Nici nu știu dacă e de bine sau de rău, dar Realitatea TV tocmai și-a găsit fibra morală (ascunsă în osînza lui SOV) și și-a încordat-o cu mînie. Ia citiți aici ce-i macină pe șefii RTV: „BNR bate monedă cu un fost turnător la Securitate”. Pfuaaa, incredibil, dom’le, cum e posibil așa ceva?!? Ei, hai, stați un pic, că nu e clar din titlu dacă e nasol sau, dimpotrivă, e numai bine, mai ales de cînd, Nuș cum se face, da’ și Vîntu ar merita să apară pe un bănuț de ăsta, că e calificat.
P.S. Nu știu dacă ați observat, dar pentru CTP a trecut complet neobservată știrea că SOV își numește dosarul de turnător „fabricat”. Ați observat? Ce face SF-u’ ăsta din om!
Sau, de fapt, cum îl ajută statul pe Dinescu să facă bani: scutindu-l de impozite de 2,6 milioane de lei. Statul tuturor partidelor care au bifat guvernarea în ultimii ani. Cu informația asta în dotare, puteți citi mult mai relaxați de ce Dinescu e atocma cu Vîntu, vorba cronicarului.
După un hohot sănătos de rîs, mi-am dat seama de ce m-a binedispus dezvăluirea că Agerpres a inventat interviul cu MM din preziua morții ei: pentru că arată că jurnaliștii de la Agerpres, deși lucrează la stat și-i doare în pluă de presa adevărată, încep să capete conștiința subiectului „la zi”, devin preocupați că trece evenimentul pe lîngă ei și nu-l marchează, cumva. Ei, deci, anticipează ce va fi o știre. Sigur, mai au de lucrat pe partea de veridicitate a știrii, nimic de zis. Salut, așadar, și pe această cale înmugurirea conștiinței jurnalistice moderne la Agerpres!
Gregoar a scris acest text. E despre Mădălina Manole. Vă rog așa, după ce-l citiți:
1. nu mă înjurați;
2. încadrați-l într-un gen jurnalistic sau în orice gen de scriitură vreți (se admit și cele de la clasele I-IV);
3. lămuriți acest mister: cum dracu’ îl suportă Patriciu pe Gregoar?!
Ștergea posturi de pe blog. De pe blogul lui personal. Dar și public, că nu e cu parolă de acces pentru popor, încă. Deci, treaba lui că le ștergea, dar unii mai iuți de mouse și mai matinali din fire au apucat să le citească înainte. Înainte de a fi șterse, deci după ce Stanca le postase deja. După ce veți citi textul (vezi captura de mai jos, sub care se află o altă captură, care confirmă dispariția postului), vă veți întreba, poate, ca și mine, dacă: 1. Stanca e prea critic cu el însuși și textul i s-a părut de căcat, deci s-a autocenzurat pentru ca posteritatea să nu rețină acel accident de stil; 2. pur și simplu i s-a cerut să scoată acel text de pe blog. Tot din motive de stil, firește.
P.S. Dragoș, nu te-am sunat să te întreb de ce ai scos postul pentru că nu te acuz de nimic, doar observ că nu mai e.
P.P.S. Informația că ANAF s-a apucat de lecturi contabile la Antene a apărut, în premieră, aici.
Așadar (ca să încep cu concluzia), Vîntu este un infractor de drept comun. Nu aș afirma asta dacă nu aș avea în fața ochilor sentința de condamnare. Pe scurt, e vorba despre cum „funcționarul de la serviciul contabilității” (care era Vîntu în 1980) a pus la punct un sistem prin care să vîndă (împreună cu două tovarășe gestionare de chioșc din Roman) brînzoaice și alte produse de cofetărie, dar fără acte. Sau, mă rog, să distrugă actele după vînzarea produselor, deci să defiscalizeze, cum ar veni, marfa, ca să ia banii la negru. Juridic, cică e vorba de delapidare. Popular, cred că se poate zice că a furat, nu?
P.S. Pentru cei care se îndoiesc, încă, de veridicitatea documentelor: măi, oamenilor, este vorba de o sentință penală! Iar astea, în România, sînt publice. Ca și procesele din instanță, în urma cărora se dau aceste sentințe. Deci, se pot obține de către oricine e interesat, de la instanța la care s-a judecat procesul.
