Săptămîna trecută, v-am povestit în exclusivitate ce a însemnat manevra lui SOV de a-l întrona pe „fidelul (pe bază de cardiologie) Adrian Ursu, acest ursuleț de casă al lui Vîntu” drept responsabil cu conținutul editorial al RTV. După cam o săptămînă, Ghiță s-a ridicat de sub promptere și a lovit năprasnic: Ursu a fost lăsat și fără „Ora de foc” (la pachet cu Oana Stancu, această Dana Grecu în devenire, dar cu probleme de greutate), și fără funcția editorială, recăpătată de Cătălin Popa.
Urmează SOV la serviciu, din scaunul de rotile, la aceste jocuri paralimpice de primăvară cu bătaie pe vară-toamnă.
Etichetă: sov
SOV i-a luat vreo două milioane de euro (adică atît a băgat Ghiță pînă acum în RTV) managerului asesoftist, iar zilele trecute i-a comunicat, destul de brutal, că nu mai are nevoie de serviciile lui. Mai exact, l-a dat afară, de facto, pe singurul om pe care se putea baza Ghiță: Sorin Enache. La butoane au ajuns eternii loiali Sorin Freciu și mai recent fidelul (pe bază de cardiologie) Adrian Ursu, acest ursuleț de casă al lui Vîntu. Desigur, secondați (sau patronați, cum vă vine mai ușor să vă uitați la poză) de inegalabilul Dragoș Nedelcu.
Practic, în acest moment, Ghiță este doar un băiat care, deși se duce zilnic pe la RTV, mai atrage atenția doar prin aia că e înalt. Dar nici asta nu o să mai țină mult.
Și, acum, întrebarea de un miliard de yeni: cu ce bani s-a întors SOV la RTV? Păi, poate v-a scăpat: cu banii făcuți pe bursă, din acțiuni ale Fondului Proprietatea. Adică mult cheș. Niște milioane, acolo, produse în ultimele două săptămîni.
A doua sursă de venituri pentru SOV și noul lui descălecat la RTV este fostul vameș Blaga de la Bihor. Care, după ce a bătut palma pentru stațiile Realitatea din Ardeal, a mai făcut o înțelegere cu Vîntu: să fie sprijinit pentru preluarea șefiei PDL, la congresul din mai. Și are cam 90% șanse, în ciuda dezvăluirilor recente despre șpăgarii din vămi. Dezvăluiri care nu apar la RTV, normal.
Aha, bombă de presă: bizarul ăsta de Alex. Mihai Stoenescu a turnat la Secu. Ca la balamuc: pe bani, fără bani, de la serviciu, de pe stradă, de oriunde. În orice caz, jegos. Ba mai voia să ajungă și ofițer, dar nu l-a ajutat fizicul cu ochelari. De la ochelarii ăia, însă, i se trage figura aia de intelectual uitat prin biblioteci cu care ne aburește de ani de zile că dezleagă misterele loviluției de la ’89. Și probabil tot cu ochelarii ăia pe nas a semnat și hîrtiile prin care lua niște zeci de mii de euro de la SOV, ca să-i ia interviuri pentru cărțile de istorie pe care nu le ia nimeni în serios.
Pe 13 octombrie 2010, miercuri cu noroc, premierul Boc a semnat Hotărîrea de Guvern prin care personalitatea excepțională a lui Ioan T. Morar a fost numită consul general la Marseille, France. Firește, odată cu personalitatea se va transfera în Franța și corporalitatea aceluiași Morar. Mă refer la corporalitatea aia care lunea, la bule, la Cațavencu, strîmba din nas la glume cu Băsescu sau Udrea, se tăvălea pe jos doar-doar le-ar fi întors din pagină și îi aplica lui Bușcu un masaj salivar la coarda sensibilă. Merita să încerce, nu?
