Se știe: dacă în Kamikaze se publică un text cu referințe mai puțin encomiastice (mă scuzați, sînt într-o dispoziție lexicală snoabă în dimineața asta! da’ mă tratez!) despre Elena Udrea, musai că sîntem lacheii lui Blaga; dacă, din contra, apare un articol despre niște contracte subtilizate pe vremea buldogului, e clar că ne-a subjugat blonda malefică din Buzău. Și nouă ne place, desigur! Schema funcționează cu orice alt binom vă vine (sau nu) în minte: scrii că Băsescu e urît, așadar îți place de frumosu’ de Ponta; publici ceva despre lenea lui Crin, deci devii, brusc, pasionat de harnicul marinar de la Cotroceni.
Ok, ați priceput algoritmul de receptare. De aceea, vin și vă întreb: cum e presa ideală? Hai, nu presa, ci revista Kamikaze, poftim. Cum să fie ea? Cît la sută să fie Băse, cît la sută BVB, cîte procente cu Udrea, cîte cu Crin sau Ponta? Și cum să fie aranjate? Pe personaje? Adică treișpe număr cu erotism la adresa președintelui, treiș’patru cu sex la adresa PDL și doișpe cu iubire sado-maso la adresa PSD și PNL? Sau, în fiecare număr, fiecare politician/partid să aibă „timp de antenă”, ca în alegeri, în funcție de procentele din sondajele privind intenția de vot?
Întreb. Ziceți și voi.
Etichetă: kamikaze
Așa cum se vede și în aceasta înregistrare dată publicității în premieră intergalactică. Deci eu sînt! Eu! Da’ care din eu-ri? Asta-i întrebarea.
Exclusiv! Pe bune! Deocamdată, cu cagulă! Și melon!
Spionul în acțiune, aici.
Ce citiți mai jos e o discuție de pe 7 martie, anul curent, între SOV și Doru Bușcu. V-o dau seacă, comentarii mai tîrziu.
„Sorin Ovidiu Vintu il contacteaza pe Doru Buscu, redactor sef Academia Catavencu, discutia referidu-se la jurnalistii care au plecat de la publicatie pentru a lansa Kamikaze:
„S. O. VINTU: -Bun, si Doru, inca o chestiune, tati : sa nu avem discutii : Academia Catavencu a devenit din momentul preluarii mele, eu am lasat-o linistit in pace, sa o las sa-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul in care a trecut pe finantarea mea, Academia Catavencu este o organizatie patronala. Ea trebuie sa raspunda intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Rabdare! E momentul delicat chiar in acest moment : vreau sa-mi angajez o trupa de copii de 19, 20, 21 de ani, care sa nu aiba niciun fel de prejudecata sau rahat la creier, oameni care inteleg exact ce timpuri strabatem.
D. BUSCU: – Astia se formeaza in ani, Sorin.
S. O. VINTU:: -Da, se formeaza in ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident in Academia Catavencu. Academia Catavencu, ca orice institutie de presa din trustul meu, raspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe fata cu toti oamenii. Cui ii place ramane, cui nu-i place pleaca. S-a terminat cu glumele de genul independenta editoriala, sa imi pot face eu smenurile.
S. O. VINTU: – Dar stai putin: socul a trecut, de-acuma esti in organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o institutie patronala. Este totusi un business facut pe banii mei, si nu putini, sunt cateva zeci de milioane de euro.
D. BUSCU: – Institutia patronala o organizeaza patronul. Eu nu mai sunt patron, eu ma ocup de continutul acestei publicatii.
S. O. VINTU: – Tocmai de aceea, ce-ti spun, dragul mei prieten, ea trebuie sa raspunda intereselor patronatului. Punct ! Organizatia trebuie sa fie pregatita sa raspunsa intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VINTU: – Iubitul meu, hai sa prezumam ca aceasta coincidenta este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie sa se petreaca. Nu mai trebuie sa se petreaca de acum. Ea trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct ! Intamplarea fericita pentru voi face ca interesele lui Sorin Ovidiu Vintu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri in Romania. Singurul meu interes de business in Romania este presa. Deci daca eu spun ca am un interes, inseamna ca trustul acesta de presa are acest interes. Deci orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca. Are toata lumea libertatea de pe lume: poate pleca cand vrea daca nu-i convine. Noi nu tinem pe nimeni legat cu funia, cu catusele de scaun sau de coltul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presa. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, cand a venit inapoi acuma i-am spus ce tip de organizatie vreau sa produca, si nu in sapte ani, ci in cateva saptamani. Sa discute foarte clar cu oamenii, ca n-am chef sa stau sa negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am innebunit!
