Aseară, la RTV, Daniel Morar a enunțat (foarte corect, de altfel, din punct de vedere al principiului) că procurorii propuși pentru șefia Parchetului General și a DNA trebuie selectați printr-o procedură clară și transparentă: „La Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) am hotarat ca trebuie respectata o procedura, ca trebuie sa avem o procedura de selectie de genul celei pe care a urmat-o fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, si care s-a soldat cu respingerea propunerilor pe care le-a facut. Dar asta nu inseamna ca procedura nu trebuie luata de la capat, ca nu trebuie data o sansa procurorilor bine pregatiti si care vor sa se inscrie intr-o asemenea competitie de a merge in aceasta procedura.
Nu ne intereseaza intelegerile intre actorii politici, daca CSM-ul are un rol in aceasat procedura a inteles astazi sa si-l exercite” (sursa).
Același Daniel Morar, dar în octombrie 2012, cînd avea posibilitatea să se înscrie în cursa pentru șefia Parchetului General tot în cadrul unei proceduri de selecție, spunea așa: „Deci avem o transparenta pe ceea ce inseamna depunerea candidaturilor, pe vointa de a ne lansa intr-o asemenea competitie, dar n-avem o transparenta in ceea ce inseamna procedura de selectie efectiva. Acesta este motivul pentru care nu-mi depun candidatura. Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi” (sursa).
Așadar: în octombrie 2012, cînd procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA era organizată de ministerul Justiției de la PNL (Mona Pivniceru), Daniel Morar nu s-a înscris, catalogînd toată procedura ca „farsă”; acum, în aprilie 2013, cînd procedura va fi inițiată tot de un ministru al PNL (nu știm, încă, cine va fi acela/aceea), Daniel Morar susține (repet: corect principial!) că e nevoie de procedură. De unde, firească, întrebarea: cine sau ce garantează că, de data asta, procedura va fi clară, eficientă și transparentă? Și cine sau ce garantează că, de data asta, procurorii buni se vor înscrie? Dacă vor exista, și acum, procurori (exact ca Daniel Morar în octombrie 2012) care să nu se înscrie pentru că vor considera procedura „o farsă”?
Și ar mai fi ceva: în octombrie 2012, Daniel Morar nu avea o problemă cu Kovesi (ba chiar era solidar cu fosta șefă a PG, de aceea reiau declarația lui Morar din octombrie 2012: „Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi„). Acum, Daniel Morar a descoperit că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Sigur, argumentul lui Morar (Kovesi nu ar trebui numită la șefia DNA pentru că nu are experiență în anticorupție) e corect, dar de ce apare abia acum?
P.S. Îl consider pe Daniel Morar cea mai bună opțiune pentru șefia Parchetului General și consider că mandatul de judecător pe care l-a primit la Curtea Constituțională văduvește sistemul de justiție românesc și de unul din cei mai eficienți procurori, și de unul din cei mai buni manageri.
Ce nu înțeleg, însă, este cum va reuși CSM (din care Morar încă face parte, ca procuror general interimar) să controleze procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA, cîtă vreme legea tranșează problema pur politic.
Etichetă: parchetul general
Legea de numire a șefilor PG și DNA spune așa:
„II. Texte legale incidente
1. Art. 53 din Legea nr. 303/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004 avea următoarea formă: „(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, precum şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi adjunctul acestuia sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu recomandarea ministrului justiţiei, dintre procurorii care au o vechime minimă de 18 ani în magistratură, pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Dispoziţiile art. 52 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”
2. Articolul 53 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi are următorul cuprins (prin republicare art. 53 a devenit art. 54, având aceeaşi formă şi în prezent):
„(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată.”” (sursa)
Deci, nu se zice nimic de vreo procedură. Și vorbim de o lege în vigoare din 2005. Din 2005 pînă acum, PNL, PDL și PSD puteau, pe rînd, schimba legea și SĂ PREVADĂ ÎN LEGE O PROCEDURĂ DE SELECȚIE a candidaților. Dar nici un partid nu a făcut-o. Pentru că, desigur, TOȚI politicienii din toate partidele își doresc numiri politice la șefia Parchetului General și la șefia DNA, NU proceduri transparente.
