Un ministru al Guvernului României nu are, conform legii, decît o singură posibilitate să beneficieze de coloană oficială: să justifice o urgență în fața Poliției Rutiere, căreia să-i ceară echipaj(e) de însoțire.
Însă ministrul de Interne și vicepremierul Gabriel Oprea nu avea chef să se complice cu cereri dese adresate chiar subalternilor lui, așa că (se pare că) a rezolvat problema mai simplu: a emis un ordin de ministru care-i dădea lui însuși dreptul la coloană oficială
Etichetă: procurori
La două săptămîni după ce un elicopter SMURD s-a prăbușit în lacul Siutghiol și patru oameni au murit, nu ne e deloc clar de ce Departamentul pentru Situații de Urgență al Internelor, coordonat de Raed Arafat, nu a fost mai eficient în a salva viețile membrilor echipajului. Se face o anchetă, desigur, care e secretă și din care nu răsuflă nimic.
Sau mai răsuflă cîte ceva dacă acel ceva vine să lustruiască încă o dată statuia lui Raed Arafat. Cea mai nouă dezvăluire din seria asta ne spune că morții nu puteau să strige după ajutor.
Ieri, 6 octombrie 2014, Victor Ponta a glăsuit așa: „Îmi exprim speranţa ca, fără a interfera în niciun fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3.500 oamni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală.
Puiu Pașcu este batracianul ăla acrit care s-a refugiat la Parlamentul European pe listele PSD și se joacă de-a geopolitica din butonul de on/off al microfonului care i se pune la dispoziție în plen. Măcar de s-ar rezuma, însă, la a-și da cu părerea pe la Bruxelles. Dar nu, batracianul insistă să joace și național. Pe facebook, în special, unde trei bezmetici îi dau cîte un like și-i țin isonul, că pe agenda publică nu e niciodată bifat de nimeni. Ultima izbîndă intelectuală a lu’ Puiu este un panseu despre DNA. Care, în opinia batracianului, ar intimida judecătorii.
Iată, mai jos, integral, panseul de facebook al pașcului: „Daca eu indraznesc sa critic o decizie a unui judecator, sunt imediat acuzat de presiuni asupra justitiei, iar gestul meu va figura cu siguranta in urmatorul Raport de Monitorizare a situatiei din justitie al Bruxellesului. Dar cand DNA cere anchetarea unui judecator pentru ca a indraznit sa infirme solicitarea sa, cum se cheama? Oare nu este vorba de o adevarata presiune asupra justitiei? Oare nu pentru intimidarea celorlalti judecatori, sa nu cumva sa indrazneasca sa le infirme solicitarile, a fost facuta aceasta solicitare? Si de ce am impresia ca urmatorul Raport de Monitorizare va trece cu gratie peste acest episod, iar unele ambasade, vocale altfel, vor tacea malc?”.
Batracianul Pașcu dovedește, cu acest raționament, ori că e foarte prost (adică habar nu are cum funcționează instituțiile din Justiție), ori că e foarte pervers (adică știe perfect cum funcționează Justiția, dar manipulează grosolan). Ar fi și o a treia posibilitate: să fie pe jumătate prost și pe cealaltă jumătate pervers.
Dar să purcedem la a demonta porcăria concepută de puiu: Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii este parte din ceea ce, generic, numim Justiție. Mai mult decît atît, Inspecția Judiciară este singura instituție care poate să cerceteze și, dacă e cazul, să sancționeze DISCIPLINAR (nu penal) magistrați (fie ei procurori sau judecători). Procurorii DNA, de asemenea, ca magistrați (încă) în România, fac parte din „Justiție”, la fel ca și judecătorii.
Așadar, ce s-a întîmplat în cazul DNA versus „judecătoarea lui Mazăre” via CSM (detalii, aici)? Pe scurt, s-a întîmplat că niște magistrați (procurorii DNA) au considerat că un alt magistrat (judecător la ÎCCJ) nu și-a făcut meseria, așa că primii magistrați au cerut Inspecției Judiciare a CSM să cerceteze dacă, într-adevăr, suspiciunea se verifică au ba în cazul magistratului ÎCCJ. Este un mecanism perfect legal care rămîne ÎN INTERIORUL Justiției și prin care se reglează un diferend între procurori și judecători pe o speță oarecare. Atenție: este un mecanism ÎN INTERIORUL sistemului de Justiție, care nu afectează în nici un fel nici ancheta procurorilor și nici verdictul judecătorilor. Mai important decît atît, prin apelul la Inspecția Judiciară se evită interferența politicului în Justiție.