Ei bine, despre chipul cioplit al lui Morar, el presidente Băsescu, șeful lui Biju a opinat recent că s-ar fi dedat la perversiuni auriculare cu ziariștii lui SOV: „Războiul dintre Băsescu şi Vântu nu are nimic din clarificările de început ale capitalismului. E o trîntă golănească în care doar unul poate fi golan, fiindcă celălalt e şeful statului. Un stat curios, care trage cu urechea la convorbirile private, un stat publicist-comentator, care publică şi editează aceste convorbiri, un stat abuziv, care calcă peste drepturile omului, în fine, un stat care îşi ascultă şeful şi pocneşte din călcîie la ordinele lui.”.
Ceea ce mă face să cred că următoarea stenogramă a unei discuții SOV – Bușcu va arăta așa:
„SOV: Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza consulul la Marsilia?
DB: Acuma ies cu el.
SOV: Vezi tu, la astia care au plecat la PDL, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.
DB: Este, dar este si unul de-al lor aici, il stiu. Abia a asteptat sa plece Biju, repeta aport-uri si gudurari de cînd a aparut zvonul in presa cu consulatul.
SOV: Da.
DB: Mie imi displac chestiile astea.
SOV: Dupa cum ai vazut, nu trebuie sa-ti displaca, trebuie sa fii foarte atent la chestiile astea.”
Așa cum se vede și în aceasta înregistrare dată publicității în premieră intergalactică. Deci eu sînt! Eu! Da’ care din eu-ri? Asta-i întrebarea.
Exclusiv! Pe bune! Deocamdată, cu cagulă! Și melon!
Spionul în acțiune, aici.
Un cititor al blogului (mulțam, Mihai!) m-a tras de mînecă, ieri, și m-a trimis la un text al crucișătorului pleșuv. În care acesta a opinat: „N-am auzit de vreo demisie din trustul Realitatea-Caţavencu pe motive de nerespectare a deontologiei de către patron, ceea ce e trist pentru breasla noastră.” Și zic că a opinat (sau și-a dat cu părerea, ca să fiu popular, așa, ca crucișătorul), pentru că în asta e specialist pleșuvul: în părelnicii. Dacă și-ar respecta măcar la nivelul minim meseria, CTP și-ar fi citit propria gazetă (mă rog, nu mai e chiar a lui, că a vîndut-o, dar scrie în ea). În care gazetă se scria așa, acum vreo șapte luni: „Întrebat dacă ştie motivele celor circa 20 de persoane care au decis să părăsească Academia Caţavencu, Sorin Ovidiu Vântu a spus că acuzaţiile de cenzură <îl mâhnesc>.”
Așadar, cetepeule, să-ți explic: în citatul de mai sus se vorbește de cei care „au decis să părăsească Academia Caţavencu” (asta e deținută de Vîntu, să știi), acuzînd cenzura patronatului. Iar patronatul (tocmai ce ți-am spus că ăsta e SOV) s-a declarat „mîhnit”. Nu mînjit, ci mîhnit. Panimaieși?
Vasăzică există niște unii care și-au dat demisia invocînd nerespectarea deontologiei de către patron. Ceea ce face ca matale să fii un trist pentru breasla noastră. În ce mă privește, nu consider că fac parte din breasla matale.
Altfel, părerea mea despre CTP e cam asta. Și asta. Și chiar și asta.
Despre relația cetepeului cu SOV, doar o întrebare.
P.S. Cel mai umoristic episod din povestea asta e că CTP ne-a dat un interviu, chiar pentru primul număr al revistei, în care vorbește despre cenzură, plecări de la patron de presă și deontologie.
N-am mai scris de Bușcu de ceva vreme. Și nu intenționam s-o fac nici azi. Pînă la urmă, n-are nici un haz. E vorba doar despre un tip care, în anii ’90, a fost așa de fericit că poate să spună orice, liber, încît a ajuns să spună orice a vrut Vîntu. Diferența au făcut-o banii.
