și continuă s-o facă. Principala lor calitate e promptitudinea: oricînd apare menționat augustul nume al angajatorului lor, postacii se mobilizează exemplar și reușesc, în nu mai mult de cîteva minute, să posteze cel puțin trei comentarii. Ele sînt consecutive (probabil că șirurile neîntrerupte de bale se plătește extra) și transmit aceeași idee: “ești prost, șefu’ nostru-i genial!””.
Azi, pe 10 ianuarie 2011, mă văd nevoit să revin cu același text, fără să schimb nimic din ce am zis atunci. Din motivul ăsta (citiți comentariile, de la al treilea încolo).
Cît costă, dom’le, un postac de ăsta? O fi cu carte de muncă? E pe drepturi de autor? Are normă-ntreagă sau e part time? Da’ posibilități de avansare în carieră există? Mă refer la altele decît la promovarea ca aplaudac la emisiunile de la Antene, desigur.
Sînteți la curent cu valul de proteste împotriva scumpirii benzinei, presupun. Sau, și mai rău, aveți o mașină. BNR cică nu înțelege despre ce e vorba, de unde vin prețurile astea umflate (cu pompa la pompă), boboru’ e furios. Dar chiar nu aveți nici un motiv, serios, nu vă mai alintați! Uite, vă citesc din Adevărul, e perfect normal. Pentru că: cursul de schimb e defavorabil benzinarilor, taxele (inclusiv TVA au crescut), prețul barilului pe piețele internaționale e sus. Ați înțeles? Deci nu pentru noi e nasol, ci pentru Petrom, Rompetrol și alții! A, și ca să vedeți cît de urîtă a devenit treaba, aflați că, în 2010, petroliștii au trebuit să-și reducă profiturile. Groaznic, vă dați seama? Mai mult, băi, plîngăcioșilor, noi în România avem printre cele mai mici prețuri la carburanți din Europa. Deci? Aud? Ia, hai, marș în mașini și conduceți în tăcere, că v-a dat Adevărul în gît nesimțirea voastră de atîrnători!
Iar dacă, totuși, nu aveți bani de o peliculă de benzină/motorină de bandajat fundul rezervorului (că sînteți leneși, de aia, nu că benzina de la Rompetrol – de exemplu, na! – ar fi scumpă), mergeți la mic.ro și cumpărați un Adevărul și o brichetă, cu banii ăia mulți pentru pompă. Cică rezultă un șomoiog care poate fi aprins eficient, numai de voi depinde unde vă scapă șomoiogul ăsta.
Acum, că ne-am calmat cu Schengen-ul și cu PNL+PC, să revenim la ale noastre. La pițipoancele noastre. De fapt, nu la toate, ci la simbolul pițipoancei române, la chintesența țopeniei naționale. Iat-o:
Da, știu, e doar o captură video de o calitate slabă. Remarcați, totuși, decolteul pînă la ombilic și fustița care abia acoperă labiile. Plus, bonus, cizmele albe cu toc cui, pînă la genunchi, sugerînd o puritate pescărească metisată cu un talent special care are legătură tot cu peștele. Pe uscat. Da, ea e, pițipoanca supremă. La cununia civilă proprie și personală, care avea loc acum aproape opt ani. De atunci încoace, însă, prețurile au crescut mult la acest model și au ajuns la un maxim istoric care va putea fi cu greu depășit: trei miliarde de euro.
P.S. Pentru imagini mai clare, băgați play mai jos:
Deși se chinuie de aseară, jurnaliștii nu reușesc să dea de un liberal mai cu sînge care să înfigă săgeata albastră de partid în jenanta alianță PNL-PC. Tot ce se găsește pe la subordonații lui Crin e un galben spre livid, pe care peneliștii, chiar și ăia care nu-l au la ficați pe Antonescu, îl folosesc drept pretext pentru tăcere. Singurul disident public e senatorul PNL de diaspora Raymond Luca. Din America. Ce ziceți de asta?
Conform site-ului Ministerului Justiției, ultima conferință de presă a ministrului Cătălin Predoiu a avut loc acum aproape o lună, pe 13 decembrie 2010. De atunci, Predoiu a dispărut fără urmă. Anterior, totuși, părea că lucrează: în octombrie se temea că Europa o să ne da cu MCV-ul la gioalele lui Schengen iar în august, deci înainte de octombrie, dădea declarații de vară cum că o să bea cafele mai des pe tema MCV. Și nu întîmplător: conform sursei citate anterior, Predoiu e unul din cei care ar fi trebuit să ne scape de mecanismul ăsta. Pentru că, printre altele, „La începutul lunii februarie 2010, a fost înfiinţată Comisia inter-instituţională pentru monitorizarea îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), comisie care funcţionează sub coordonarea ministrului Justiţiei şi este formată din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor care au responsabilităţi în îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul MCV”.
Rugăm deci Poliția Română ca, avînd în vedere cele de mai sus – și numai după ce scapă de trauma pricinuită de atacul feroce al lui Vadim asupra unor purtători de cașchete – , să sesizeze Interpolul în legătură cu dispariția ministrului Cătălin Predoiu. Sau, dacă le e prea greu, măcar să dea un telefon la Resursele umane de la Ministerul Justiției și să întrebe dacă ministrul mai ia salariu au ba.
UPDATE: am cîștigat și pariul ăsta.
Diplomatul Teodor Baconschi, întîmplător ministru de Externe al unei țări din estul Europei, și-a dat cu mucii românești în fasolea europeană ca un răcan aflat prima oară la popotă. Cu cuvintele lui, a amenințat că România poate să-i lase pe europenii ăia plicticoși în soare cu monitorizarea lor pe Justiție cu tot: „există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare” (sursa).