Ei, ia să cercetăm acum ce elucubrează batracianul cînd vine vorba despre el însuși? Păi, puiuțu pașcului opinează că, dacă ar critica el o decizie a unui judecător, atunci ar fi acuzat de presiuni asupra Justiției. Păi, da, băi, batracian pensionar, normal că ai fi acuzat și încă pe bună dreptate. În primul rînd, pentru că matale ești politician și, mai ales, parlamentar european. Cu alte cuvinte, matale faci parte din puterea legislativă, nu din cea judecătorească. Și, mai nasol, matale, ca politician, faci parte din partidul care se află la putere și deține prima funcție executivă în stat, pe cea de premier. Deci, dacă matale, batracianule, te apuci și desființezi o decizie a unui judecător, acel judecător se poate gîndi că matale ai și girul premierului, adică al șefului puterii executive din România. Așadar, din start, batracianule, puterea legislativă pe care o reprezinți și cea executivă care ar putea sta în spatele matale vin și se proptesc contondent în puterea judecătorească. Ceea ce nu se face în democrații, măcar asta poate ai auzit pe la Bruxelles.
Deci: faptul că batracianul Pașcu din politică se apucă de mîncat rahat despre Justiție nu echivalează niciodată cu cererea legală a unor procurori de a fi cercetat disciplinar un judecător, cerere adresată unei instituții care face parte din sistemul de Justiție. Ce face Pașcu e o mizerie politică, ce fac procurorii este folosirea legitimă a unui instrument legal.
P.S. Batracianul, în poza de mai jos, are o brățăroaie de aur de neam prost la mînă? Sau e doar un ceas de aur de neam prost?
După ce Ponta a tunat la TV că dosarele lui Adrian Năstase au fost instrumentate politic de către procurori și judecători, niște lingăi mici de la CSM s-au repezit să anunțe controale la DNA și Înalta Curte de Casație și Justiție. Controale prin care să afle (dracu’ știe cum) dacă, așa cum a glăsuit Victor Viorel, dosarele penale au fost, de fapt, politice.
Dar ce vrea CSM prin aceste controale este doar o joacă de copii pe lîngă ce poate face ministrul Justiției. Iar ce poate face ministrul Justiției e destul de nasol: poate cere anchetarea punctuală a unor magistrați din motive disciplinare.
După ce, la ordin politic, l-a retras pe procurorul Lucian Papici de la șefia secției I a DNA, dar nu a fost în stare să emită nimic oficial pe subiect, procurorul general Tiberiu Nițu a obosit. E epuizat, chiar, așa că s-a dus într-o mică excursie în Armenia, la Erevan. Oficial, Nițu se află acolo pentru întîlnirea Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (site oficial). Practic, Nițu o freacă pe acolo, pentru că e greu de crezut că are ceva în comun cu procurorii europeni. Mai interesant este că acest monument de aroganță opacă din fruntea Parchetului General al României ar trebui să învețe, la Erevan, cîte ceva despre relația cu presa. Ba chiar, despre acest subiect, CCPE ar trebui să adopte și un document oficial (vezi mai jos).
Uitați-vă pe CV-ul Oanei Schmidt Hăineală (mă rog, o cheamă și Andrea – da, cu un singur „e”, nu cu doi, ca să poată merge și în Italia, ca bărbat) – despre care am scris aici – și apoi gîndiți-vă: ce să fi avut așa de special Onuța de a chemat-o, în mai 2007, ministrul Chiuariu (da, penibilul ăla cu idei cretine despre cum se fac legile) să lucreze în Ministerul Justiției? Dar în 2009, ce stea avea în frunte Andrea (cu un singur „e”) de a chemat-o Dan Nica (unul din cei mai sulfuroși și unși cu toate alifiile pesediști), pe atunci vicepremier, să-l consilieze la Guvern? Ei, ce credeți?
Dar despre actualul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, ce răspuns v-ați da dacă v-ați întreba cum a supraviețuit sub multe guvernări la Externe? Sau dacă v-ați întreba cum a ajuns procuror la Parchetul General pe model Ponta, după numai trei ani (nu opt, cum cerea legea!) la cel mai de jos parchet (sursa)?
Dar Kovesi de ce credeți că a ajuns la Bruxelles, pe semnătura lui Ponta, iar acum se întoarce ca șefă de Parchet?
Și ar mai fi niște cazuri, nu multe, poate cît degetele de la mîinile a cinci, hai, șase oameni. Iar degetele astea pot strînge foarte tare, uneori, chiar și de gît. Alteori, închise în căuș, compun un pumn de toată frumusețea. Sau chiar mai mulți. Care, dacă-s bine țintiți, doboară orice le stă în cale.
Azi, la CSM, ați văzut, de fapt, puterea unui astfel de pumn. Iar în rolul fiecărui deget din pumn a stat cîte un băiat sau o fată de sistem: un cazanciuc, o hăineală, o kovesi, o bică, un nițu.
Mii de procurori și judecători din țara asta nu au văzut vreun minister nici măcar pe dinafară, darmite să fie detașați în Executiv să lucreze alături de politicieni. Cîteva zeci de magistrați, însă, infiltrați strategic prin parchete și instanțe, s-au integrat în „sistem”. Cum altfel vă explicați că ajunge ministru al Justiției unul precum Cazanciuc iar șefă la CSM una ca Hăineală, mai preocupată de slujbe în Guvern și studii de securitate decît de anchete penale? Iar cînd le vine vremea, băieții și fetele astea prestează. Pentru „sistem”.