Mulți jurnaliști, analiști și lideri ai societății civile au spus (unii nuanțat, alții răspicat) că Ponta a jucat o scenetă pe mînă cu Dan Voiculescu Felix: ar fi scos la înaintare prezumtiva propunere a Laurei Codruța Kovesi doar ca să mimeze proeuropenismul, cînd, de fapt, nu ar urmări decît să scoată din pălărie, la momentul potrivit, un candidat ceva mai apropiat de social-democrație.
În vremuri mai bune, aș fi fost tentat să cred același lucru, că Ponta joacă teatru, ajutat de văicărelile de carton ale lui Crin și de mașina de propagandă a lui Felix. În vremurile acestea, însă, Ponta nu-și permite scenete.
Argumentul 1: România este țară cu drepturi depline a Uniunii Europene. Da, e adevărat, România are un MCV legat de picior, dar chiar și așa este de neconceput ca o țară UE să aibă, de cîteva luni bune, interimari la șefia celor mai importante parchete (Parchetul general și DNA). Tocmai de aceea, nu numai că e ultraurgent ca șefii de parchete să fie numiți, dar e mai mult decît necesar ca procurorii propuși de Ponta și acceptați de Băsescu să reprezinte așteptările de integritate cerute de UE. Este ultranecesar. Iar Ponta știe asta. Și știe foarte bine.
Argumentul 2: după raportul MCV dezastruos de la începutul anului și interdicția pe Schengen, România nu-și permite pași greșiți. Sancțiuni cuantificabile în bani (suspendarea unor fonduri europene, de exemplu) sînt destul de probabile în cazul prelungirii crizei numirilor în parchete. Iar asta ar transforma guvernul Ponta II într-unul de subzistență și l-ar duce pe Ponta în postura de perdant politic și electoral pe termen lung.
Argumentul 3: decizia este la Traian Băsescu. Iar președintele știe chiar mai bine decît Ponta că argumentele 1 și 2 sînt decisive. Așadar, dacă Ponta ar juca o scenetă, Băsescu ar demonta-o în direct la o oră de maximă audiență. Și, chiar mai grav, ar refuza propunerile lui Ponta. Ceea ce l-ar transforma pe premierul român într-un neputincios în ochii cancelariilor europene și ai înalților funcționari bruxellezi, cu consecințe economice dezastruoase pentru România.
Argumentul 4: Dan Voiculescu Felix nu a fost niciodată, de fapt, și nici nu va fi aliatul lui Victor Ponta. Mișcările politice din interiorul PSD arată că Ponta se înconjoară cu tineri care-i sînt loiali iar din garda veche de baroni îi păstrează doar pe cei care nu-l presează. Nicușor Constantinescu, de exemplu, e unul din cazurile de baroni care arată că Ponta, avid de putere personală maximă, nu ezită să lovească în plin. Felix l-a criticat în mai multe rînduri pe Ponta și, mai mult decît atît, este un dușman declarat al lui Sebastian Ghiță, mogulul de casă al lui Ponta. Pe bani, inclusiv de stat, Felix nu va fi niciodată un partener al lui Ponta, pentru că partenerul lui Ponta este Ghiță. Mai mult decît atît, lăcomia lui Felix este insațiabilă. Iar problemele cu Justiția ale aceluiași Felix îl trag în jos pe Ponta, chiar dacă premierul român nu e vreo fată mare, însă premierul român înțelege avantajele unui anturaj ceva mai salubru atunci cînd negociază cu parteneri străini (fie că e vorba de politică externă, fie de investiții din afară).
Din toate aceste motive (cel puțin patru), Ponta nu a jucat o scenetă atunci cînd a spus că nu exclude varianta propunerii Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA, care are atît susținere europeană, cît și americană. Că o va numi sau nu e cu totul altă poveste. Dar, cel mai probabil, pentru a da un semnal puternic la Bruxelles, Ponta ar trebui să o numească. Abia dacă nu o va numi, Ponta se va dovedi slab. Și lipsit de inteligență.
