În scandalul așa-ziselor „lucrări științifice” scrise de către condamnații din închisori, Consiliul Superior al Magistraturii vine cu o propunere inedită: desemnarea unui supraveghetor „științific” în penitenciar.
Pentru DNA, cea mai simplă metodă prin care îi poate băga la loc la pârnaie pe intelectualii de mare calibru de după gratii este să ia urma angajamentului pe care pârnăiașii cu cărți publicate l-au semnat când s-au apucat de scris. Pe care aproape toți științificii autodescoperiți la bulău l-au încălcat cu siguranță.
Citiți, înainte de orice, subiectul de teză de mai jos (limba română, clasa a IX-a).
Într-un târziu, DNA s-a hotărât: a cerut urmărirea penală a lui Gabriel Oprea (sursa). Deocamdată, doar pentru folosirea abuzivă a coloanei oficiale. Două dosare mult mai grele, însă, stau și așteaptă. Unul din ele de ani de zile. Și nu întâmplător.
Avantajele șocante de care au ajuns să beneficieze așa-numiții „scriitori din pușcării” nu sunt o întâmplare. Este vorba, de fapt, despre o strategie bine pusă la punct în Parlament, ascunsă sub un fals într-un document oficial al Camerei Deputaților.
Iar cel care a pus în practică această strategie este unul din oamenii folosiți de PSD pentru treburi legislative murdare. Același deputat care a declanșat, în 2013, ceea ce a rămas în istoria recentă ca „marțea neagră” a legilor împotriva Justiției.
Dănuţ Şova a fost la pârnaie (arest preventiv, ca să fim precişi) până de curând. Acum aproape patru ani, Dănuţ îşi inaugura turbulenta carieră executivă cu postul de „ministru“ al marilor proiecte naţionale. În fapt, „ministerul“ ăsta era un departament subordonat Secretariatului General al Guvernului. Până săptămâna trecută, şefia acestui „minister“ (cu titulatura oficială de Departament pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public‑Privat ‑ DISPPP) a fost asigurată de Alexandru Năstase, cel care i‑a urmat lui Şova.
Cu mai puțin de patru luni înainte de expirarea mandatelor procurorilor-șefi de parchete (cele mai grele fiind DNA și Parchetului General), s-au conturat două tabere care-și dispută atribuția de a face propuneri de persoane pentru un nou mandat. Într-una din aceste tabere se află ministrul Justiției, Raluca Prună, care are legea de partea sa. În cealaltă, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ajutat discret, dar eficient, de către șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Miza taberei CSM-Tăriceanu este schimbarea peste noapte a legii de numire a procurorilor, astfel încât propunerile să fie făcute de către CSM, și nu de către ministrul Justiției.
Până se hotărăște DNA să mai facă ceva cercetări în dosarul coloanelor oficiale ale lui Gabriel Oprea, să ne întristăm cu istoria cumplit de derizorie a parvenirii unuia dintre cele mai toxice personaje publice ale ultimilor 20 de ani.
De la înălțimea unor venituri de câteva zeci de mii de euro lunar, a unor cercuri de băieți deștepți (pe care-i consilia pentru o „optimizare fiscală” cât mai de succes) și, mai recent, a unui post de secretar de stat la Finanțe (deh, avea omul nevoie și de un blazon etatist ca să compenseze vreo lipsă), Gabriel Biriș s-a repezit, ca orice arivist care se respectă, asupra celor atât de mulți încât nu pot fi tratați decât ca numere mari: săracii, trăitorii de pe o zi pe alta.
Avocații care s-au specializat în a le reduce unor bogătani cât se poate de mult plata taxelor și impozitelor și într-o zi descoperă, când capătă un post la Finanțe, că trebuie să ia pieile de pe niște amărâți îmi repugnă. E ceva foarte stricat acolo. Dar, până una, alta, nu suntem aici să facem nici morală, nici psihiatrie. Ci, de data asta, doar să demontăm minciunile umflatului în pene Biriș.