Exact acum trei săptămîni vă spuneam că, dacă se reia votul în cazul arestării lui Șova, Ponta cîștigă (aici). Acum, televiziunile de știri anunță că Senatul (deci gașca de lachei ai lui Ponta, adică Tăriceanu & co) a decis reluarea acestui vot.
În 2015, tataie comunist Ilici Iliescovici își permite să facă mișto de noi și să ne dea cu tifla (după cum am zis aici). Asta și pentru că „măi, animalule!” nu a puit pe lîngă el niște fini intelectuali racordați la occident și transatlantism, care să înțeleagă valoarea catharctică a memorialisticii.
Pe Tăriceanu îl știam manechin, papagal, amator de mașini scumpe, dealer auto, prieten cu Dinu Patriciu, lacheu al lui Ponta, un fel de liberal, premier catastrofal, președinte al Senatului în lesă. Azi, însă, am aflat cu toții că Tăriceanu este, în același timp, și procuror, dar și judecător.
Că ministrului Sevil Shhaideh i-au apărut vreo 400.000 RON în declarația de avere imediat ce i-a luat locul lui Dragnea v-am spus deja (aici). Ce nu v-am spus e că femeia cîștigă lunar de vreo cinci ori mai mult decît un ministru și de vreo trei ori ori mai mult decît președintele României.
Acum vreo două ceasuri, păsările începuseră să zboare jos, agitate și confuze. Norii se adunaseră amenințător, la răstimpuri scurte cerurile bubuiau și se înroșeau, pămîntul se cutremura în spasme și copitele cailor pe care călăresc îngerii apocalipsei ieșeau dintre nori. Devenea din ce în ce mai evident: sfîrșitul lumii se apropia cu repeziciune, goarnele îngerești țipau din înalturi și Judecata de apoi era aproape.
Sînt mîndru de urmașa lui Dragnea la Ministerul Dezvoltării, Sevil Shhaideh: femeia își respectă funcția!
N-am de gînd să cumpăr cartea Adrianei Săftoiu („Cronică de Cotroceni”), așa cum nu am dat bani nici pe cărțile lui Iohannis și cum nu am plătit și nu voi plăti niciodată nici o lețcaie pe cartea vreunui politician. E un principiu care ține de igienă și respect: o bibliotecă e o chestiune mult prea importantă ca să o umpli cu maculatura interesată a unuia și altuia.
Un nou denunț (după cel al lui Vâlcov) împotriva lui Blaga a fost făcut în fața procurorilor (sursa). De data asta, însă, denunțătorul este unul din oamenii de încredere ai lui Blaga, un om care, practic, a făcut parte din familie. Numele lui: Mihai Neicu.
După ce a luat șpagă (zic procurorii DNA) în tablouri, desene și gravuri, Vâlcov avea în plan și deschiderea unei galerii de artă în București (sursa). Artă, artă, dar galeria asta era și ea o firmă, pînă la urmă. O societate comercială, deci, prin care Vâlcov ar fi spălat șpaga.
La 25 de ani de la „Duminica orbului” care l-a făcut președintele Românei cică „democratice”, tovarășul Iliescu (țuțerul tovarășului Ceaușescu pînă prin anii ’80, cînd Moscova l-a trimis într-o confortabilă disidență ca să-l pregătească pentru preluarea puterii după căderea Împușcatului) ne-a făcut o aroganță tuturor.