În 2011, scriam așa în introducerea unei cablograme trimise de Ambasada SUA de la București către Washington: „În septembrie 2005, la nici un an de la preluarea primului său mandat de președinte, Traian Băsescu arunca în aer relațiile cu Rusia, declarînd că, pentru vecinul de la Răsărit, Marea Neagră nu ar fi decît un <lac rusesc>. Deloc întîmplător, tot în septembrie 2005, o telegramă a Ambasadei SUA de la București, care trata subiectul implicării Turciei în politica de securitate a Mării Negre, arăta că, pentru oficialii turci, Marea Neagră ar fi fost <lac turcesc>. Americanii, însă, menționau și strînsele relații ale Turciei cu Rusia, cel puțin în Marea Neagră, și se refereau la o oarecare reținere a Turciei în privința colaborării cu SUA și NATO în chestiunea militară din regiunea Mării Negre.”
A făcut zeci de milioane de lei din contracte de curățenie cu spitale de stat și acum a trecut la nivelul următor: și-a plantat o angajată la nivel înalt în Primăria Sectorului 1 din București.
Chiar îmi pare rău că a trebuit să dau titlul ăsta care nu se ridică la înălțimea staturii spirituale a lui Bombo Năstase, dar astea-s cifrele: dăcât cam un milion de lei anual ne costă să fie expus blazonul lui Adrian Năstase pe o clădire a statului, în București. Penibil, băi, stat român! Păi, la câte a făcut domnu’ Năstase pentru țara asta (inclusiv pușcărie!), merita și el măcar un milion de euro anual să-i fie expus blazonul, ca să nu zic mai mult.
Ministerul Afacerilor Externe susține că nu găsește în propriile arhive datele trimise Curții Constituționale a României despre alegătorii din străinătate. Nu este vorba, însă, despre alegerile prezidențiale din 2014, ci despre referendumul din 2012 de demitere a fostului președinte Traian Băsescu.
Azi, în ședință comună, parlamentarii (senatori și deputați, deopotrivă) au decis să dezincrimineze conflictul de interese care se produce când un parlamentar își angajează o rudă la propriul cabinet, pe banii statului. Despre cât de meschină și jegoasă e dezincriminarea asta nu avem suficiente înjurături, asta e deja clar.
După moartea fostului ei soț, patronul companiei Hexi Pharma, Laura Georgescu (fostă Condrea) l-a acuzat pe acesta a beneficiat de sprijin de la serviciile secrete pentru a-și dezvolta afacerea Hexi Pharma. Laura Georgescu, însă, a omis să spună că, până în 2008, i-a fost asociată soțului ei și chiar administra unele afaceri.
Fosta soție a lui Dan Condrea, Laura Georgescu, a desăvârșit ghiveciul conspiraționist în cazul Hexi Pharma cu câteva declarații în care a amestecat, de-a valma, DGIPI, SIE, SRI, CIA și ar mai fi aruncat și alte servicii pe piața scenaritei dacă nu ar fi podidit-o plânsul.
Între 2010 și 2014, toate firmele lui Dan Condrea (deci nu doar Hexi Pharma Co SRL, cea cu dezinfectanții diluați) au avut venituri totale de 116 milioane de lei (sub 30 de milioane de euro) și profit total de 20 de milioane de lei (cam cinci milioane de euro). Așadar, un profit mediu anual pe toate cele cinci firme de un milion de euro. Și o rată de profit medie pe cinci ani de 17,24%. Nu uriașă (am văzut în România companii dotate doar cu un computer și o secretară care au făcut profituri nu de 50%, nu de 100%, ci de multe sute la sută), dar mai mare decât profitul obișnuit al firmelor (undeva la aproape 10%).
Azi am avut ocazia să port o discuție cu Cătălin Tolontan, intermediată de TVR 2. L-am întrebat, printre altele, dacă sursele lui (care au fost foarte bune) i-au dezvăluit care a fost forța teribilă din spatele lui Condrea care a făcut ca Hexi Pharma să umple spitalele din România cu apă chioară vândută pe post de dezinfectanți, fără ca vreo instituție să deranjeze această crimă. Iar Tolontan a spus că ce i-au dezvăluit sursele „pare o conspirație și un complot la un nivel chiar peste SRI.”
În marea mea prostie, am cerut Tribunalului București să oblige MAE să-mi dea date despre organizarea votului în străinătate la prezidențialele din 2014, după ce fostul ministru Aurescu a secretizat aceste date.