C-așa e-n capitalism. Vorba stenogramei: cînd SOV i-a zis „Iubitul meu, hai sa prezumam ca aceasta coincidenta este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie sa se petreaca. Nu mai trebuie sa se petreaca de acum. Ea trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct ! Intamplarea fericita pentru voi face ca interesele lui Sorin Ovidiu Vintu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri in Romania. Singurul meu interes de business in Romania este presa. Deci daca eu spun ca am un interes, inseamna ca trustul acesta de presa are acest interes. Deci orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca. Are toata lumea libertatea de pe lume: poate pleca cand vrea daca nu-i convine. Noi nu tinem pe nimeni legat cu funia, cu catusele de scaun sau de coltul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presa. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, cand a venit inapoi acuma i-am spus ce tip de organizatie vreau sa produca, si nu in sapte ani, ci in cateva saptamani. Sa discute foarte clar cu oamenii, ca n-am chef sa stau sa negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am innebunit!”, Doruleț i-a răspuns: „Da, inteleg asta, e absolut OK”.
Asta e, deci, atitudinea lui Doruleț față cu reacțiunea lui Vîntu: „e absolut OK”. E „absolut OK” să cenzurezi (pardon, să conduci o gazetă care „trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct!”) și să ai o armată de tîmpiți care să scrie la comandă (sau, în nemuritoarele vorbe ale vîntului, „orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca”). Și asta la o revistă care se crede încă „de moravuri grele” și care se gudură pe lîngă (acum puținii) cititori „mai inteligenți decît ai lor”. Deci, să reținem, toată povestea asta „e absolut OK”.
Dar chiar și așa, tot nu aș fi scris azi de Bușcu (doar știam cum gîndește Doruleț, altfel nu aș fi plecat de la Academia Cațavencu). O fac, însă, ca să demontez minciunile unui impostor:
1. una dintre reacțiile lui Bușcu la plecarea noastră de la Cațavencu, citată de Mediafax, a fost meschină.
Citez din știrea Mediafax: „Întrebat dacă ştie motivele celor care au decis să părăsească Academia Caţavencu, Buşcu a spus că plecările ar putea avea legătură cu faptul că, recent, a anunţat reduceri de salarii la Academia Caţavencu. <În urmă cu câteva zile i-am anunţat pe şefii departamentelor că urmează o reducere cu 15% a salariilor şi că revista reintră într-un regim de austeritate. Reducerea cu 15% a salariilor urma să fie aplicată în orizontul câtorva luni, două-trei luni”, a explicat Doru Buşcu.>„
În aceeași perioadă, însă, adică la începutul lunii martie, într-o discuție cu SOV, Bușcu zice așa: „Le-am interceptat si corespondenta, printr-o greseala pe care au facut-o ei, am pus mana pe corespondenta lor pe mail, adica nu a sapat cineva in mod special, dar… si am vazut ca povestea era discutata de 7-8 luni, adica era ha, ha, era o chestie pusa bine la punct.”
Aha: public, deci, Bușcu ne acuza că plecăm din cauza unor reduceri de salarii de 15% abia anunțate, dar recunoștea, în fața „mogulului luminat”, că intenția noastră data de cel puțin 7-8 luni (interval în care, tot el admitea, lucrurile fuseseră bine puse la punct).
2. o altă reacție a lui Dorulețu’, de ieri, citată de HotNews, ne arată deplorabili și disperați: „Eu nu am interceptat nici un mail. A fost vorba despre un grup de redactori care planuiau sa plece de la Academia Catavencu. Multi regreta acum pentru ca sunt la pamant”.
Păi, sîntem (cu nervii) la pămînt: dacă fără bugete de promovare și marketing, în șapte luni de funcționare, am reușit să fim citați pînă și de Realitatea TV (aici, aici, aici, aici – și astea nu-s toate exemplele), ca să nu mai zic de rivalii lor de la Antena 3, de TVR, de B1, de Adevărul, de România Liberă, de EvZ, HotNews.ro și multe alte publicații online și bloguri, atunci ne speriem de ce am putea face dacă am avea bani și pentru alte cheltuieli decît cele de personal, utilități, senvișuri și cafea. Îl rog pe Doruleț să scrie un editorial în care să povestească despre cuceririle jurnalistice ale Academiei Cațavencu din ultima jumătate de an (dar atenție: basmele semnate de Ivanciuc nu se iau în calcul, solicităm trimiterea lor la Uniunea Scriitorilor ȘF – Șpagă și Futilități).
