În seara asta se poate decide viitorul coaliției PSD – ALDE, în sensul că ALDE poate dispărea din alianța politică. Nici o pagubă pentru PSD, însă.
Etichetă: psd
28 septembrie este, de vreo 15 ani, celebrată la Bruxelles drept „right to know day”. Ziua dreptului la a ști, deci. La a ști cum se cheltuie banii publici și cum este sau nu respectat interesul public de către cetățenii plătiți din bani publici.
El este Liviu. Liviu este condamnat penal. Liviu mai are un dosar penal în derulare. Ea este Gabi. Gabi este imaginea kitsch-ului și a parvenirii. Ea este Olguța. Olguța este simbolul țățismului. Și Olguța are un dosar penal pe rol. Ea este Rovana. Rovana este cel mai reprezentativ stop-cadru al nesimțirii.
Să nu ne facem iluzii: singura politică în care excelează PSD este raptul. Furtul. Banditismul de partid și de stat. Când acesta este scopul, mijloacele nu pot fi decât opacitatea, minciuna, inechitatea.
România e o țară periculoasă pentru cetățeanul care încearcă să stabilească o relație eficientă cu politicienii. O astfel de relație presupune dialog, schimb de argumente, asumarea adevărului, transparență, bună-credință și altele de aceeași natură. Politicienii români, însă, sunt deficitari aproape constant la mai toate cele enumerate mai sus. Prin urmare, comunicarea cu aceștia este, de multe ori, doar un joc meschin al manipulării pe care liderii de partide îl execută mai talentat sau mai grosolan, în funcție de talent, educație, context.
În 1990, s-a înscris în FSN. Tot în 1990, a devenit consilier în Ministerul Educației, deși era doar absolvent de liceu. În 2001, când încă nu obținuse o diplomă de studii superioare, a ajuns consilierul personal al lui Hildegard Puwak, ministrul Integrării Europene din Guvernul Adrian Năstase, care a demisionat după un scandal de corupție. Mai bine de zece ani, între 2002 și 2014, a lucrat pe diverse funcții în Corpul de control al Internelor, sub multiple guvernări. Este încă membru PSD. Iar pentru toate acestea, premierul Dacian Cioloș l-a numit săptămâna trecută președinte al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), deși nu are nici trei ani de experiență în această instituție.
Am fost marți seară la marșul dinspre Piața Victoriei spre Piața Constituției. Iar în seara asta am fost la mitingul din Piața Universității. Deși între cele două trecuseră doar 24 de ore și, ce-i drept, se mai întîmplase și demisia lui Ponta, am avut senzația că nu era aproape nici o legătură între cele două evenimente. Nu întîmplător. Iar explicația este demisia lui Ponta.
La începutul anului, scriam (aici) că „PSD își ține contabilitatea de partid ca mafia. Adică ilegal”. Aveam și dovezi: un raport al Autorității Electorale Permanente (AEP) despre cum banii au circulat în stil mafiot la PSD Central în 2013.
Într-o discreție greu de explicat, social-democrații au preluat săptămâna trecută controlul Comisiei SIE din Parlament. Liberalul înlăturat din comisie și șeful deputaților PNL nu au avut nici o reacție. Miercuri, pe 24 iunie, președintele Iohannis a anunțat că-l propune pe Mihai Răzvan Ungureanu la șefia Serviciului de Informații Externe.
Acum vreo două-trei sute de ani, Victor Viorel Ponta ar fi fost un domnitor fanariot impecabil: slugă pe de o parte și șpăgar feroce pe de alta. Acum două-trei sute de ani, fanarioții erau slugile sultanului de la Stanbul și stăteau cu ciubota pe boierii țării, cărora le ofereau dregătorii pe bani. Azi, Ponta e sluga unor băieți din servicii (dar și sclavul propriei imposturi) și, în același timp, stăpînul hienelor pesediste tinere, pe care le promovează în haită pe bani.
Cazul „Mitsubishi” e exemplar.