USL se pregătește să modifice pragul de prezență minimă pentru validarea unui referendum: de la 50%, la 30%. Președintele Traian Băsescu, însă, deși a avut păreri contradictorii pe subiect, pare să se fi fixat pe opinia că orice prag mai jos de 50% e prea mic.
În această dispută, mult invocata Comisie de la Veneția dă o recomandare fără prag: „Quorums for the participation in referenda are rather an exception in Europe. In its Code of Good Practice on Referendums, the Venice Commission recommends not to have a participation quorum in case of a referendum and the debate in Romania on the validity of the electoral lists indeed shows the difficulties which can ensue from the introduction of such a quorum” (sursa).
Așadar, chiar și USL, care își dorește un prag foarte mic de participare pentru validarea unui referendum, a ales 30% în loc de 0% (zero), în ciuda susținerii Comisiei de la Veneția. Mai rămîne să se pronunțe Curtea Constituțională, în caz că proiectul de lege care conține prag de 30% va fi aprobat în Parlament.
Etichetă: referendum
Victor Ponta: „Şi acum consider că acţiunea desfăşurată de DNA sub conducerea domnului Morar de anchetare a celor care au votat la referendum reprezintă un abuz şi din acest motiv nu am fost niciodată de acord ca domnul Morar să ocupe o funcţie de conducere în Parchete, pentru că a fost cel care a coordonat acel abuz. Simplu, nu m-am răzgândit absolut deloc” (sursa)
Așadar, de asta nu-l vrea Ponta pe Morar: pentru că Daniel Morar, ca șef al DNA, a performat un abuz împotriva cetățenilor care au votat la referendum. Să admitem că e corect: da, DNA-ul condus de Daniel Morar a efectuat o anchetă împotriva unor cetățeni care au comis fraude la referendum. Dar ancheta respectivă îl vizează, de fapt, pe Liviu Dragnea (sigur, la pachet cu niște complici), singurul personaj pentru care DNA avea și are competența cercetărilor (un comunicat al DNA despre acest dosar, aici).
Ponta, în schimb, nu ar avea nimic împotrivă să o propună pe Laura Codruța Kovesi pentru funcția de șefă a DNA. Deducem, deci, că ei nu i se poate imputa nenorocirea care i s-a reproșat lui Morar, și anume că ar fi abuzat printr-o anchetă cetățenii care au votat la referendum (cînd era procuror general, adică în 2012). Ei, surpriză, dragă Victoraș: și Kovesi a abuzat cetățenii. Iată cum i-a trimis în judecată pe unii chiar săptămîna trecută: „Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în cauza cunoscută mass-media sub denumirea „Fraude la referendum” Constanţa şi au dispus, la data de 25.03.2013, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor IORDAN ELENA, TACHE ADELINA GABRIELA, NEGOIŢĂ FELICIA, TACHE CONSTANTIN, VĂRVĂROIU VASILICĂ, FLOREA DIANA, SIMION LENUŢA – LĂCRĂMIOARA, MIUŢU MARIOARA, GHIBĂLDAN DANIELA, GRĂDIŞTEANU ANDREI ALEXANDRU şi STĂNIMIR VIOLETA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 3/2000, respectiv introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale” (sursa).
Așadar, dacă Morar a abuzat cetățenii care au votat la referendum și Kovesi i-a abuzat și ea, exact la fel, dar Ponta nu și-l dorește pe Morar la șefia vreunui parchet PENTRU CĂ a abuzat cetățeni, musai că trebuie să o ignore și pe Kovesi. Ca să fie consecvent. Dar Ponta nu e consecvent: Morar ba, Kovesi da. De unde înțelegem că alta e problema lui Ponta cu Morar, nu? Păi, nu are dreptate și Crin, cînd urlă de-i ies ochii din cap? Are, dar tot pe dinafară rămîne (Crin, desigur). Iar problema aia a lui Ponta cu Morar se cheamă Dragnea, nu? Care, exact din motivul ăsta, ar putea fi suspendat de Traian Băsescu.
P.S. Oare ce va face Kovesi la șefia DNA cu dosarul lui Dragnea?