3. în fine, a treia idioțenie ipocrită pe care Bușcu a scos-o ieri (citez tot din HotNews) este că el e disident. Iată cum: „Academia Catavencu nu a tinut cont de indicatiile lui Vantu si independenta editoriala s-a vazut si se vede cu fiecare editie.”
Aici o să fiu sec: Doruleț, aveai dreptate cînd ai zis în martie că planul nostru, al celor care facem acum Kamikaze, se cocea de 7-8 luni. Adică de prin vara lui 2009. Adică de cînd tu, personal, ai venit cu o listă de la Vîntu. Lista aia, îți amintești, pe care se aflau vreo cinci nume de politicieni (de la toate cele trei partide parlamentare, mai puțin UDMR). Politicieni care trebuiau protejați pentru că, așa cum explicit ai spus-o, plăteau milioane de euro la Realitatea TV pentru campania electorală. La început, am crezut că o să-ți tragem țeapă și o să scriem ce vrem. Ne-ai demonstrat contrariul: ai urmărit atent fiecare număr din revistă, înainte de publicare, să fii sigur că nu scapă vreun text care să nu fie în acord cu interesele patronului.
Te înțeleg, Doruleț, doar te fripsesei deja, cu puțin timp înainte. Cînd o anchetă despre un asfaltator (foarte la modă atunci, dar și foarte sponsor al RTV – ca și acum) a supărat așa de tare, încat ai fost somat de Vîntu să te duci să-l împaci pe asfaltator, să faci frumos la el, să-i pupi mîna și să promiți că nu mai faci. Nu de alta, dar omul amenințase cu rezilierea contractului cu RTV.
Cum ziceam: nu voiam să scriu azi de Doru Bușcu. Și, de fapt, nici nu am făcut-o. Am scris doar despre Doruleț, un băiat pe care îl sună Vîntu din cînd în cînd să-i testeze obediența. Și testul e întotdeauna pozitiv, „e absolut OK”.
P.S. Doruleț admite că e jenat că e Doruleț. Dar mistifică, iarăși, un episod de istorie foarte recentă, cînd spune: „Sîntem în martie 2010 şi, în stenogramă, Vântu e furios. E furios căAcademia Caţavencu îşi face de cap şi e independentă.”
Rîd, rîd, rîd și iarăși rîd, Doruleț își merită diminutivul, ba poate ar merita să fie numit Dorulețuș sau Dorulețel ori poate Dorulețică. Oricum, și-a cîștigat dreptul să fie cel puțin un dublu diminutiv.
Nu, Dorulețu’, Vîntu nu era furios că erai tu independent, ci că plecaserăm noi, ăia 14. Uite, citat din stenogramă, poate ai uitat: „Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza ziarul?
D. BUSCU: Acuma ies cu el.
S. O. VINTU: Vezi tu, la astia 14 care au plecat, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.„
Deci, Dorulețu’, puțintică atenție mai sus: de aia era Vîntu furios, din cauza plecării noastre, din cauza ălora pe care nu puteai tu să-i strunești, deși încercai. Sigur, și după ce am plecat, Vîntu a mai fost furios. Dar nu-l mai ajuta cu nimic să apeleze diminutivul „Doruleț” din agenda lui telefonică.
Ce citiți mai jos e o discuție de pe 7 martie, anul curent, între SOV și Doru Bușcu. V-o dau seacă, comentarii mai tîrziu.