P.S. Da, pe Ponta nu-l ajută trecutul. Deloc. Ba chiar ar putea fi acuzat că încearcă să pună mai repede șef la Parchetul general ca să scape de un dosar penal de plagiat. Dar Ponta ar putea să parieze pe viitor.
P.P.S. Premierul actual al României nu-mi e simpatic. Dar are șansa unei mutări decisive. În bine. Dacă o va face ține numai de cît curaj are.
Azi, premierul Victor Ponta a spus așa: „Nu-l mai ascultați pe Băsescu cînd vorbește despre Justiție, spune numai trăznăi!”. Acum cîteva zile, însă, același Ponta spunea că s-a consultat cu președintele Băsescu în legătură cu numirile de șefi la Parchetul General și DNA, ba chiar că va mai avea o întîlnire cu președintele, pe aceeași temă, marți, pe 2 aprilie.
Ceea ce s-ar traduce așa: dacă Băsescu spune numai trăznăi despre Justiție, Ponta cu trăznăi se va alege după întîlnirile cu președintele pe tema numirilor la PG și DNA. Caz în care Ponta este ușor tîmpit, pentru că expune parchetele unor numiri, nu-i așa, trăznite. Deci, ca să nu facă și el trăznăi după consultările cu Băsescu, Ponta ar trebui să nu se mai întîlnească cu președintele pe teme de Justiție. Dar noi vedem, cu toții, că premierul nu numai că s-a întîlnit cu Băsescu, dar o va face și în continuare.
Pe scurt, oricum o dă, Ponta iese prost și foarte prost: dacă Băsescu spune trăznăi despre Justiție, atunci Ponta, care se întîlnește cu președintele, preia și trăznăile. Dacă, însă, Ponta pretinde că întîlnirile cu Băsescu sînt necesare și utile, atunci Băsescu nu spune trăznăi, deci Ponta minte (știu, cu asta v-am surprins!).
Domnule Ponta, din această fractură logică nu puteți ieși. Decît dacă nu vă mai întîlniți cu președintele Băsescu.
E zgomot mult zilele astea în Justiție: de ce a fost delegat Morar prim-adjunct la PG, de ce a a fost detașată Laura Codruța Kovesi la MAE (pentru un post la Bruxelles), dacă mai participă aceeași Kovesi la concursul organizat de ministrul Pivniceru pentru șefia DNA, de ce nu participă Morar la concurs, de ce Pivniceru nu ia în calcul recomandările UE referitoare la trasparența concursului și tot așa. Dincolo de toate astea, însă există o certitudine: în acest moment, stăpînul absolut al dosarelor penale din România este Daniel Morar. Daniel Morar, adică procurorul general de facto al României. Și, în același timp, omul care ține frîiele la DNA, prin Laura Oprean, procurorul delegat de același Morar să preia șefia Anticorupție.
Nu vă lăsați amăgiți de statutul de interimar al lui Morar la șefia PG. Pentru că, măcar două luni de acum înainte, nimic nu-l va clinti pe Morar de pe scaunu de procuror general. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt, e suficient să consultați calendarul stabilit de ministrul Justiției pentru concursul de ocupare al posturilor de șefi la PG și DNA (aici). Conform acestui calendar, Ministerul Justiției își va definitiva procedura de propunere a șefilor de parchete la 1 noiembrie. După această dată, propunerile vor intra în malaxorul CSM, care le va analiza în vederea avizului (consultativ) legal. Abia apoi, propunerile vor ajunge pe masa președintelui Băsescu, care va trebui să ia o decizie (de acceptare sau de respingere). Termenul maxim în care CSM trebuie să dea avizul pe propuneri este de 60 de zile. Asta înseamnă că propunerile lui Pivniceru ar putea ajunge la Cotroceni, cel mai tîrziu, pe 1 ianuarie 2013. Sau și mai devreme. Dar nu mai devreme de o lună, spun sursele mele. Adică, optimist, pe la începutul lui decembrie. Cel mai probabil, după alegerile parlamentare. Care alegeri parlamentare ar putea aduce un nou guvern, deci și un nou ministru al Justiției. Deci, în funcție de avizul CSM, chiar noi propuneri de șefi la PG și DNA ale unui eventual nou ministru.