E zgomot mult zilele astea în Justiție: de ce a fost delegat Morar prim-adjunct la PG, de ce a a fost detașată Laura Codruța Kovesi la MAE (pentru un post la Bruxelles), dacă mai participă aceeași Kovesi la concursul organizat de ministrul Pivniceru pentru șefia DNA, de ce nu participă Morar la concurs, de ce Pivniceru nu ia în calcul recomandările UE referitoare la trasparența concursului și tot așa. Dincolo de toate astea, însă există o certitudine: în acest moment, stăpînul absolut al dosarelor penale din România este Daniel Morar. Daniel Morar, adică procurorul general de facto al României. Și, în același timp, omul care ține frîiele la DNA, prin Laura Oprean, procurorul delegat de același Morar să preia șefia Anticorupție.
Nu vă lăsați amăgiți de statutul de interimar al lui Morar la șefia PG. Pentru că, măcar două luni de acum înainte, nimic nu-l va clinti pe Morar de pe scaunu de procuror general. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt, e suficient să consultați calendarul stabilit de ministrul Justiției pentru concursul de ocupare al posturilor de șefi la PG și DNA (aici). Conform acestui calendar, Ministerul Justiției își va definitiva procedura de propunere a șefilor de parchete la 1 noiembrie. După această dată, propunerile vor intra în malaxorul CSM, care le va analiza în vederea avizului (consultativ) legal. Abia apoi, propunerile vor ajunge pe masa președintelui Băsescu, care va trebui să ia o decizie (de acceptare sau de respingere). Termenul maxim în care CSM trebuie să dea avizul pe propuneri este de 60 de zile. Asta înseamnă că propunerile lui Pivniceru ar putea ajunge la Cotroceni, cel mai tîrziu, pe 1 ianuarie 2013. Sau și mai devreme. Dar nu mai devreme de o lună, spun sursele mele. Adică, optimist, pe la începutul lui decembrie. Cel mai probabil, după alegerile parlamentare. Care alegeri parlamentare ar putea aduce un nou guvern, deci și un nou ministru al Justiției. Deci, în funcție de avizul CSM, chiar noi propuneri de șefi la PG și DNA ale unui eventual nou ministru.
Pînă atunci, însă, cele două luni (octombrie și noiembrie) sînt cruciale pentru definitivarea dosarelor fraudării referendumului de demitere a președintelui. Or, cu Morar procuror general, PG și DNA vor lucra. Ceea ce nu le dorim și politicienilor, deși ei își doresc foarte tare.
P.S. Public, prezența lui Morar la PG nu a fost niciodată pe placul lui Victor Ponta. Totuși, după ce Morar a fost delegat prim-adjunct al lui Kovesi, ceea ce i-a permis ca acum să fie procuror general (interimar), Kovesi a fost „pedepsită” cu o funcție la Bruxelles, care-i asigură viitorul chiar și în situația (improbabilă) în care nu va fi propusă și acceptată ca șefă la DNA. Deci, cum joacă Victor Ponta?:)
Mutare a dracului de interesantă azi: Laura Codruța Kovesi l-a delegat la conducerea Parchetului General pe Daniel Morar, șeful DNA. Pînă azi, jocurile erau făcute în favoarea lui Marius Iacob, prim-adjunct al Codruței Kovesi, cel care era în cărți să fie delegat la șefia PG. Cu Iacob la șefia PG, exista riscul iminent ca lui Morar să nu i se mai prelungească delegarea în fruntea DNA. Iar dacă mișcarea asta s-ar fi produs, erau în pericol dosarele fraudării referendumului. Atît cele instrumentate de PG, cît și cele instrumentate de DNA (cele mai grele, de altfel, într-unul din acestea fiind anchetat și Liviu Dragnea).
Sigur, Daniel Morar e interimar. Cel puțin pînă cînd ministrul Justiției, Mona Pivniceru, va propune un nou șef la PG și, necesar, președintele Traian Băsescu va accepta propunerea. Ceea ce înseamnă că dosarele referendumului vor merge mai departe. Și nu doar la PG, ci și la DNA, unde șef e, deocamdată, unul din adjuncții lui Morar.
