În caz că v-a scăpat informația asta: Dan Diaconescu a redeschis OTV prin intermediul RTV și trăncănește cît e noaptea de lungă pentru oligoizii care-i fac audiență. Dar nu despre regimul psihiatric al emisiunii lui DD vreau să vă povestesc, ci despre cel penal: acum o zi, Dan Diaconescu i-a dat un post la Secretariatul General al Guvernului României (unde adjunct e Liviu Neagu, secretar general al PPDD) unui cetățean care a strîns peste o sută de semnături de susținere pentru candidatura lui Dan Diaconescu la prezidențiale.
Etichetă: dan diaconescu
Autoexilat într-un boschet cu transmisie prin satelit de lîngă Vatican, domnu’ Dan s-a înțeles cu domnu’ Viorel să-i predea și ultimii amețiți rămași în Parlament sub culorile PPDD, cît să își arate domnu’ Viorel mușchii umflați cu steroizi populari de mîna a treia. Între timp, generosul program politic al lu’ domnu’ Dan s-a evaporat pînă și din imensitatea internetului: site-ul PPDD a sucombat și din strălucirea grețos-populistă a celor 20.000 de euro promise celor care erau gata să pornească o afacere sub guvernare PPDD nu a mai rămas decît un blog al Partidului Poporului de la Bacău (aici).
A, și un program politic mult mai șters stilistic, pe facebook (aici), datat 5 ianuarie 2013.
După mica scenetă de la Antena 3 de acum două zile, unde a părut că se zbîrlește la zărghita de Dana Grecu și închipuitul grav Radu Tudor, Ponta a căpătat o aură de Ceaușescu în ’68, a devenit un fel de gicăcontra al USL-ului felixiano-crinian. Și nu neapărat printre pesediști sau peneliști, care au probleme mult mai grave (cum ar fi aceea că, de exemplu, nu prea mai e mare lucru de furat în țara asta), ci printre acei simpatizanți ai dreptei, orice o însemna ea acum, fie ei și jurnaliști sau simpli părerologi.
Colac peste pupăză, Crin Antonescu a spus, în seara asta, tot la Antena 3, că el nu vrea și pace ca Kovesi să fie numită șefă la DNA și că, la o adică, poate că soluția ar fi să se rupă USL. Buuuun, am înțeles, deci am ajuns la (se pare) partaj. Ok, să zicem că e pe bune și că săbiuțele de plastic ale megaliderilor Victoraș și Crinișor nu mai încap în tecuța USL, simultan. Păi, să calculăm: dacă USL se rupe mîine, nici PSD (+UNPR) nu are majoritate parlamentară, nici PNL (+PC) nu are majoritate parlamentară. Ceea ce înseamnă că fiecare din cele două mari partide trebuie să apeleze la UDMR, minorități, PDL, PPDD. Dar UDMR și minoritățile sînt prea mici ca să formeze o majoritate cu oricare din cele două mari partide, așa că rămîn să arbitreze acest joc doar PDL și PPDD. Fie cu PDL, fie cu PPDD, PSD (+UNPR) ar pune-o de o majoritate, chiar dacă fragilă. La PNL (+PC) e puțin mai complicat, dar dacă ar avea unul din cei doi abitri principali (PDL sau PPDD), ar încropi și Crin o majoritate. Penibilă, dar majoritate.
Ei, și acum să ne întrebăm ce s-ar întîmpla dacă nici PDL, nici PPDD nu ar accepta să ajungă la putere (adică nu ar accepta nici să susțină un guvern din parlament, nici să îl susțină pe același guvern la schimb cu portofolii în Executiv). Păi, în cazul ăsta, nici PSD (+UNPR), nici PNL (+PC) nu ar putea forma o majoritate, deci ar avea două soluții: 1. să rămînă în USL, în ciuda tensiunilor din ce în ce mai grave; 2. să iasă din USL, provocînd o criză parlamentară și guvernamentală, eventual urmată de alegeri anticipate.