„Sorin Ovidiu Vintu il contacteaza pe Doru Buscu, redactor sef Academia Catavencu, discutia referidu-se la jurnalistii care au plecat de la publicatie pentru a lansa Kamikaze:
„S. O. VINTU: -Bun, si Doru, inca o chestiune, tati : sa nu avem discutii : Academia Catavencu a devenit din momentul preluarii mele, eu am lasat-o linistit in pace, sa o las sa-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul in care a trecut pe finantarea mea, Academia Catavencu este o organizatie patronala. Ea trebuie sa raspunda intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Rabdare! E momentul delicat chiar in acest moment : vreau sa-mi angajez o trupa de copii de 19, 20, 21 de ani, care sa nu aiba niciun fel de prejudecata sau rahat la creier, oameni care inteleg exact ce timpuri strabatem.
D. BUSCU: – Astia se formeaza in ani, Sorin.
S. O. VINTU:: -Da, se formeaza in ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident in Academia Catavencu. Academia Catavencu, ca orice institutie de presa din trustul meu, raspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe fata cu toti oamenii. Cui ii place ramane, cui nu-i place pleaca. S-a terminat cu glumele de genul independenta editoriala, sa imi pot face eu smenurile.
S. O. VINTU: – Dar stai putin: socul a trecut, de-acuma esti in organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o institutie patronala. Este totusi un business facut pe banii mei, si nu putini, sunt cateva zeci de milioane de euro.
D. BUSCU: – Institutia patronala o organizeaza patronul. Eu nu mai sunt patron, eu ma ocup de continutul acestei publicatii.
S. O. VINTU: – Tocmai de aceea, ce-ti spun, dragul mei prieten, ea trebuie sa raspunda intereselor patronatului. Punct ! Organizatia trebuie sa fie pregatita sa raspunsa intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VINTU: – Iubitul meu, hai sa prezumam ca aceasta coincidenta este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie sa se petreaca. Nu mai trebuie sa se petreaca de acum. Ea trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct ! Intamplarea fericita pentru voi face ca interesele lui Sorin Ovidiu Vintu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri in Romania. Singurul meu interes de business in Romania este presa. Deci daca eu spun ca am un interes, inseamna ca trustul acesta de presa are acest interes. Deci orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca. Are toata lumea libertatea de pe lume: poate pleca cand vrea daca nu-i convine. Noi nu tinem pe nimeni legat cu funia, cu catusele de scaun sau de coltul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presa. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, cand a venit inapoi acuma i-am spus ce tip de organizatie vreau sa produca, si nu in sapte ani, ci in cateva saptamani. Sa discute foarte clar cu oamenii, ca n-am chef sa stau sa negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am innebunit!
D. BUSCU: Da, inteleg asta, e absolut OK.
S. O. VINTU: – Bai, tati, normal, nu sunt un cretin, nu ma amestec pe chestiile de…dar in interiorul unei strategii editoriale nu mai misca nimeni. Daca decidem, de exemplu, maine suntem tovarasi cu Basescu. Pai de maine toata lumea il las pe Basescu in pace. E ca exemplu. Sau maine agresam, criticam cu supra de masura, institutia f…ut- ului din Romania. Toata lumea incepe sa injure Institutia f…ut-ului din Romania.
S. O. VINTU: – Nu, n-ai inteles : ei sunt agresati in functie de interesele mele. Atat ! Eu asta incerc sa-ti spun. Ca, daca fixam ca strategie ca de maine sustinem actele guvernului, de maine, trustul asta de presa, inclusiv Academia Catavencu, sustine actul de guvernare. Asta incerc sa-ti spun.
D. BUSCU: – Cu conditia ca actul de guvernare sa merite sa fie sustinut. Pentru ca daca…
S. O. VINTU: – Nu, nu m-ai inteles : singura conditie care este aici este decizia lui Vintu. Asta incerc sa-ti explic, Dorulet.
S. O. VINTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul asta, eu asta incerc, din momentul asta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt litera de lege. Iti convin, nu-ti convin, ai libertatea sa-ti dai demisia, sa pleci acasa. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariatii mei.