Rămîne, deocamdată, în aer cariera Codruței Kovesi. Care, cel puțin pînă acum, e favorită la preluarea șefiei DNA. Se va și întîmpla asta? Vom vedea.
Problema cea mai mare, acum, este în curtea PSD: cu dosare grele la DNA pe fraudarea referendumului și cu Morar interimar la PG, rahatul îi va exploda partidului lui Ponta în față exact în campania electorală. Își permite PSD asta? Iarăși, vom vedea.
Așa cum rămîne să vedem care vor fi propunerile Monei Pivniceru pentru șefia PG, respectiv a DNA. Și, firește, care va fi reacția președintelui Băsescu la aceste propuneri.
P.S. Marius Iacob, dincolo de penibilul episod „Elodia” în care a fost implicat – vă amintiți că s-a deplasat personal pe coclaurii patriei să caute cadavrul nevestei lui Cioacă?! – , e și un tip alunecos. Care primește sms-uri în momente importante. Cum ar fi, de exemplu, cînd se deplasează pe teren să ia liste electorale de la BEC. De la oameni politici (mă rog, nu-s mai mulți, e doar unul) care mai și dețin funcții de miniștri.
Citiți cu atenție ce spune șeful DNA aici: morții, deținuții, cei plecați în străinătate, militarii români din Afganistan AU VOTAT la secțiile lor de domiciliu din România. Înțelegeți ce înseamnă asta, da? Înseamnă că frauda la vot nu a fost întîmplătoare, nu s-a produs pentru că niște izolați fanatici ai USL au vrut să-și ajute partidele, ci că a fost organizată, sistematizată. De la vîrf. A fost comandată. Atent supravegheată ca să fie eficientă. Din nefericire pentru USL, nu a fost pe cît de eficientă și-ar fi dorit Ponta și Antonescu să fie. Iar acum lipsa de eficacitate la furt electoral se întoarce împotriva lor.
Așa și-a dorit USL să scape de dictatorul Băsescu? Sodomizînd și așa traumatizata noastră democrație? Violînd-o metodic, arzînd secțiile de vot și secînd orice urmă de civism? Mda, cam așa le-a trecut lui Ponta și Antonescu prin cap că se face.
E final. Pentru tot ce a spus Morar despre frauda la referendum, USL trebuie să plece. O parte la pîrnaie, o parte în munți, în grote.
Aseară, scriam aici, în exclusivitate, că „Încă de vineri, consilierii prezidențiali ai lui Crin Antonescu și-au depus demisiile” și că, în consecință, „mîine (azi – n.m.) în Parlament, se va pecetlui revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni”. Pînă la urmă, după ceva balet parlamentar, s-a săvîrșit întocmai.
De mîine, numirile la Parchetul General, DNA și cele de la serviciile secrete revin în mîna lui Traian Băsescu. Tot de mîine, numirea premierului se va face tot pe mîna aceluiași Traian Băsescu. Revenim, deci, la un pas de deux foarte nefiresc pentru politicianul român obișnuit cu hora, sîrba, călușarul și alte dansuri tradiționale la grămadă, în mijlocul satului.
Deocamdată, însă, pauză de publicitate, pînă cînd Monitorul Oficial va da startul unui nou sezon din „Dansez pentru tine (sau măcar mă prefac). Votează-mă, fraiere!”.
„Ma uit acum, 14.08.2012, pe televiziunea tumoarea3, unde se ORGANIZEAZA si se COORDONEAZA niste prosteste (ei le numesc chiar “revolte”) impotriva procurorilor ce ancheteaza fraudele de la referendum.
Au trimis camere de luat vederi in satele “revoltate”, se vede cu ochiul liber cum taranii de acolo sunt pusi sa scandeze si sa protesteze exact cand sunt transmisiile in direct (ca in studiourile tv, unde se aplauda la comanda). Totul este organizat, coordonat, filmat din unghiuri avantajoase, in asa fel incat sa se induca ideea unor ample revolte populare….Imi pare rau ca nu am un video-recorder, sper sa inregistreze cineva imaginile astea.
