Florin Iordache, androidul ăsta întors cu cheia de Dragnea, pare muritor de foame dacă te uiți prin declarația lui de avere: o casă (făcută greu, abia în 2009, dar în afara Bucureștiului, e adevărat), salariu și cam atât. Ce nu o să vedeți acolo, însă, adică un apartament în București de cam 100.000 de euro și bani cash de încă tot atât, se găsește pe numele părinților lui.
Etichetă: avere nejustificată
Suspiciuni de avere nedeclarată și fals în declarații. Acestea sînt capetele de acuzare pentru care Agenția Națională de Integritate a deschis un dosar pe numele lui Varujan Vosganian.
Agenția Națională de Integritate a descoperit că, numai în perioada 2008-2011, Vanghelie care este de la 5 nu poate justifica peste 180.000 euro (sursa). În 2008, anul în care Vanghelie a cîștigat doar puțin peste 25.000 RON, a cheltuit aproape 1.000.000 (un milion) RON. Din acest milion de lei noi, 90.000 RON s-au dus la PSD, ca donație.
Informația este oficială și publică (Monitorul Oficial 215/2009). Ceea ce înseamnă, practic, că Vanghelie a băgat bani negri în PSD, bani pe care nu-i poate justifica legal. Dar asta nu-l deranjează pe Ponta, care tocmai l-a acceptat vicepreședinte la PSD, în ciuda relației foarte apropiate cu proaspăt condamnatul Cătălin Voicu.
UPDATE 23 februarie: un prieten ceva mai la curent cu legile decît mine mi-a trimis o completare pe care o redau întocmai: „ce e si mai grav e ca nici juridic n-are dreptate (Kovesi – n.m.) si ca exista hotarari judecatoresti prin care se confisca bunuri de la terti. printr-o actiune pauliana (revocatorie) – un tip de actiune in civil – se constata ca de fapt bunurile au fost puse de forma pe numele bunicutei si instanta constata ca ele apartin de fapt inculpatului. nu e nimic special in actiunea asta. apoi instanta penala confisca. simplu”
Cităm: „Dacă un inculpat a cumpărat mai multe proprietăţi pe numele unei bunicuţe, nu ai ce face. Bunicuţa nu e funcţionar public, nu are declaraţii de avere şi nu îi poţi cere să dovedească de unde a avut bani de vile. Este protejată de prezumţia de care v-am vorbit anterior. Până nu se modifică Constituţia, nu avem ce face, nu poate fi promovată nicio lege care să îl oblige pe cel anchetat să dovedească faptul că banii provin dintr-o sursă licită. Trebuie ca procurorul să dovedească faptul că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni”.
Declarațiile îi aparțin Laurei Codruța Kovesi, procuror general al României și au fost date cotidianului Gândul, în contextul arestării mai multor vameși și polițiști de frontieră pentru primire de mită.
Juridic, ce spune Kovesi este corect. Din punct de vedere al mesajului public transmis, însă, procurorul general a făcut o gafă incalificabilă. Să afirmi public, răspicat, fără nuanță, că orice corupt din România își poate camufla averea ilicită pe numele bunicuței echivalează cu un NUP cît tine de mare. Iar cînd tu ai aproape doi metri înălțime, NUP-ul e suficient de mare și de vizibil, de încurajator, de dătător de speranță pentru bieții bogați fără avere personală.
În al doilea rînd, vorbele Laurei Codruța Kovesi sînt perfect egale cu o capitulare profesională fatalistă demnă de „Miorița”: deci, da, la apus de soare, vin corupții să mă omoare, deși au dosare multe și averi mai corupte, da’ eu, Laurica, în loc să mă ridic (circa doi metri, cum ziceam) de pe scaun și să mă arunc pe ei, ca o leoaică neîmblînzită (doar sînt procuror general, ce anticorupția mă-sii!), îmi pun un ziar pe cap și dau declarații defetiste că n-am cu ce.
Mi-ar fi plăcut ca atitudinea procurorului general să fie măcar combativă, dacă nu încrezătoare. Să fi spus Kovesi, de exemplu, că ar interesa-o o colaborare cu ANAF (care, cică, se apucă de impozitat averile nejustificate; da, sigur, ce ar vrea ANAF e o tîmpenie, dar niște date utile pentru un procuror ar cam fi de scos din tîmpenia asta, ca să nu mai spun că, pînă la confiscarea pe care și-ar dori-o, la modul foarte virtual, Kovesi, ar mai fi și niște potențiale dosare de spălare de bani care s-ar putea întocmi, de ce nu?). Sau cu ANI, că tot are lege nouă de funcționare, după coma indusă de Curtea Constituțională anul trecut.
Dar nu, nene, Kovesi nu are soluții și gata. Nu se poate! E imposibil! Să luăm șpagă și să ne rugăm să mai avem bunicuțe în viață, pe numele cărora să punem banii, procurorul general al României tocmai ne-a confirmat că asta e cea mai simplă și la îndemînă soluție să furăm legal. Mulțumim, Codruța! Nu știm ce ne-am face fără tine! Mă rog, știm, dar ne e rușine de rușinea ta să zicem. Da’ uite că zicem, totuși: ne-am face mai cinstiți.