Pînă atunci, însă, cele două luni (octombrie și noiembrie) sînt cruciale pentru definitivarea dosarelor fraudării referendumului de demitere a președintelui. Or, cu Morar procuror general, PG și DNA vor lucra. Ceea ce nu le dorim și politicienilor, deși ei își doresc foarte tare.
P.S. Public, prezența lui Morar la PG nu a fost niciodată pe placul lui Victor Ponta. Totuși, după ce Morar a fost delegat prim-adjunct al lui Kovesi, ceea ce i-a permis ca acum să fie procuror general (interimar), Kovesi a fost „pedepsită” cu o funcție la Bruxelles, care-i asigură viitorul chiar și în situația (improbabilă) în care nu va fi propusă și acceptată ca șefă la DNA. Deci, cum joacă Victor Ponta?:)
Mutare a dracului de interesantă azi: Laura Codruța Kovesi l-a delegat la conducerea Parchetului General pe Daniel Morar, șeful DNA. Pînă azi, jocurile erau făcute în favoarea lui Marius Iacob, prim-adjunct al Codruței Kovesi, cel care era în cărți să fie delegat la șefia PG. Cu Iacob la șefia PG, exista riscul iminent ca lui Morar să nu i se mai prelungească delegarea în fruntea DNA. Iar dacă mișcarea asta s-ar fi produs, erau în pericol dosarele fraudării referendumului. Atît cele instrumentate de PG, cît și cele instrumentate de DNA (cele mai grele, de altfel, într-unul din acestea fiind anchetat și Liviu Dragnea).
Sigur, Daniel Morar e interimar. Cel puțin pînă cînd ministrul Justiției, Mona Pivniceru, va propune un nou șef la PG și, necesar, președintele Traian Băsescu va accepta propunerea. Ceea ce înseamnă că dosarele referendumului vor merge mai departe. Și nu doar la PG, ci și la DNA, unde șef e, deocamdată, unul din adjuncții lui Morar.
Rămîne, deocamdată, în aer cariera Codruței Kovesi. Care, cel puțin pînă acum, e favorită la preluarea șefiei DNA. Se va și întîmpla asta? Vom vedea.
Problema cea mai mare, acum, este în curtea PSD: cu dosare grele la DNA pe fraudarea referendumului și cu Morar interimar la PG, rahatul îi va exploda partidului lui Ponta în față exact în campania electorală. Își permite PSD asta? Iarăși, vom vedea.
Așa cum rămîne să vedem care vor fi propunerile Monei Pivniceru pentru șefia PG, respectiv a DNA. Și, firește, care va fi reacția președintelui Băsescu la aceste propuneri.
P.S. Marius Iacob, dincolo de penibilul episod „Elodia” în care a fost implicat – vă amintiți că s-a deplasat personal pe coclaurii patriei să caute cadavrul nevestei lui Cioacă?! – , e și un tip alunecos. Care primește sms-uri în momente importante. Cum ar fi, de exemplu, cînd se deplasează pe teren să ia liste electorale de la BEC. De la oameni politici (mă rog, nu-s mai mulți, e doar unul) care mai și dețin funcții de miniștri.
Azi, în țara noastră, directorul FBI, Robert Mueller, se întîlnește cu directorul SRI, George Maior. Cei doi s-au mai văzut, în România, acum cinci ani, la finalul lui 2006. Tot atunci, Mueller s-a întîlnit și cu șefa Parchetului General, Laura Codruța Kovesi. Ocazie cu care șeful FBI îi sugera lui Kovesi să nu se jeneze și să caște mai mult urechile SRI-ului la ce vorbesc corupții din politică la telefon (cum arătau diplomații americani de la București). Cum șefa Parchetului General și șeful SRI sînt încă pe funcții, mă gîndesc că sfatul a fost util.