Cum este posibil ca un post de televiziune sa ORGANIZEZE proteste importiva Justitiei? O televiziune sa se ORGANIZEZE impotriva LEGII?
Este absolut, absolut I-N-C-R-E-D-I-B-I-L: televiziunea Sectantilor, cangrena3, organizeaza proteste impotriva unor procurori ai Romaniei si impotriva unor anchete in desfaurare.
In orice stat normal, un astfel de post TV ar fi fost inchis pe loc. Aia NU sunt jurnalisti, aia sunt niste teroristi.”
* titlul îmi aparține; postul este, însă, integral, al unui cititor al blogului meu (tocmai de aceea este și încadrat de ghilimele); este, de fapt, un comentariu (ultimul) scris adineauri la subsolul unui post de pe blogul meu; cititorul se numește paul; nu i-am cerut permisiunea să-i public comentariul ca post separat, dar îmi place să cred că nu are nimic împotrivă.
Aflăm că Parchetul General are nevoie de avizul Parlamentului pentru a-l cerceta penal pe Victor Paul Dobre, fost ministru delegat pentru Administrație, în scandalul renumărării electorilor. În mare, procurorii îi reproșează lui Dobre ce îi reproșau și secretarului de stat Căbulea: că a ordonat trimiterea unei adrese către Curtea Constituțională prin care se relativizau date certe de la Direcția de Evidența Persoanelor de la Interne. Victor Paul Dobre este membru PNL iar Căbulea, așa cum v-am povestit aici, este scula din Alba a lui Teodor Atanasiu, alt membru PNL, fost ministru al Apărării.
Nu întîmplător, Ponta a marșat foarte ușor la demersul liberalilor de a o urca pe judecătoarea Mona Pivniceru pe scaunul de ministru al Justiției, deși părea să știe foarte bine că Pivniceru cam doarme pe acasă pe la liberalul Vlasov. Și, mai mult, Ponta trebuia să știe (doar a fost procuror!) că procedurile prin care un magistrat membru al CSM ajunge ministru sînt destul de complicate și se pot lăsa cu buzele umflate.
Practic, în momentul ăsta, PNL a devenit oaia neagră smoală a USL, partidul care încearcă să trucheze votul la referendum. Totul ca să-l salveze pe Crin, interimarul isteric. Altfel, Ponta rămîne premier bine mersi, chiar dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni. Deci, se joacă după un plan care îi asigură lui Ponta succesul și dacă rămîne Crin la Cotroceni, și dacă revine Băsescu.
La fel de bine, titlul postării putea fi „Năstase l-a făcut mare pe Băsescu” sau chiar „Fără lupul dictator Goliat, iepurașul David n-ar fi ajuns dictatorul de azi”. Mă rog, ați prins ideea. Dar nu e doar atît.
Să ne întoarcem în istoria noastră recentă pînă în 2003. Cînd, un referendum național pus la cale de Năstase, pe atunci premier, schimba Constituția României. Fundamental. Printr-o singură modificare (din mai multele impuse de Năstase): mandatul prezidențial devenea de cinci ani. Vă reamintesc, deci, că eram în toamna lui 2003, mai era un an și un pic pînă cînd PSD urma să rupă regula din politica românească: două mandate succesive de putere în Parlament, la guvernare și la Cotroceni. Pentru că, nu-i așa, cine își închipuia în 2003, la apogeul puterii lui Năstase, că PSD nu va avea majoritatea în Parlamentul 2004-2008? Cine credea atunci – pe vremea cînd ciudatul de Ciuvică era cules de miliție de pe stradă pentru că scria despre Năstase doar pe internet, că numai acolo avea voie – că Năstase nu va fi președintele României în mandatul 2004-2009? Corect: nimeni. Pentru prima oară după ’89, ar fi urmat o ședere la putere de măcar opt ani neîntrerupți pentru același partid (nu, nu-mi dați exemplul lui Iliescu, care a stat la Cotroceni din ’90 pînă în ’96, în zorii cețoși și împuțiți ai pseudodemocrației românești se putea orice, inclusiv ca sulfurosul nea Nelu să aibă două mandate și drept la încă unul), spre deosebire de ce se întîmplase pînă atunci (’92-’96: FSN/PDSR & Iliescu; ’96-’00: CDR & Constantinescu; ’00-’04: PSD & Iliescu): celebra alternanță la guvernare.
