In prostia ei, desi nu asta intentiona, Gabriela Firea e posibil sa fi declansat in politica romaneasca un fenomen care ar putea schimba din temelii felul in care vor arata alegerile de acum inainte. Un fenomen pe care l-am putea numi infantilizare electorala. La propriu.
Etichetă: copii
Cînd în PSD s-au prins unii că idioțenia Gabrielei Firea îl torpilează pe Ponta, pînă și nea Nelu Iliescu a ieșit să dea o mînă de ajutor. Și i-a dat cîteva bobîrnace Gabrielei Firea. Din start, a lăsat-o fără obiectul muncii, zicînd că e unul din președinții ăia fără copii despre care vorbea Firea că nu există (sursa).
La trei zile după ce țățismul oribil al Gabrielei Firea ne-a lovit în plex (aici), Ponta s-a prins că efectul (o combinație de stupoare, oripilare, furie) îi este profund dăunător. Așa că a confecționat rapid un soi de scuză pe care a postat-o pe facebook. Ca de obicei, însă, Ponta dovedește o perversitate schizofrenică: încearcă să dreagă daunele masive de imagine fără să pară că ar fi responsabil de atacul Gabrielei Firea (deși l-a cerut și încurajat, inclusiv public) și, ca bonus, are impresia că poate întoarce toată povestea în favoarea sa.
Ieri scriam așa: „Pentru că și combinația între țopîrlănie, mîrlănie, cocălărism, abjecție, cinism și prostie harnică și voioasă trebuie să poarte un nume, i s-a spus, simplu, Gabriela Firea. Pe care Firea am văzut-o ieri performînd un atac la persoană cu adevărat demn de o ideologie nazistă: Klaus Iohannis nu are copii, deci este un infirm social care nu are dreptul să candideze la președinție. Numai pentru că nu are copii.” (sursa)
Ieri, la 19.00, am pus subiectul și pe TV (vezi aici). Aș fi vrut să intre și senatorul PSD Gabriela Firea în direct, dar am avut ghinion: Firea era exact în același timp invitată în studioul Antena 3. Aseară, însă, Gabriela Firea mi-a trimis o replică.
Pentru că și combinația între țopîrlănie, mîrlănie, cocălărism, abjecție, cinism și prostie harnică și voioasă trebuie să poarte un nume, i s-a spus, simplu, Gabriela Firea. Pe care Firea am văzut-o ieri performînd un atac la persoană cu adevărat demn de o ideologie nazistă: Klaus Iohannis nu are copii, deci este un infirm social care nu are dreptul să candideze la președinție. Numai pentru că nu are copii.
Luni, 19 mai 2014, România. Cu doar o zi înainte de venirea la București a vicepreședintelui american Joe Biden, premierul țării mai are la dispoziție doar cinci zile pentru campania electorală la europarlamentare. Totuși, cum ar zice măscăriciul Mazăre, nici nu știm care sînt candidații PSD pentru Parlamentul European. Dar nici nu contează: campania pentru europarlamentare nu este decît un jalnic camuflaj pentru altă campanie, a prezidențialelor din toamnă. Iar premierul care se visează președinte face tot pentru a ne băga bine asta în cap. Iar timpul se scurge.
Așa că luni, pe 19 mai 2014, Viorel a scos artileria grea, emoțională: copiii. În doar o zi, Ponta s-a pozat cu patru grupuri de copii.
Ca o premoniție a morții bardului/aedului/menestrelului/maestrului/poetului/geniului, de vreo două săptămîni mă tot chinui să-mi amintesc de unde mi-a rămas în cap dezideratul infantil al liniștii geopolitice universale, exprimat de nemuritoarea propoziție „copiii lumii doresc pacea”. Pînă acum nu am găsit decît un festival de poezie (pentru copii, presupun) de pe vremea gloriei bardului/aedului/menestrelului/maestrului/poetului/geniului, așa cum se vede și din programul Televiziunii Române (găsit aici):
Nu mă îndoiesc că, printre fanii bardului/aedului/menestrelului/maestrului/poetului/geniului, s-o găsi careva să mă lămurească. Pe bune, chiar mă interesează.
