Peste 18.000 de metri pătrați de clădiri și teren pentru numai 22.000 de dolari. Adică în jur de un dolar și 25 de cenți pentru fiecare metru pătrat de imobiliare constând în restaurante, spații comerciale, terenuri. Toate fuseseră ale statului. Până când, în 2005, au ajuns în proprietatea lui Liviu Dragnea.
Etichetă: liviu dragnea
În jurul domeniului de nabab al lui Dragnea din Teleorman, oamenii subzistă. În timp ce șeful PSD prosperă într-un castel înconjurat de un vast gazon tuns englezește, asezonat cu piscină și teren de tenis, conjudețenii lui se târăsc de la o zi la alta pe drumuri proaste, trăind, în majoritate, din salariul minim pe economie, într-un județ în care agricultura – activitatea de bază din Teleorman – nu reușește să hrănească pe toată lumea.
Între comisia de partid a lui Dragnea care să monitorizeze activitatea guvernului și “brigăzi complexe și colective ale C.C. al P.C.R.” care “au controlat într-un număr mare de județe, ministere și instituții centrale modul în care se aplică hotărîrile partidului și legile țării, ajutînd organele de partid respective, conducerile unităților economice în soluționarea problemelor cu care s-au confruntat” nu există nici o deosebire de esență.
Încă de luni, a doua zi după alegerile parlamentare, cancelariile ambasadelor de la București au transmis către centralele diplomatice câteva mesaje simple:
„Orice român are dreptul și trebuie să se bucure de Ziua Națională și nu se pot pune restricții“, a spus Liviu Dragnea, șeful PSD, referindu-se la refuzul președintelui Klaus Iohannis de a-l invita la recepția de 1 Decembrie de la Palatul Cotroceni.
Ca de obicei, Dragnea vorbește mai mult decât gândește.
Ana Maria Pătru a camuflat o parte consistentă din banii considerați mită de către DNA în dividende pe care le-ar fi încasat soțul acesteia, Florin Ștefan Pătru.
România e o țară periculoasă pentru cetățeanul care încearcă să stabilească o relație eficientă cu politicienii. O astfel de relație presupune dialog, schimb de argumente, asumarea adevărului, transparență, bună-credință și altele de aceeași natură. Politicienii români, însă, sunt deficitari aproape constant la mai toate cele enumerate mai sus. Prin urmare, comunicarea cu aceștia este, de multe ori, doar un joc meschin al manipulării pe care liderii de partide îl execută mai talentat sau mai grosolan, în funcție de talent, educație, context.
Când DNA l-a chemat pe Liviu Dragnea să descrie cum, în complicitate cu fosta soție, a plătit din banii Direcției de Protecție a Copilului Teleorman niște lucrătoare la PSD, am sperat că, de fapt, era vorba de dosarul Hotelului Turris din Turnu Măgurele. M-am înșelat.
De atunci încoace, am continuat să sper că acel dosar, închis în martie 2014 de către Parchetul General, condus atunci de Tiberiu Nițu, va fi redeschis. Până acum, cel puțin, m-am înșelat din nou.
Am fost marți seară la marșul dinspre Piața Victoriei spre Piața Constituției. Iar în seara asta am fost la mitingul din Piața Universității. Deși între cele două trecuseră doar 24 de ore și, ce-i drept, se mai întîmplase și demisia lui Ponta, am avut senzația că nu era aproape nici o legătură între cele două evenimente. Nu întîmplător. Iar explicația este demisia lui Ponta.
Ieri, Dragnea l-a vizitat la spitalul pe Ponta la spitalul din Istanbul unde premierul României și-a operat genunchiul (sursa). Tot ieri, 16 iunie a.c., Ponta era premier și nu prea, după ce și-a delegat atribuțiile vicepremierului Gabriel Oprea pînă pe 19 iunie a.c. inclusiv (sursa). Iar Dragnea, de cîteva săptămîni, nu mai e ministru.
Așadar, cei doi nu au discutat chestiuni guvernamentale care țin de siguranța statului român, astfel încît să fie nevoie de o securizare a mesajului care să facă necesară deplasarea lui Dragnea la Istanbul.