Nici nu știu dacă e de bine sau de rău, dar Realitatea TV tocmai și-a găsit fibra morală (ascunsă în osînza lui SOV) și și-a încordat-o cu mînie. Ia citiți aici ce-i macină pe șefii RTV: „BNR bate monedă cu un fost turnător la Securitate”. Pfuaaa, incredibil, dom’le, cum e posibil așa ceva?!? Ei, hai, stați un pic, că nu e clar din titlu dacă e nasol sau, dimpotrivă, e numai bine, mai ales de cînd, Nuș cum se face, da’ și Vîntu ar merita să apară pe un bănuț de ăsta, că e calificat.
P.S. Nu știu dacă ați observat, dar pentru CTP a trecut complet neobservată știrea că SOV își numește dosarul de turnător „fabricat”. Ați observat? Ce face SF-u’ ăsta din om!
Etichetă: sov
Sau, de fapt, cum îl ajută statul pe Dinescu să facă bani: scutindu-l de impozite de 2,6 milioane de lei. Statul tuturor partidelor care au bifat guvernarea în ultimii ani. Cu informația asta în dotare, puteți citi mult mai relaxați de ce Dinescu e atocma cu Vîntu, vorba cronicarului.
Așadar (ca să încep cu concluzia), Vîntu este un infractor de drept comun. Nu aș afirma asta dacă nu aș avea în fața ochilor sentința de condamnare. Pe scurt, e vorba despre cum „funcționarul de la serviciul contabilității” (care era Vîntu în 1980) a pus la punct un sistem prin care să vîndă (împreună cu două tovarășe gestionare de chioșc din Roman) brînzoaice și alte produse de cofetărie, dar fără acte. Sau, mă rog, să distrugă actele după vînzarea produselor, deci să defiscalizeze, cum ar veni, marfa, ca să ia banii la negru. Juridic, cică e vorba de delapidare. Popular, cred că se poate zice că a furat, nu?
P.S. Pentru cei care se îndoiesc, încă, de veridicitatea documentelor: măi, oamenilor, este vorba de o sentință penală! Iar astea, în România, sînt publice. Ca și procesele din instanță, în urma cărora se dau aceste sentințe. Deci, se pot obține de către oricine e interesat, de la instanța la care s-a judecat procesul.
În țara în care doctoratele în literatură ar ține de foame, Rogozanu ar face cîte unul la fiecare cincinal. Și n-ar fi rău deloc. Nici pentru el, nici pentru doctorate. Pînă cînd PIB-ul ne va permite astfel de fantezii academice, Costi scrie la site. Uneori chiar despre patronul site-ului. Ocazie cu care opinează că, de exemplu, să spui, acum, în 2010, după gelsoare, feneiuri, biduri și altele că Vîntu ar fi turnat e, pur și simplu, un text „funny, de culoare”. Oricum, puțin, față de ce ai putea spune despre SOV. La prima vedere, observația lui Costi pare rezonabilă. Și, în intenție, poate că și e. Dacă mai citești o dată, însă, pricepi de ce știrea (ca să nu-i zic „dezvăluirea”, că se supără Zoso) că Vîntu a turnat la Secu nu e doar „de culoare”. Nu e, adică, de suprafață, ci ține de adîncuri mocirloase. Și nu neapărat de adîncurile lui SOV, ci de ale tuturor celorlalți care, în timp, l-au spălat de noroi, l-au parfumat și, în cele din urmă, l-au colorat. L-au scos în lume. I-au dat aparența unei onorabilități pe care nu a avut-o niciodată. E vorba de toți complicii, de toți dineștii, de toți timofții și hurezenii care l-au girat. Și care, exact ca muștele, au sfîrșit devorați de preacolorata plantă carnivoră pe care s-au așezat.
Prima și ultima oară cînd l-am văzut pe Vîntu față către față, acum vreo patru ani, a fost generos: a spus că el lasă să plece de la el din trust pe oricine vrea să scrie despre el, nu vrea să-l pună pe acela/s-o pună pe aceea în situația delicată de a-și călca pe conștiință. În stilul pokerist al lui SOV, asta era o invitație la demisie sau o amenințate cu demiterea, luați-o cum vreți. Azi, Fumurescu de la voxpublica are ocazia să ne arate dacă Vîntu și-a schimbat, între timp, filosofia de viață sau nu. Sigur, nu Fumurescu a scris că SOV a fost turnător, dar nici nu s-a sfiit să nu se declare surprins. O fi bine, o fi rău?
P.S. Deocamdată, povestea asta e o știre numai pentru România liberă. Mai așteptăm.
UPDATE: S-au mai referit la poveste Adevărul, EvZ și cred că și alții.