Ambele scenarii sînt nasoale pentru USL, ca alianță, dar și pentru PSD și PNL luate separat, care mai au puțin și se sfîșie. Pentru ca aceste lucruri supărătoare pentru USL să se întîmple, e nevoie ca Vasile Blaga (lider PDL) și Dan Diaconescu (guru al PPDD) să stea în băncile lor din opoziție și să reziste cîntecului de sirenă cîntat pe două voci (una pesedistă, alta penelistă).
Au Blaga și DD cojones să mănînce covrigii opoziției încă niște ani, doar ca Ponta să nu cîștige tot? Dacă da, mai putem spera că vom conta și noi, fraierii nemulțumiți de guvernare, chiar dacă nu avem simpatii politice, dar ne place încă să credem că opoziția nu e doar un pretext să te lași cumpărat de putere.
Dan Diaconescu s-a înscris în PPDD înainte să-și depună candidatura pentru un loc de deputat. După ce a pierdut, și-a dat demisia din PPDD. Motivul, simplu: legea audiovizualului nu-i permite să fie realizator tv și membru de partid. Pe durata campaniei electorale, DD a fost doar invitat la OTV (!). Acum, însă, fără loc de parlamentar, revine (nu că ar fi plecat, de fapt, vreodată) ca realizator tv, deci renunță la calitatea de membru de partid. Totuși, se va afla mîine în delegația PPDD care merge la consultări la Cotroceni, după cum mi-a confirmat Daniel Fenechiu, din care citez: „Legea prevede că la consultările cu președintele merge o delegație alcătuită din reprezentanți ai partidului, nu din membri de partid. DD va fi la Cotroceni în calitate de expert sau de consilier politic, nu e nici o problemă. Nu cred că va fi împiedicat să participe la consultări. Și nici membru de partid nu mai poate rămîne, trebuie să cîștige și el o pîine în următorii patru ani”.
Senzațional, firește.
Așadar, dacă vreți să știți cum au decurs consultările cu partidele la Cotroceni, urmăriți-l mîine pe DD pe OTV.
Sună prost, știu, dar compania rusă care ar fi în spatele lui Dan Diaconescu se numește DIP SOVgroup (adică Dan Ioan Popescu și Sorin Ovidiu Vîntu? hai, că totuși este vesel în lume, vorba poetului). Acum, dacă ne putem manifesta liberi și în cunoștință de cauză fobia antirusă, să facem cîteva precizări. Prima e că această companie ar fi și o bună prietenă penală a fostului președinte ucrainean Victor Iușcenko (conform acestei surse). A doua precizare este că DIP SOVgroup nu este la prima tentativă de a cumpăra cîte ceva prin România, ci la a doua. Prima dată a lucrat prin intermediul lui Mircea Andrei, avocat de casă al lui SOV. Detaliile poveștii, aici. Vasăzică. domnu’ Dan a mers pe cărări bătătorite, nu chiar așa, slobod, de capul lui. Și la cine să apeleze săracu’, un biet jurnalist din Caracal, dacă nu la binefăcătorul lui, încarceratul domn Vîntu? Logic, nu?
Cel puțin la fel de interesant pare, în tot contextul ăsta de telenovelă proastă cu spionaj economic și moguli de la Răsărit, cum au tot evitat bravi procurori români să investigheze spălările de bani ale lui SOV, care ajungeau, hăt, pînă în Delaware, via Moscova. Povestea în exclusivitate o puteți citi aici.
Altfel, totul e senzațional. Firește.
Să rememorăm, pe scurt, din istoria foarte recentă a Oltchim. Mai întîi, să ne amintim pe cine a indicat Ponta drept principal responsabil pentru soarta Oltchim: pe ministrul Economiei, liberalul Daniel Chițoiu, cel pe care l-a avertizat că va răspunde cu viața, capul și nu mai știu ce alt organ dacă nu va ieși bine „privatizarea” combinatului. Nu de alta, dar la cît de discret este, în general, Chițoiu, să nu uite poporul în cine să arunce cu rahat. Iar ieri, ca să vezi coincidență, Ponta tocmai a ieșit public să anunțe că Dan Diaconescu e un bagabont escroc și că privatizarea e ratată. Firește, și dacă ai un IQ doar cît să te poți încheia la pantofi, pricepi că ministrul Chițoiu trebuia deja să plătească cu viața, capul și alte organe, cum ne-a spus premierul încă de acum vreo zece zile.