Înainte de Crăciun, Guvernul a făcut un cadou posesorilor de averi la negru: o spălătură de furt și șpăgi demnă de cel mai tare paradis fiscal. Cum toți ne dorim să ajungem în rai, am pus și eu un acatist la biserica asta fiscală, în numele penibilului deputat Rizea. Iar acum aș vrea să-l bifez pe al doilea, pentru alt deputat: Brînză (deci „avere afișată”, da?). Sper că acolo sus, undeva, în altarul Fiscului, cineva și-a notat. Și, dacă tot a deschis catastiful, să scrie cu cerneală simpatică și numele fostului șef al ANAF, ministrul Vlădescu. Cu precizarea „Maseratti și Abarth de la niște firme dezinteresate și altruiste care cumpără mașini scumpe doar ca să se afișeze (avere AFIȘATĂ, da?) Sebi cu ele prin oraș și să mai agațe nevaste cîte unui prieten”.
Deci, dragi compatrioți, the war on financial terror has begun! Așadar, ești corupt, hoț, bagabont pă partea economică, a.k.a. bogat? Atît ți-a fost fraiere, noi, statul, te-am pîrlit de nu te vezi: ți-am tras o impozitare cu 16% pe averea din furat de nu se văd procurorii din spatele dosarelor pe care oricum nu aveau chef să ți le facă! Nu vă impacientați, vorbim despre ultima gogoriță de adormit bibilicile degerate a Guvernului.
Și, pentru că-s cetățean model și vreau să ajut statul, îi sar în ajutor. Și îi servesc, pe tavă, primul caz de impozitare cu 16%. E vorba de deputatul Cristian Rizea, săracul bogat al politicii care, din leafa lui de parlamentar, se dă cu un merțan nou prin oraș, are (sau a avut, pînă de curînd) Ferrari și, conform tabloidelor, își face vacanțele pe la Monaco (sau Monte Carlo?). Deci, iaca, Blejnare, avere afișată căcălău (ca să zic așa, că aduce noroc), dar bani cîștigați legal abia de o flatulație anemică. E, ce zici, se încadrează la ilicitul ăsta de tip nou și jigărit? E, lasă, nu-mi mulțumi, știu că o faci din complezență, te pup și eu.
Iar spălarea asta de bani îi va avea ca fericiți și cinstiți beneficiari exact pe ăia care nu au plătit un leu impozite în viața lor, care au făcut meleoane din șpăgi și din funcții publice sau din afaceri murdare. Dar să trecem la partea tehnică a problemei: Guvernul va modifica iar Codul Fiscal (sau așa ceva), ocazie cu care, cică, se vor impozita cu 16% averile nejustificate. Adică acele averi clădite pe venituri dacă nu negre de-a dreptul, atunci cel puțin gri (ce ziceam mai sus: de la evaziune fiscală pînă la șpăgi). Superb, genial, emoționant.
Dar greu de aplicat. Din ce ne-au explicat ministrul Ialomițianu și șeful ANAF, Blejnar, va fi impozitată acea diferență dintre averea AFIȘATĂ și veniturile legale. Deci, dacă omul controlat de ANAF are merțan și gonflabilă vorbitoare în dreapta, dar cîștigă cinci lei pe lună, legal, atunci valoarea însumată a merțanului și a blondei minus venitul legal (ăla de cinci lei) se impozitează cu 16%. Capisci?
Iarăși: superb, genial, emoționant. Dar: dacă omul controlat de ANAF nu are bunurile pe numele lui? Dacă merțanul e pe numele gonflabilei? Dacă yacht-ul e pe numele soacrei? Dar dacă vila în care stă e în proprietatea sereleului unui văr? Atunci e impozitată soacra? I se iau banii vărului?
Dar să zicem că da și să trecem la cea mai mișto consecință a modificării Codului Fiscal enunțată mai sus. Care este albirea șpăgilor luate în timp de funcționari publici și demnitari. Să presupunem că se pune ANAF-ul să verifice un ministru foarte bogat (în funcție sau nu), care toată viața lui a fost un bugetar. Și descoperă ANAF-ul că omul își face concediile la Monte Carlo, că are Ferrari, că face croaziere pe mare cu ambarcațiuni de lux, că are la mînă ceas de enșpe mii de euro, că stă la vilă central șamd. Ei, ce face ANAF în cazul ăsta? Însumează valorile tuturor bunurilor și serviciilor plătite de politician și ajunge la rezultatul X. Apoi însumează veniturile de bugetar ale aceluiași și ajunge la rezultatul Y. Apoi scade Y din X și rămîne cu Z. Iar suma Z rezultată se impozitează cu 16%. Buuuuun! Da’ știți ce înseamnă asta? Că, în acel moment, ANAF A ALBIT AVEREA NEJUSTIFICATĂ A POLITICIANULUI. Fiscul, adică, i-a spălat bugetarului banii negri făcuți din șpăgi sau din trafic de influență.
E, ce ziceți de chestia asta?
Cică toată povestea intră în vigoare la 1 ian 2011. La mulți ani!
P.S. Și mai e o consecință la care Ialomițianu și Boc trebuie să se fi gîndit bine: odată ce ANAF spală banii bugetarilor, prin aplicarea impozitului de 16%, ce șanse mai are ANI (instituție pentru care conceptul de „avere nejustificată” este esențial) să verifice și să confiște (un fel de impozitare cu 100%:D) averile clădite pe venituri negre?