Tocmai de aceea, pentru că prevedea zorii unei mici dictaturi personale, Năstase a vrut mandat prezidențial de cinci ani. Iar motivul era simplu: pînă și Năstase știa că, dacă PSD rămînea la putere și după 2004, la parlamentarele din 2008 ar fi avut, după opt ani de guvernare, probleme serioase cu electoratul. Iar voturile PSD, în eventualitatea că social-democrații ar fi guvernat neîntrerupt între 2000 și 2008, nu ar fi atins majoritatea necesară guvernării și după 2008. Doar că, ce coincidență, în 2008 ar fi fost președinte (pînă în toamna lui 2009) Adrian Năstase. Iar în România președintele numește premierul. Cam cît de dificil ar fi fost pentru Năstase să aleagă un premier care să nu fi fost de la PSD? FOARTE dificil. Imposibil de dificil. Atît de dificil, încît ar fi făcut orice și, ca președinte, s-ar fi asigurat că premierul României la finalul lui 2008 ar fi fost de la PSD. Iar cu un guvern PSD, Năstase ar fi cîștigat un nou mandat prezidențial în 2009 și ar fi condus liniștit România pînă în 2014.
Sună a ceva ce Năstase ar fi făcut? Eu zic că sună și încă sună foarte clar, a cristal Lalique (de care îi vînduse mătușa Tamara lui Bittner) de clar. Din nefericire, dacă nu chiar din tragedie, Năstase a pierdut prezidențialele în 2008. Iar PSD, deși a luat peste o treime din voturile la parlamentare, a intrat în opoziție. Cît se poate de practic, de sec și de ironic, planul croit cu atîta cinism de Năstase pentru el însuși devenea cea mai performantă sculă a dușmanului său de moarte, Traian Băsescu.
Așa se face că, în 2008, Traian Băsescu a numit premierul. Iar președintele Băsescu, în ciuda poziției delicate a PDL, după doi ani și ceva de guvernare (decembrie 2004 – aprilie 2007), a numit premier de la PDL (Emil Boc, pe numele lui), exact cum ar fi făcut și Năstase (care, cum am zis mai sus, ar fi numit premier de la PSD, dacă ar fi fost președinte, oricum ar fi stat PSD cu voturile după parlamentarele din 2008).
Dar ce s-a întîmplat în 2009? Exact așa cum Năstase ar fi cîștigat alegerile pentru un al doilea mandat, cum ziceam mai sus, pe propria guvernare, Băsescu a cîștigat alegerile pe propria guvernare. Greu, cu o diferență minimă față de Geoană (70.000 de voturi), dar le-a cîștigat. Exact cum i s-ar fi întîmplat și lui Năstase.
De ce am ajuns azi în situația politică în care sîntem? Extrem de simplu: Băsescu mai are doi ani de mandat. Spre deosebire de ce se întîmpla pînă în 2004, cînd mandatul prezidențial se suprapunea cu cel parlamentar și, deci, președintele juca de aceeași parte cu majoritatea parlamentară și cu Guvernul, din 2008 încoace suprapunerea asta nu mai există. Iar nepotrivirea asta de mandate (parlamentar și prezidențial) a virusat definitiv fragila noastră democrație de doi lei (vechi) și a trimis la balamuc întreaga clasă politică.
Ce se întîmpla, deci, dacă Năstase nu modifica nenorocita de Constituție în 2003? Azi am fi fost în situația în care, la toamnă, Băsescu și-ar fi încheiat al doilea și ultimul mandat prezidențial, Crin ar fi candidat și și-ar fi văzut visul vieții cu ochii ăia bulbucați cu care zilele astea se isterizează la Antena 3, Ponta ar fi fost premier pînă prin 2016. Dar n-a fost să fie. Pentru că, acum nouă ani, Năstase se visa dictator timp de două cincinale ceaușiste. Și a schimbat Constituția, ce ironic, prin referendum. Pe care atunci nu l-a contestat nimeni.
