Poate ați văzut zilele astea știrea că cel puțin jumătate de milion de pakistanezi s-au aliniat frumos să vină în România la lucru. Nu e chiar un banc ca la Radio Erevan, ci ca la Radio Islamabad: de fapt, nu e nimic stabilit, ci doar o intenție a nu se știe cui.
„Ambasadorul României în Pakistan, Nicolae Goia, a discutat cu asistentul principal al premierului de la Islamabad în problemele pakistanezilor de pretutindeni despre aducerea de muncitori pakistanezi în țara noastră, potrivit unui comunicat al Ministerului informației de la Islamabad.
Sursa citată mai arată că cei doi oficiali, care s-au întâlnit miercuri, au convenit și instituirea unui mecanism menit să ofere siguranță lucrătorilor pakistanezi, în condițiile în care ambasadorul Nicolae Goia a subliniat că România are nevoie de forță de muncă suplimentară și potențialul de a absorbi aproximativ un milion de lucrători calificați și necalificați din toată lumea.
Potrivit comunicatului, diplomatul român a mai explicat că, de exemplu, țara noastră are nevoie de mii de șoferi, de medici, ingineri, muncitori în construcții și specialiști IT.
Ambii demnitari au convenit să elaboreze un plan și să constituie unui grup de lucru alcătuit din funcționari ai misiunii României la Islamabad și ai Ministerului de Externe pentru a elabora un mecanism care să elimine exploatarea lucrătorilor în țara gazdă.”, conform G4Media.
Oficial, însă, planul despre care aberează Goia nu există, nu s-a încheiat nici un acord între România și Pakistan.
Nu e de mirare, dacă ne uităm în CV-ul ambasadorului României în Pakistan: „Niculaie Goia are o pensie (…) mare: 144.000 de lei.
Dar de ce ne interesează Goia? Pentru că, după ce a fost adjunct la Serviciul de Informații Externe în 2004-2005, s-a <transferat> în diplomație. Mai întâi, a fost ambasador în Emiratele Arabe Unite iar acum este ambasador în Pakistan. Conform declarației de avere, pe lângă pensia militară de 12.000 de lei lunar, încasează anual de la MAE 62.000 USD și 22.923 lei.” (Newsweek)
(sursa foto: islamabad.mae.ro)
Etichetă: MAE
Întocmai ca pe vremea Partidului Comunist Român, miniștrii sunt doar lacheii partidului, oameni montați la Palatul Victoria numai ca să execute ordine venite pe filieră politică, indiferent de consecințe, de reguli, cutume și context.
Ministerul Afacerilor Externe susține că nu găsește în propriile arhive datele trimise Curții Constituționale a României despre alegătorii din străinătate. Nu este vorba, însă, despre alegerile prezidențiale din 2014, ci despre referendumul din 2012 de demitere a fostului președinte Traian Băsescu.
În marea mea prostie, am cerut Tribunalului București să oblige MAE să-mi dea date despre organizarea votului în străinătate la prezidențialele din 2014, după ce fostul ministru Aurescu a secretizat aceste date.
Președintele Senatului a produs o explicație pentru aducerea la București, deci pe teritoriul UE, a unui oficial rus de rang înalt, Serghei Narîșkin (președintele Dumei de Stat), căruia îi este interzis accesul în UE. Conform unui comunicat de presă postat pe site-ul Senatului României, „Decizia Senatului României de a adresa invitația de participare preşedintelui Dumei de Stat a avut în vedere faptul că România are o obligaţie de drept internaţional de a permite intrarea pe teritoriul său a celor care, în temeiul unui acord multilateral, se bucură de privilegii și imunități.” (sursa)
Scriam acum două luni despre proaspătul ministru de Externe, Lazăr Comănescu, cînd acesta era doar consilier al președintelui Iohannis, că are „o vastă experiență diplomatică, dar un caracter maleabil și, cel mai probabil, o bună relație cu Securitatea ceaușistă, transparentă din cariera dinainte de ’89” (sursa).
Cu toate astea, am sperat că nu va fi un politruc care să-l apere pe Ponta (așa cum a făcut fostul ministru Bogdan Aurescu), atunci cînd m-am întrebat dacă va desecretiza datele votului din străinătate de la prezidențialele din 2014.
Lazăr Comănescu va fi ministrul Afacerilor Externe. Vine de la Cotroceni și la Cotroceni a ajuns din postul de ambasador la Berlin. Ca ambasador la Berlin, a fost implicat în votul din străinătate la prezidențialele din 2014. Dar a fost tăcut în legătură cu abuzul guvernului Ponta în urma căruia mii de români nu au putut vota.
Luni, pe 19 octombrie, la aproape un an de la umilința la care au fost supuși de către Ponta românii care au votat în străinătate, va avea primul termen al procesului pe care l-am intentat Ministerului Afacerilor Externe. Un proces necesar, cîtă vreme MAE refuză în continuare să facă publice documentele care arată cine a luat decizia limitării dreptului la vot (ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlățean, sau premierul Victor Ponta?), cîtă vreme MAE refuză să facă publice și documentele trimise de diplomații români, înainte de alegeri, prin care se estima numărul de alegători (informații pur și simplu aruncate la coș de tandemul Corlățean – Ponta), cîtă vreme MAE refuză să respecte legea.
„Primul responsabil este chiar conducătorul Guvernului, adică Victor Ponta. Dar nu știm cît de vinovat e Ponta: a știut că e nevoie de mai multe secții de vot în străinătate? dacă a știut, de ce a decis să nu înființeze mai multe secții? dacă a știut, de unde a știut, de la diplomații români? cu cît timp înainte de alegeri l-au informat consulii și ambasadorii României (și care dintre aceștia) pe Ponta că numărul de votanți va fi mare? cum arată corespondența dintre diplomați, Ministerul Afacerilor Externe și Ponta?
Aproape un milion și jumătate de români în Italia, în jur de un milion de români în Spania. În total, două milioane și jumătate de români de care Ponta și-a bătut joc în marșul lui spre ceea ce credea că va fi premiul cel mare: Palatul Cotroceni. Pentru sabotarea cu bună-știință a votului în străinătate, Ponta spune că a plătit. Politic: nu a cîștigat președinția României. Greșit: premierul Ponta trebuie să plătească pentru abuzul comis în organizarea alegerilor, doar prezidențiabilul Ponta a plătit politic. Însă prezidențiabilul Ponta a dispărut, premierul cu același nume încă guvernează.