Ce mai, o fudulie demnă de patru fudulii diplomatice! Atîta că, în ambuscada asta ministerială, săracu’ Baconschi a uitat că aiasta nu se poate. Sau, cu cuvintele lui Mark Gray, purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, „În mod procedural, suprimarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare ar fi bazată pe o decizie a Comisiei Europene, după ce vor fi împlinite cele patru jaloane ale reformei justiţiei care sunt corelate. (…) Este decizia Comisiei” (sursa).
Deci, România nu poate denunța MCV-ul ăsta unilateral nici dacă răcanul Baconschi e avansat caporal și nici dacă acest caporal se transformă în Rambo în ie și ițari tradiționali, pentru că renunțarea la MCV este exclusiv dreptul Comisiei Europene.
Iar dacă ministrul nostru de Externe nu a înțeles engleza lui Mark Gray, iată și varianta în română a președintelui Băsescu: „Romania nu poate denunta MCV” (sursa).
Așadar, nu e vorba că denunțarea unilaterală a MCV ar fi o decizie ineficientă, ci că e imposibilă! Deci nu se poate! Ceea ce, după toate evidențele, Baconschi nu știa. Că el nu e decît ministru de Externe al României, o țară care a fost și bolnavă cînd era mică.
Deși v-ați luat Bac-ul la 24 de anișori (sau poate tocmai de aia), sînt convins, domnule ministru de Interne, că înțelegeți că școala vieții trebuie dublată măcar de cea primară. Mai ales în cazul polițiștilor. În acest caz, polițiștii ar fi în stare să scrie și chiar să citească. Ceea ce i-ar ajuta mult pe unii din ei chiar să scrie și să citească. Să vă dau și un exemplu: polițiștii care au participat ieri la evacuarea cu repetiție a lui Vadim ar fi fost în stare să citească legea care spune că ce le-a făcut Tribunul se cheamă ultraj, deci l-ar fi reținut pe diliu și, apoi, cu cunoștințele avansate căpătate în clasele I-IV, ar fi putut scrie o plîngere la Parchetul General în acest sens. Ceea ce nu s-a întîmplat, după cum a spus un alt mare polițist cu școala vieții în viață, Ciocan de la Capitală. Noroc cu o doamnă mai bărbătoasă de la Parchet, care s-a autosesizat că polițiștii și-au luat-o pe cașchetă de la Vadim și a deschis ea un dosar penal. Și asta pentru că s-a uitat la TV ieri, toată ziua, ca noi toți ăilalți fraieri care ne așteptăm de la polițiști să-și facă treaba. Dar dacă nu erau camere acolo, vă dați seama, domnule ministru de Interne, că rămîneau polițiștii cu cașchetele nereperate?
E tîrziu și nu mai are nici un haz ospiciul ăsta vadimist. Nu și dacă vă cad ochii pe Cancan. Care, azi, titrează așa: „Sexy-polițista a făcut gardă la Vadim”. Sub titlu, o poză cu o doamnă pe care uniforma de polițistă stă umflată suspect în zona taliei (centură de explozibil? arme automate? andrelele și puloverul la care tricota înainte să ajungă acolo fotografii Cancan?), cu plete bălaie lăsate libere sub chipiu și cu o mină tristă, încercănată. Lasciv de-a dreptul. Cu Vadim în rol de Hugh Heffner și ăilalți polițiști pozînd în iepurași.
UPDATE 20.00: cică nu-l anchetează nimeni.
Dereglatul Vadim a reușit, pentru a doua oară, să împiedice aplicarea unei hotărîri judecătorești de evacuare a PRM dintr-o clădire retrocedată proprietarului de drept. Printre metodele de luptă ale europarlamentarului cu legea s-au numărat împroșcarea cu apă a executorului judecătoresc și bruscarea unor polițiști. În termeni juridici, chestiunea asta se cheamă „ultraj” și se pedepsește cu închisoarea. Iar polițiștii fac mare caz de asta. Tocmai de aia, mă întreb: de ce nu l-au săltat pe Vadim, dus la secție, legitimat și cercetat? Sau te pomenești că doar o să-l dea în judecată, pentru daune morale? Deci nu Vadim e nebun, ci polițiștii ăia sînt pămpălăi.
Cunoscut ca un tip mobilat la mansardă, unde deține și o bibliotecă serioasă pe care încă nu s-a pus praful, Teodor Baconschi s-a schimbat de cînd a devenit ministru de Externe al României. Contrar expresiei neaoșe referitoare la atitudinea cazonă față cu viața, Baconschi nu a dat milităria jos din pod/mansardă, ci a urcat-o acolo. A luat-o de pe jos, unde stau bocancii și periuțele de dinți cu care se spălau budele de către pifani la ordinele unor superiori oligofreni, a cărat-o cu el o vreme (de și-a făcut de căcat sacourile alea elegante de diplomat) și, recent, i-a dat un brînci pînă a cocoțat-o taman în buza podului. Apoi a îndesat-o toată, gîfîind și bălind, cu gîndul la Nuți. Firește, pentru asta, a trebuit să scape de mobila de la mansardă și, mai ales, de cărțile de acolo. Tot procesul ăsta de demenajare și reamenajare ulterioară explică de ce, zilele astea, ditamai ministrul de Externe, rafinatul Baconschi, s-a apucat să răcnească la Europa, ca un caporal isteric și suficient, că o pune să facă trenulețul pe continent cu valiza Croației.
P.S. Eu v-am zis de anul trecut de prin octombrie că ministrul nostru de trebi externe a devenit cam belicos și are o relație cam prea afișat strînsă cu mămuca țărișoară.