D. BUSCU: Da, inteleg asta, e absolut OK.
S. O. VINTU: – Bai, tati, normal, nu sunt un cretin, nu ma amestec pe chestiile de…dar in interiorul unei strategii editoriale nu mai misca nimeni. Daca decidem, de exemplu, maine suntem tovarasi cu Basescu. Pai de maine toata lumea il las pe Basescu in pace. E ca exemplu. Sau maine agresam, criticam cu supra de masura, institutia f…ut- ului din Romania. Toata lumea incepe sa injure Institutia f…ut-ului din Romania.
S. O. VINTU: – Nu, n-ai inteles : ei sunt agresati in functie de interesele mele. Atat ! Eu asta incerc sa-ti spun. Ca, daca fixam ca strategie ca de maine sustinem actele guvernului, de maine, trustul asta de presa, inclusiv Academia Catavencu, sustine actul de guvernare. Asta incerc sa-ti spun.
D. BUSCU: – Cu conditia ca actul de guvernare sa merite sa fie sustinut. Pentru ca daca…
S. O. VINTU: – Nu, nu m-ai inteles : singura conditie care este aici este decizia lui Vintu. Asta incerc sa-ti explic, Dorulet.
S. O. VINTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul asta, eu asta incerc, din momentul asta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt litera de lege. Iti convin, nu-ti convin, ai libertatea sa-ti dai demisia, sa pleci acasa. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariatii mei.
D. BUSCU: Un adevarat patron de presa.
S. O. VINTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, si cu asta, basta, am incheiat subiectul.
D. BUSCU: Vrei sa te incadrezi in statura de mogul, in definitia de mogul.
S. O. VINTU: Nu, mama, nu, ma, Dorulet ! Dar cum sa lucreze salariatii, carora le dau sa manance, impotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea mintii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea mintii ! Ei luandu-si o spaga de doi bani sau aranjandu-si vreun post in viitorul guvern. Nu se poate asa ceva. Si daca am fost cu menajamente, cu manusi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe fata totul. Si asa e normal in toata lumea asta. Ce, am fost eu putin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieste organizatia in acest sens, batrane !Nu mai exista de-acuma cand discutam: Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Pai din momentul ala, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai exista in paginile Academiei Catavencu.
S. O. VINTU: Ma, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tampit la cap, stiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu ma apuc acuma sa…. Eu nu sunt Mihai Iacob sa pornesc… sa incep sa-mi f…t dusmanii. Ce, am innebunit?! Ceea ce iti spun eu tie, batrane, este faptul ca aceasta autorizatie trebuie, de la tine, Academia Catavencu, care este singura expresie in print pe care am pastrat-o, trebuie sa inteleaga ca este acolo pentru doua lucruri: sa raspunda intereselor cetatenilor si in primul rand interesele patronatului. Pentru ca, daca patronatul are castig, au si ei servicii castig. Daca patronatul nu are castig, isi ia o spaga marunta astazi si maine raman fara paine. Oamenii trebuie sa stie ca ei sunt acolo angajati la patron. Ca au sansa sa fie angajati la un patron luminat, asta e bafta lor, daca nu o inteleg nici pe asta, da-i dracului! Scuza-mi lipsa de modestie.
D. BUSCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urma cu cativa ani. E stiuta, a facut turul organizatiei asta. E ok, adica e…
S. O. VINTU: Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza ziarul?
D. BUSCU: Acuma ies cu el.
S. O. VINTU: Vezi tu, la astia 14 care au plecat, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.
D. BUSCU: Este, dar este si unul de-al lor aici, il stiu.
S. O. VINTU: Da.
D. BUSCU: Mie imi displac chestiile astea.
S. O. VINTU: Dupa cum ai vazut, nu trebuie sa-ti displaca, trebuie sa fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUSCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat si corespondenta, printr-o greseala pe care au facut-o ei, am pus mana pe corespondenta lor pe mail, adica nu a sapat cineva in mod special, dar… si am vazut ca povestea era discutata de 7-8 luni, adica era ha, ha, era o chestie pusa bine la punct. Dar in fine, nu vreau sa mai aud de ei si nici nu vreau sa mai am de-a face cu ei. Desi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luati cu forta, stii, dintr-un entuziasm din asta, baietesc, la bere si de solidaritate soldateasca.
S. O. VINTU: Aia nu mai au ce cauta inapoi, indiferent de situatie”.
(sursa: HotNews)
P.S. Mi se pare mie sau SOV confirmă ce ziceam eu aici?
P.P.S. Ce ați citit mai sus explică de ce eram, pentru SOV, „discutabil”.
Da, sînt generos azi, vă dau 80 de minute cadou cu Turcescu. Doar audio. Dacă vreți mai mult, știți ce să faceți: îl așteptați pe Calea Victoriei, că omul s-a făcut cu emisiune la B1. Deci, interviu. Cu politică, moguli, presă, prostii. Numai aici.
București – Viena, cursă Tarom. Un cetățean – înarmat cu Canard enchaine (rog francofonii să pună singuri accentele, că-s pe grabă și nu am timp să le caut), L’equipe (la fel cu accentele, je vous en prie) și parcă încă ceva – scoate, cam înainte de micul dejun servit la bord, arma secretă: un Kamikaze nou-nouț, apărut pe piață cu o zi înainte. Se uită pe coperta unu, zîmbește, rîde, îl trage de mînecă pe prietenul lui (care stă pe scaunul de vizavi, peste culoar, și citește Cațavencu), îi arată coperta, rîd amîndoi, discută despre „Mortal Cam Bat”, rîd iar. Apoi își continuă fiecare lectura propriei reviste. Abia trece stewardesa cu micul dejun, că cititorul de Kamikaze își trage iar prietenul de mînă și-i arată o pagină (undeva între 5 și 7), iar rîd împreună, iar pălăvrăgesc.
Asta am vrut să vă zic. Avionul a ajuns la timp și a aterizat perfect la Viena. Iar Kamikaze își merită sake-ul din plin: nu numai că i-a făcut pe triștii ăia de la Cațavencu, în luptă dreaptă, dar a mai și făcut doi oameni să rîdă. Sănătate!
P.S. Probele cu cetățenii din avion:
Vă amintiți cînd Turcescu s-a apucat să-l împroaște cu rahat (pe bună dreptate) pe Patriciu, pe facebook, după ce Click făcuse la fel cu Turcescu? Atunci, l-am sunat (pe Turcescu, nu pe Patriciu) să-mi povestească ce-l apucase. Mi s-a plîns (pe bună dreptate, iar) că ăia de la Click nu-i dăduseră nici măcar un telefon înainte de a scrie, că documentarea lor fusese inventată de la un capăt la altul și că, pe scurt, presa română era de căcat. Nu l-am contrazis.
Mi-am amintit de episodul ăsta după ce colegul meu Silviu Apostol l-a sunat pe Turcescu să-l întrebe una, alta despre concediul plătit de RMGC în Noua Zeelandă. Ce credeți că a spus inocentul Turcescu? Că răspunde dacă are chef, dar nu are chef, că e în concediu. Ză end.
Turcescule, ai dreptate: presa română e de căcat, dar tu ești un vajnic reprezentant al ei. Iar dacă vitejia ta în fața întrebărilor (nepuse ale) unui reporter s-a manifestat numai pe un subiect din Click, atunci ți-ai meritat-o.
Și de unde să furi? De la cine are, normal. Și, cum Kamikaze avea, de acolo a furat Click. În mîrlănia lor, tabloizii lui Patriciu nu au precizat nici o sursă, nimic, doar au luat și gata. Păi, ce, Patriciu zice de unde și cum a luat rafinăria aia pentru care încă mai are de dat bani la stat?
P.S. Articolul din Kamikaze, respectiv furăciunea ordinară din Click.
Pe bune. La mare. Amănunte mai jos.