Pentru că „Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au instituit, în cauză, măsura sechestrului asigurator asupra a aproximativ 81 imobile (aproximativ 46 terenuri intravilane şi extravilane, 5 apartamente, clădiri cu destinaţie de hotel, restaurante, alte spaţii comerciale, un bloc de 8 etaje, autoturisme, ambarcaţiuni, conturi bancare) în vederea recuperării prejudiciului” (din comunicatul oficial al Parchetului General). Deci, sechestru nu doar pe bunuri mobile și imobile, ci și pe bani. Pe ăia din bănci. Că ăia contează, cîți bani poți să ții la saltea? Păi, în condițiile astea, să nu zici mersi că vine gardianul să-ți aducă cîte un blid de mîncare de cîteva ori pe zi?
Ieri a fost ceas de aniversar bilanț la Parchetul General iar azi e ziua femeii. Și asumarea răspunderii pe Codul Muncii. Deci, tot atîtea prilejuri de sărbătoare sufletească, de erecție spirituală. Apropo de ridicări, femeia Laura Codruța Kovesi s-a sculat ieri și a ținut un discurs despre starea națiunii în dosare penale. Și, printre realizărili din ultimul an, și-a exprimat și un gînd cald pentru viitor: cică „averile persoanelor condamnate, care nu le pot justifica, ar trebui confiscate” (de aici).
Ioi, tulai Domne! Da’ cum așa? Să fie aceeași Laurica ce credea sincer că e suficient, ca să fie curate, dacă averile din furat se pun pe numele bunicuței? Sau să nu fie aceeași? Sau să nu știe Laurica, de exemplu, că pentru a exista condamnări, e nevoie, înainte de toate, de niște urmăriri penale? Mda, e posibil să nu știe, mai ales că în mandatul Lauricii s-a inventat NUP-ul pe „lipsă de intenție” pe bandă rulantă: da, ai făcut aia și ailaltă, da’ n-ai vrut, mă-nțelegi, n-ai avut intenția să, universul a conspirat la nefericirea ta penală.
Parlamentarii care nu au domiciliul (în acte, desigur) în București au dreptul la decontarea chiriei în Capitală. În sumă fixă de 2.500 de lei lunar (vreo 600 de euro, deci). Unii parlamentari cu locuințe personale în București, dar care nu domiciliază oficial în ele, încasează banii de chirie. Elementar: ei au dreptul legal la a încasa suma aia lunară fixă de chirie (de ăla moral eu nu vorbesc iar ei nici măcar nu se gîndesc). Ok, dar mai rămîne o problemă: cîtă vreme parlamentarii ăia locuiesc în casele lor personale, reiese că banii pe care-i încasează pentru chirie se duc pe cu totul altceva decît pe chirie. Or, parlamentarii respectivi își asumă, printr-un document semnat pe propria răspundere, că folosesc banii PENTRU CHIRIE. E, cred, suficient de clar că, în cazul acesta, poate apărea inclusiv o chestiune de (i)legalitate la încasarea acelor bani. Ei bine, taman (i)legalitatea asta am cerut eu să fie cercetată de Parchetul General. În 2007. Acum, după trei ani, PG mi-a răspuns că parlamentarii din speța de mai sus nu fac nimic nasol din punct de vedere penal, că nu au domicilii în București. Mersi, Parchetule, asta știam deja. Ce nu știu, însă, e de ce a fost nevoie să treacă TREI ANI ca să-mi spui asta, timp în care nu ai făcut decît un singur lucru: ai trimis o adresă la Evidența Populației și ai întrebat unde stau parlamentarii ăia. Apoi, cu adresele în dinți, ai închis dosarul. Și pentru asta a fost nevoie de, repet, TREI ANI.
P.S. Da’ banii de chirie, de chirie, unde se duc, dacă nu pe chirie? Ei, Parchetule?