Pentru că o fotografie face cît o mie de cuvinte, iată fotografia.
Aaaajuuutaaaațiiii-ooooooo pe Rovana, că are și ea o sarcină fiscală ca plumbu’ de grea! Serios, nu facem mișto, femeia moare de foame: mai are 15 ani de plătit pentru un credit bancar de 800.000 de euro. Și nu are de unde. Da’ cumva, nu știm cum, plătește. Deci ar avea. Or fi bani negri? Ia să socotim.
Să spunem că, dintr-o eroare a democrației, vecinii mei de bloc și o parte dintre membrii Adunării asociației de locatari au făcut posibil ca administrator al blocului în care locuiesc să ajungă un nenorocit arogant, mincinos clinic, impostor și nesimțit pînă la greață. Să zicem că administratorul se numește Viorel.
Dacă te uiți zilele astea la tv-urile românești de știri, ai impresia că România este populată numai de analiști economici, de finanțiști mustind de înțelepciune monetară, de economiști cu cîte trei doctorate și de profeți ai apocalipsei sau, dimpotrivă, ai mîntuirii hrănite cu taxe și impozite.
Victor Ponta și-a dat singur dreptul să scape de titlul de doctor, prin ordonanță de urgență. O astfel de renunțare la titlul de doctor l-ar scăpa pe Ponta de complicații inclusiv penale în cazul în care cercetarea plagiatului său ar fi reluată și plagiatul confirmat oficial. Camera Deputaților, însă, i-a luat acest drept lui Ponta cînd a abrogat prevederea referitoare la renunțarea la un titlu de doctor din ordonanța de urgență. Dar decizia Camerei nu poate fi aplicată pentru că a fost blocată la Senat de către Ecaterina Andronescu. Practic, Andronescu îi lasă lui Ponta posibilitatea să renunțe în orice moment la titlul de doctor, deși o cameră a Parlamentului i-a luat acest privilegiu imoral lui Ponta.
Pe 30 decembrie 2014, Monitorul oficial publica ordonanța de urgență cu numărul 94 prin care se legifera renunțarea de către deținător, la o simplă cerere, la un titlu științific. Evident, acea ordonanță de urgență avea un singur beneficiar: plagiatorul Victor Viorel Ponta, care voia să scape de infamul său titlu de doctor în drept.
Nu mai are nici un sens să discuți despre Viorel Ponta în registru rezonabil, logic. E inutil. E chiar absurd. Omul dovedește o lipsă de consecvență minimală în declarații și fapte, care te face să te întrebi dacă e complet razna sau joacă rolul cretinului care, cînd se apropie scadența, invocă tembelismul ca să scape.
Acum nouă ani, un mic război diplomatic de culise izbucnise între ambasada SUA și ambasada Turciei, ambele de la București, pentru controlul comunității musulmane din România. La mijloc, muftiul Iusuf Murat, care mai era presat și de ambasada Arabiei Saudite. Amănunte foarte interesante din culisele acestui război diplomatic, aici.
Grecii au zis „nu”, toată lumea știe, vor să-și plătească datoriile cînd și cum vor sau deloc. Asta a împărțit poporul (și al lor, și al nostru și al altora) în două tabere, nuanțații sînt minoritari.
Biserica Ortodoxă Română nu s-a pronunțat pe subiect. Totuși, am o vagă impresie că ai noștri clerici țin partea ălora care l-au luat pe „nu” în brațe la referendum.
Zilele astea, mulți români verzi au vibrat pentru soarta Greciei și au înfierat oculta finanță masonică mondială. Ok, treaba lor. Nu mai e doar treaba lor, însă, atunci cînd simțămintele progrecești au crescut din ditamai clasicismul grec: s-au invocat, vrac, legendele Olimpului, Acropole, Homer, Platon, Aristotel, Socrate, Praxitele (nu, glumesc, de Praxitele nu am citit nimic) și alți greci morți de mult trupește dar, ce bine pentru turism, vii în posteritate.