Pînă aici, simplu. Ce e mai complicat de înțeles este de ce Chițoiu nu s-a protejat de cacealmaua lui Dan Diaconescu, de ce a jucat comedia asta idioată cu domnu’ Dan care a devenit și investitor în combinate chimice. Putem spune multe despre Chițoiu, numai că ar fi idiot nu. Deci, cine a făcut jocurile la Ministerul Economiei? Jocuri pe care, desigur, Ponta le știa foarte bine și anticipa că licitația va fi un fiasco. Chițoiu nu pare să le fi făcut, dar s-au întîmplat la el în curte. Cu sau fără acordul lui. Și, cu siguranță, fără opoziția lui publică.
Dar să revenim. Că promisiunea lui DD de a salva Oltchim, dublată de cîștigarea licitației, înseamnă cea mai eficientă campanie electorală de după ’90 nu mai e nici o îndoială. Cîte voturi va lua PPDD la parlamentare? 5%? 7%? 10%? Mai mult? SUficient de mult, în orice caz, încît să fie curtați într-o alianță parlamentară. Cu, desigur, pretenții mult mai mici decît ale PNL, care vrea ministere, candidaturi la prezidențiale, miniștri și alte prostii pe care partidele de talia PSD sau PDL nu le înghit.
Ce partid, deci, își dorește o alianță cu PPDD după parlamentare? PNL sigur nu, că nu e de nasul lor. Dar PSD și PDL s-ar cam băga la o combinație politică în interes național, desigur.
Așa că, pînă una-alta, PNL își mai ia niște scatoalce de la premierul Ponta cel echilibrat (în raport cu Antonescu, desigur), iar PPDD crește ca Făt Frumos cu dinții stricați și părul grizonant, dar pe placul poporului însetat de dreptate în direct senzațional acum și în reluare. Cu voie de la Guvern, desigur, care habar n-are că DD n-are 45 de milioane de euro sub cur ca să-i arunce la Oltchim, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Pe scurt, ARDACS. Sau ACSARD. Cum vă sună mai bine.
Ani în șir, Dan Diaconescu Direct a fost ca vinul spumant ieftin, înlocuitor de șampanie bună. Ani în șir, DDD a făcut fîs în loc de poc, s-a lăsat cu dureri de cap și greață în loc să producă euforie, a fost ieftin și mult, excesiv de mult. Deci a prins la popor. Spre deosebire de spumantul DDD, CTP a fost tot timpul „spumegos”. Licența poetică îi aparține lui Dan Tapalagă (e de găsit aici). Posomorît ca vulcanii noroioși, CTP a avut izbucniri aproape epice, erupții vulcanice necontrolate. Dar quality, serioase, grave. Rezultatul: el și DDD împart primele locuri la popularitate jurnalistică. Desigur, numai împreună cu Mircea Badea. Ceea ce mă face să cred că discernămîntul publicului ține exclusiv de recuzita mimico-gestuală a jurnalistului, este implacabil sedus de moaca celui care livrează mesaje la televizor. În cazul nostru, vorbim de debilitatea țopăită a lui DDD, de isteria lui Badea și de gravitatea sumbră a lui CTP. Măști. Unele purtate atît de multă vreme încît nu mai pot fi scoase nici seara, la culcare. Au devenit niște proteze permanente, niște grefe de personalitate.
Scuzați această introducere lungă, de fapt voiam să vă spun că e puțin cam tîrziu pentru inflamările lui CTP în legătură cu „derapajele anti-democratice” ale CSAȚ pe tema presei ca vulnerabilitate a statului. Și e tîrziu pentru că inclusiv CTP a contribuit la coacerea acestei decizii a CSAȚ. Din motive pe care le-am expus deja, aici și aici.
P.S. Altfel, nici eu nu cred că presa e treaba CSAȚ. E, cu siguranță, treaba Justiției. Mai ales cînd vorbim de șantaje de presă și de mită (publicitate pe sub masă) dată de politicieni în campanie electorală, televiziunilor, în special.
UPDATE: S-au mai prins și alții că buba e la Justiție. Dan Șelaru, de exemplu.