P.S. Evident, dacă lui Năstase îi ieșea joculețul cu prezidențialele, azi am fi fost condamnați la moarte dacă am fi spus, fie și în glumă, că Bombo poate să ajungă la Rahova sau Jilava.
P.P.S. Sau, altfel spus, ce-și face omul cu mîna lui de premier se cheamă concediu carceral fără plată și cu interzicerea unor drepturi civile.
Românii domiciliați în străinătate decid, cu adevărat, la vot în doar două situații: cînd își aleg președintele și cînd îl dau jos, prin referendum (desigur, românii domiciliați în străinătate pot vota și la alte referendumuri, pentru alte chestiuni decît demiterea președintelui ales). La alegerile locale, românii domiciliați în străinătate nu au drept de vot. Iar la alegerile parlamentare, pot vota, dar numai în colegiile din care fac parte (acle cîteva colegii din diaspora), iar rezultatul votului lor echivalează cu alegerea a doar cîțiva parlamentari dintr-un total de aproape 500. Așadar, singurul vot cu adevărat important al românilor domiciliați în străinătate este cel care îi decide soarta președintelui țării.
În ultimii ani, pe lîngă românii dimiciliați în străinătate și românii domiciliați în România, a mai apărut o specie de alegător: românul domiciliat în România, dar care trăiește și muncește în străinătate. Conform legii, românul din ultima categorie trebuie să voteze în România, pe listele electorale permanente, sau în străinătate, pe liste suplimentare. În acest moment, Institutul Național de Statistică a decis (încă provizoriu, prin recensămîntul din 2011 ale cărui date nu au fost încă oficializate) că aproximativ un milion de români domiciliați în România locuiesc, de fapt, în străinătate. Alte surse vorbesc chiar de două-trei milioane de români care ar trăi în străinătate, în special în Italia și Spania, țări în care și-au găsit un loc de muncă.
La ultimele două runde de alegeri prezidențiale (2004 și 2009), fiecare candidat din finală (Băsescu și Năstase în 2004, Băsescu și Geoană în 2009) a luat puțin peste cinci milioane de voturi din țară. Iar arbitri au fost votanții din străinătate (și din cei cu domiciliul în străinătate, și din cei cu domiciliul în țară, dar care trăiesc în străinătate). Iar arbitrii, adică românii din afara țării, au înclinat balanța spre candidatul care nu aparținea PSD. Adică, de fiecare dată, a fost vorba de Traian Băsescu.
Inclusiv la referendumul de demitere a lui Băsescu de pe 29 iulie 2012, deși românii din România au ieșit masiv la vot, românii din străinătate au cam stat pe la casele lor. Și, practic, au arbitrat iar: dacă ar fi ieșit la vot așa cum au făcut-o la alegerile prezidențiale, prezența ar fi depășit 50% din totalul celor de pe liste și, acum, referendumul ar fi fost deja validat. Așadar, românii din străinătate l-au menținut pe Băsescu la Cotroceni (pînă la proba contrară, în funcție de cum va decide Curtea Constituțională).
Așadar, în linii foarte mari, românii din țară sînt mai roșii, cei din afară ceva mai portocalii (și chiar galbeni, cum s-a văzut în cazul Alianței DA, în 2004). Ca să îngroș și mai tare linia de demarcație între românii din țară și cei de afară, să mai spun că, în ultimii ani, vreo 300.000 de cetățeni moldoveni au primit și cetățenie română, deci au devenit automat votanți. Și, cum majoritatea lor au domiciliul în Republica Moldova, li se adaugă sutelor de mii de români cu domiciliul în străinătate. Evident, și moldovenii sînt susținători ai lui Băsescu, omul politic român cel mai insistent în a le acorda moldovenilor cetățenia română.
Deci: cum ne descurcăm noi, românii din țară, cu românii din afară care, de opt ani încoace, arbitrează disputa dintre PSD și anti-PSD? Cum ne place? Sau nu ne place? Ni se pare firesc ca ei să decidă cine conduce România? Ne lasă reci? Dar voi, românii din străinătate, cum ne vedeți pe noi, ăștia legați de glie? Știm cu votul? Ne pricepem cu urna?