D. BUSCU: Un adevarat patron de presa.
S. O. VINTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, si cu asta, basta, am incheiat subiectul.
D. BUSCU: Vrei sa te incadrezi in statura de mogul, in definitia de mogul.
S. O. VINTU: Nu, mama, nu, ma, Dorulet ! Dar cum sa lucreze salariatii, carora le dau sa manance, impotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea mintii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea mintii ! Ei luandu-si o spaga de doi bani sau aranjandu-si vreun post in viitorul guvern. Nu se poate asa ceva. Si daca am fost cu menajamente, cu manusi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe fata totul. Si asa e normal in toata lumea asta. Ce, am fost eu putin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieste organizatia in acest sens, batrane !Nu mai exista de-acuma cand discutam: Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Pai din momentul ala, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai exista in paginile Academiei Catavencu.
S. O. VINTU: Ma, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tampit la cap, stiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu ma apuc acuma sa…. Eu nu sunt Mihai Iacob sa pornesc… sa incep sa-mi f…t dusmanii. Ce, am innebunit?! Ceea ce iti spun eu tie, batrane, este faptul ca aceasta autorizatie trebuie, de la tine, Academia Catavencu, care este singura expresie in print pe care am pastrat-o, trebuie sa inteleaga ca este acolo pentru doua lucruri: sa raspunda intereselor cetatenilor si in primul rand interesele patronatului. Pentru ca, daca patronatul are castig, au si ei servicii castig. Daca patronatul nu are castig, isi ia o spaga marunta astazi si maine raman fara paine. Oamenii trebuie sa stie ca ei sunt acolo angajati la patron. Ca au sansa sa fie angajati la un patron luminat, asta e bafta lor, daca nu o inteleg nici pe asta, da-i dracului! Scuza-mi lipsa de modestie.
D. BUSCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urma cu cativa ani. E stiuta, a facut turul organizatiei asta. E ok, adica e…
S. O. VINTU: Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza ziarul?
D. BUSCU: Acuma ies cu el.
S. O. VINTU: Vezi tu, la astia 14 care au plecat, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.
D. BUSCU: Este, dar este si unul de-al lor aici, il stiu.
S. O. VINTU: Da.
D. BUSCU: Mie imi displac chestiile astea.
S. O. VINTU: Dupa cum ai vazut, nu trebuie sa-ti displaca, trebuie sa fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUSCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat si corespondenta, printr-o greseala pe care au facut-o ei, am pus mana pe corespondenta lor pe mail, adica nu a sapat cineva in mod special, dar… si am vazut ca povestea era discutata de 7-8 luni, adica era ha, ha, era o chestie pusa bine la punct. Dar in fine, nu vreau sa mai aud de ei si nici nu vreau sa mai am de-a face cu ei. Desi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luati cu forta, stii, dintr-un entuziasm din asta, baietesc, la bere si de solidaritate soldateasca.
S. O. VINTU: Aia nu mai au ce cauta inapoi, indiferent de situatie”.
(sursa: HotNews)
P.S. Mi se pare mie sau SOV confirmă ce ziceam eu aici?
P.P.S. Ce ați citit mai sus explică de ce eram, pentru SOV, „discutabil”.
„Să trecem”, rostită aparent lejer, cu un zîmbet -spre-rînjet, crispat, a fost mantra lui SOV din interviul dat lui Ciutacu. Atît am reținut din platitudinile infatuate (dar cam obosite, fără vlagă) repetate (a chiar nu știu cîta oară) de Vîntu. Cînd un subiect nu-i convenea, lansa formula: „să trecem”. Ciutacu insista, la fel de formal, cu o repetare scurtă, a întrebării; Vîntu reitera: „să trecem”; iar jurnalistul conchidea: „trecem…”. Și să tot fi trecut peste niște subiecte la care (sper!) jurnalistul din Ciutacu chiar voia niște răspunsuri.
Altfel, Victoraș a fost la fel de prietenos ca întotdeauna cu SOV iar SOV a fost la fel de penibil ca de fiecare dată cînd a încercat, jenant, să pozeze în cetățean responsabil. Măcar o fi făcut audiență?