Se dau următoarele date:
1. SOV i-a trimis bani lui Nicolae Popa la Djakarta.
2. „Art. 340. – (1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
(3) Favorizarea săvârşirii de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.”
(am citat din „Favorizarea infractorului”, din Codul Penal)
3. niște oameni de bine, din partea statului român, sînt zilele acestea la Djakarta.
Deci, se susține titlul?
Acum o vreme (prin martie, anul trecut), amicul meu Tiberiu Lovin s-a luat la trîntă, pe blog, cu „băieții deștepți” din presă. S-a lăsat repede, după ce și-a rezolvat problema cu Cornețeanu (pe care, apoi, l-a tocat constant) și cu ultimul lui angajator, Turturică (pe care, de asemenea, îl iubește necondiționat și din suflet). În preajma celor doi s-a aflat, o vreme, și Mihai Craiu. Pe care, duios, Lovin l-a alintat cu următorul titlu: „Mihai Craiu, un boier pe bani publici”. Aș vrea să vă dau un link cu articolul, dar nu pot. Pentru că textul cu pricina nu mai poate fi găsit pe reportervirtual.ro. Urme ale lui mai pot fi găsite aici (al patrulea articol de sus în jos), de unde citez începutul (cît a păstrat internetul): „Fost director general de la Trustul Intact, Mihai Craiu este un tip extrem de abil si n-are nicio greata sa se imbogateasca prin afaceri cu statul. El a profitat de pozitia sa in trustul lui Voiculescu, si-a consolidat firma, …”. Deci, numai amabilitățuri și tandrețuri, de la Tibi pentru Mișu.
Totuși, Tibi nu a vrut să exagereze cu duioșiile și nu a mai păstrat dovada iubirii față de Mișu, pe blog. Nu în forma asta exagerat de elegantă, cu „boier pe bani publici” și alte perversiuni. Însă, vorba poetului, nimic nu se pierde, totul se transformă. În bani. Și tot pe blog. Așa că, după ce a dispărut textul cu boieria de la buget, a apărut un banner lăfăit pe frontispiciul blogului lui Lovin, în dreapta, chiar lîngă titlul onorabil „REPORTER VIRTUAL”. Din banner, însă, se ajunge pe bune în site-ul boierului Craiu: Media Consulta International, firma de suflet a boierului.
Și mai e: de la dragostea platonică cu boieria, Lovin a trecut la tantrism financiar. Dovada, aici – al șaselea paragraf, cu titlul „Parteneri” (și, neapărat, citiți și comentariile cu numerele 6, respectiv 7, ale acestei postări).
Iar restul e banal: amicii lui Mișu sînt și ai lui Tibi, dușmanii lui sînt și inamicii reporterului virtual. Desigur, o chestiune de compatibilitate și de telepatie contabile, nimic personal.
Singura problemă e că, de la atîta compatibilitate cu Mișu, se nasc incompatibilități cu alții. Cu HotNews.ro, de exemplu, care sînt complet neinteresanți cînd scriu, pur întîmplător, despre Craiu și noile lui afaceri cu statul, via SOV.
Deci, de final: dacă Mișu e un boier pe bani publici și Tibi ia bani de la Mișu, atunci Tibi e un blogăr pe bani publici?
Hurezeanu era director general al RTV, la un moment dat. Sau mai e și acum. Sau ceva asemănător. A propos, se vopsește sau nu? Că tot nu am reușit să aflu. Ce am mai auzit, însă, e că de la Vîntu de acasă a plecat primul, preocupat și țeapăn, pentru că mogulul țepelor l-a înlocuit cu Freciu. Cu Freciu, da, omul de la Gelsor, SOV Invest sau FNI sau altă țeapă de asta dată de ‘timabilul care nu are afaceri în România. A, și încă ceva: Dragoș Nedelcu va ajunge nu chiar șef suprem pe la RTV, cum ziceam, ci îl va înlocui pe Sorin Enache.
A propos de demisia lui Răzvan Dumitrescu de la Realitatea TV: așa cum am scris aici și aici, omul era plătit cu 17.000 de euro lunar de către SOV. Oficial, pe firmă. Și pe evaziune fiscală, dacă întrebați Fiscul. Repet informația asta ca să nu mai fie vehiculată pe surse (slabe) pe bloguri. Singura întrebare care se pune nu e de ce a plecat Dumitrescu, ci pe cît. Cît îi va da Voiculescu.
Și, dacă da, îi folosește la ceva cînd se întîlnește cu Vîntu, pe strada Paris, la numărul 34? La cît de preocupat pare în poza de mai jos, aș zice că e nevoie de mai mult decît să se vopsească.