Operațiunea „Free SOV!” a fost îndeplinită cu succes, cum era de așteptat. Sigur că cercetarea penală va continua și că rechizitoriul, adică decizia procurorilor de a-l trimite pe SOV în instanță, nu are nici o legătură cu arestul. Dar să-l eliberezi pe Vîntu – după ce, la arestare, ai spus (tu, Justiție) că e din cauza unor fapte foarte grave – dă un semnal prost rău pentru fraierii ăia necorupți care mai speră într-o anchetă corectă.
Bine, totuși, că știm că Baron e teafăr și aproape vioi.
… de exemplu, interceptările din cazul SOV ar fi fost făcute plecînd de la informațiile din dosarul penal al lui Cătălin Voicu (așa cum s-a speculat). Mie îmi e greu să cred că un judecător/judecătoare ar fi lovit de obiectivitate taman cînd ar judeca o speță aflată în legătură directă cu cea a soției/soțului. Iar Florin Costiniu, soțul judecătoarei Viorica Costiniu (cea care judecă recursul înaintat de avocații lui SOV & co după arestări), este inculpat în dosarul lui Voicu. Instituția recuzării este legală și foarte onorabilă, ca să nu mai spunem că ar fi o rezolvare elegantă a chestiunii. Sau poate că interceptările din cazul SOV nu au nici o legătură cu cele din cazul Voicu, deci judecătoarea Costiniu nu are nici o tresărire cînd judecă recursul.
Încît să schimbe telefoanele, ca să nu fie interceptat, dar să transmită de pe vechile telefoane SMS-uri cu noile numere de telefon? Dacă da, cred și eu că s-a prins toată lumea că vrea să angajeze interlopi să omoare oameni. Eu, însă, abia aștept rechizitoriul ăla care să mă lămurească.
Sau poate chiar mai dinainte. Ce parfum, dom’le, ce melancolie, ce boom economic ne aștepta! Pentru pelerinaj nostalgic, mergeți pe strada Mihai Eminescu, unde puteți pipăi și urla „a fost!”.
Citeam despre despre limbăii (deci nu lingăii, da?;;) de serviciu ai lui SOV, care au rămas fără salivă explicînd inocența penală a lui Vîntu față cu reacțiunea penală. Și, printre plătiți de SOV și politicieni, am dat de farul anticorupției românești, alistarul cu față de heruvim, Victoraș de la Transparency. Ia uitați(-vă) ce zice el aici: „Cred ca suntem in fata unei perdele de fum, ca ma asteptam sa discutam despre scrisoarea de intentie catre FMI, care imi arata inghetarea pensiilor pe 2011, imi arata trimiterea salariilor din sectorul bugetar la nivelul sectorului privat, asta inseamna la sase milioane, ca este mai jos, imi arata ca pe Centrale Bucuresti nu mai este permisa subventionarea pretului, imi arata cateva lucruri. Aia era o chestiune care, probabil, facea telespectatorii sa inghete. Asta este o petarda de fum” (la Antena 3).
Și m-am întrebat de ce. Ei, pe dracu’ m-am întrebat, știam dinainte. Că, de exemplu, Victoraș este un mare fan al social-democrației amatoare de spa la Vîntu, cu accente penale. Asta o dată. Iar a doua oară, mai știam că Victoraș este, de fapt, coleg de crez cu Vîntu, doar amîndoi sînt oengiști. Da, da, ce vă mirați așa? Nu știați că SOV este tata lu’ o fundație dedicată jurnaliștilor care-și are sediul taman la Bruxelles, în inima democrației europene? Iaca are, citiți acilișa (ultimele două paragrafe). Deci, se explică: e din colegialitate.
Miercuri seară (înainte de joia de ieri, cînd a fost reținut SOV), am fost la o partidă de amabilități cu Mihai Tatulici. Eu i-am zis că e propagandist comunist, el mie că sînt golan. Nimic nou, deci. Din tot ce a zis Tatulici, însă, am reținut unul din apelativele cu care m-a gratulat: „bătrînele”. Da, așa mi-a zis, de cîteva ori, „bătrînele”. Am luat-o ca pe un semn de tandrețe și am trecut-o pe inventar.
Azi noapte (adică vineri după joia în care a fost reținut SOV), citind referatul procurorilor prin care cereau arestarea lui Vîntu, ce găsesc printre interceptări (SOV i se adresează lui Nicolae Popa): „Bătrînelule, ți-am mai spus (…)” sau „Bătrînelule, plata s-a efectuat, urmează să-ți vină” (de aici).
Deci, nu „bătrîne”, cum se mai folosește între amici/prieteni/cunoștințe, ci „bătrînele” (la Tatulici), respectiv „bătrînelule” (la SOV). Așa, mai drăgăstos, mai diminutivat, mai de suflețel.
E? Vreo explicație psihanalitică? Își dă cineva cu părerea despre asta? Mă iubește Tatulici ca Vîntu pe Popa??
Ce ați citit mai sus e extras din referatul procurorilor prin care s-a cerut (și obținut) arestarea lui SOV pentru 29 de zile. Alte fragmente, la fel de financiar-erotice, aici.
Citiți referatul. Apoi ziceți: e SOV vinovat de favorizarea infractorului sau nu?
UPDATE: Turcescu zice că nu e adevărat. Mai multe despre ce zice Turcescu, chiar din gura lui, săptămîna viitoare.
La o televiziune de știri (alta decît RTV), azi, înainte de ora 14, invitat telefonic Robert Turcescu. Care zice că nu poate să facă speculații, dar face: că arestarea lui Nicolae Popa are legătură cu Băsescu, la fel reținerea lui SOV. Ok, treaba lui, declarațiile lui, o fi știind el ceva. Dar nu asta ne interesează. Ci că, înainte de a-l invita telefonic, reprezentanții televiziunii de știri au cerut Realității TV un om care să vorbească, oficial, în numele postului lui SOV. Iar RTV a zis: „sunați-l pe Turcescu”. Wtf?? Da’ Turcescu nu-și dăduse demisia din trust? Cum ziceam: wtf??
Imaginați-vă: în tranșeele presei meschine și rele, micuțul IT Morar luptă cu îndîrjire să evite proiectilele devastatoare care îi fac găuri mari în imagine. Încet, încet, șansele ca numirea lui la consulatul de la Marsilia scad, scad, scad. Viața de diplomat, nici măcat începută, e pe final. Și, atunci, de nici unde, apare SOV, fioros, acoperindu-l pe micuțul cercetaș burtos. „Concentrați-vă pe mine, eu sînt subiectul, nu ăsta micu’!”, răcnește SOV, dintre polițiștii care-l escortează în arest. La ordin, răii din presă schimbă unghiul, încarcă și mitraliază tot ce prind. Aproape mort, Morar respiră încetișor. A scăpat, deocamdată. Abia auzit, îngînă marseieza: SOV l-a salvat și de data asta.
Cît de ironică și de nesimțită poate fi viața de lingău: ieri i-o tragi unui ziarist că a acceptat să fie consul (exact la Marsilia!), azi accepți (ca ziarist) să fii consul la Marsilia! Ce ar mai fi de zis? Înainte să ziceți orice, însă, ascultați interviul sen-za-țio-nal cu ITM, pe HotNews.ro.