În țara în care doctoratele în literatură ar ține de foame, Rogozanu ar face cîte unul la fiecare cincinal. Și n-ar fi rău deloc. Nici pentru el, nici pentru doctorate. Pînă cînd PIB-ul ne va permite astfel de fantezii academice, Costi scrie la site. Uneori chiar despre patronul site-ului. Ocazie cu care opinează că, de exemplu, să spui, acum, în 2010, după gelsoare, feneiuri, biduri și altele că Vîntu ar fi turnat e, pur și simplu, un text „funny, de culoare”. Oricum, puțin, față de ce ai putea spune despre SOV. La prima vedere, observația lui Costi pare rezonabilă. Și, în intenție, poate că și e. Dacă mai citești o dată, însă, pricepi de ce știrea (ca să nu-i zic „dezvăluirea”, că se supără Zoso) că Vîntu a turnat la Secu nu e doar „de culoare”. Nu e, adică, de suprafață, ci ține de adîncuri mocirloase. Și nu neapărat de adîncurile lui SOV, ci de ale tuturor celorlalți care, în timp, l-au spălat de noroi, l-au parfumat și, în cele din urmă, l-au colorat. L-au scos în lume. I-au dat aparența unei onorabilități pe care nu a avut-o niciodată. E vorba de toți complicii, de toți dineștii, de toți timofții și hurezenii care l-au girat. Și care, exact ca muștele, au sfîrșit devorați de preacolorata plantă carnivoră pe care s-au așezat.
UPDATE: eu v-am zis că, de fapt, zoso e un simpatic; comentariul nu a apărut pentru că omul a fost plecat cu treburi prin tîrg.
Și dă rateuri, uită să valideze comentarii. Iaca proba mai jos.
(de aici)
Prima și ultima oară cînd l-am văzut pe Vîntu față către față, acum vreo patru ani, a fost generos: a spus că el lasă să plece de la el din trust pe oricine vrea să scrie despre el, nu vrea să-l pună pe acela/s-o pună pe aceea în situația delicată de a-și călca pe conștiință. În stilul pokerist al lui SOV, asta era o invitație la demisie sau o amenințate cu demiterea, luați-o cum vreți. Azi, Fumurescu de la voxpublica are ocazia să ne arate dacă Vîntu și-a schimbat, între timp, filosofia de viață sau nu. Sigur, nu Fumurescu a scris că SOV a fost turnător, dar nici nu s-a sfiit să nu se declare surprins. O fi bine, o fi rău?
P.S. Deocamdată, povestea asta e o știre numai pentru România liberă. Mai așteptăm.
UPDATE: S-au mai referit la poveste Adevărul, EvZ și cred că și alții.
Un om are un cîine. Dacă nu trăiește în pădure, omul viețuiește în comunitate. În comunitate sînt reguli. Dar cîinele, care nu e om, nu știe asta. Decît dacă e dresat, eventual. Dar, de multe ori, omul care deține cîinele nu știe asta, așa că nu-și dresează cîinele. În acest caz, cîinele ignoră regulile. Cînd ignoră regulile, cîinele omului mușcă alți oameni. Uneori foarte nasol. Asta încalcă regulile comunității. E o agresiune. E nașpa. E de căcat. Dar cîinele nu știe regulile, pentru că omul nu a avut grijă de asta. Deci, nu cîinele e de vină, ci omul.
Ați urmărit acest raționament foarte complicat, băi, debililor de la CCR? Ați reușit să pătrundeți cu creierele voastre de vată pe băț acest diamant al gîndirii de bun-simț? Nu, nu ați reușit, debililor! Pentru că nu sînteți în stare. Dacă ați fi fost, nu ați mai fi considerat ca neconstituțional gestul normal de a trimite un cretin la pîrnaie pentru că al lui cîine a mușcat nasol un om.
Vă doresc, debililor (slabilor, poftim, să nu spuneți că vă înjur) de la CCR, să vă muște cîinele umplut cu droguri al lui Ivanciuc și să muriți de supradoză, băi, debililor!