La Ministerul Afacerilor Externe trebuie că s-a externalizat activitatea. Probabil către vreo companie din India, unde e mîna de muncă ieftină, dar cunoștințele despre Europa la fel de ieftine. Pentru că altfel nu se explică ce scrie ministrul Baconschi pe propriul blog. Și anume: „Ar trebui înțeles, în primul rând, că Schengen nu e o chestiune de politică externă, ci internă” (sursa). Serios? Păi, atunci, îi recomandăm ministrului Baconschi să mai consulte website-ul instituției pe care o conduce. Unde chestiunea Schengen apare la capitolul „Afaceri europene”, subcapitolul „Priorități ale României în UE” (vezi aici) (de unde cităm: „MAE va promova respectarea obiectivului naţional strategic deaderare a României la spaţiul Schengen în 2011, pentru ca cetăţenii români să beneficieze de avantajele exercitării depline a dreptului de liberă circulaţie. MAE acordă, de asemenea, o importanţă specială atingerii obiectivelor privind accesul deplin al muncitorilor români pe piaţa muncii din UE şi aderării României la zona Euro.”), dar și la capitolul „Dosare de actualitate”, direct pe homepage-ul www.mae.ro (vezi aici).
Dar să nu rămînem doar la vorbe, să trecem și la bani, de care ministrul Baconschi a beneficiat din plin. Bani de la Schengen, pentru afacerile imobiliare ale MAE. Iar cînd a făcut-o, nu l-am auzit pe Baconschi să se distanțeze de Schengen.
Etichetă: teodor baconschi
Nu, nu e nici un joc de cuvinte. Și nu, „UE” nu e „muie”, ci chiar UE. Iar România chiar asta le dă corupților. Mă rog, nu chiar Uniunea întreagă, ci doar banii ei. Dacă o zice chiar ministrul de Externa Baconschi, așa trebuie să fie. Iar el nu o zice din capul lui, ci din hîrtiile UE. Alea nasoale, în care se spune că funcționarii Uniunii s-au cam plictisit să facem mișto de ei și se gîndesc să ne cam taie din fonduri vreo 9.000.000.000 EUR (nouă miliarde euro, pentru cei care se încurcă în zerouri).
Bref: Baconschi zice că e corupție la bani europeni, europenii zic și ei asta și vor să ne lase fără sursa corupției, dar noi livrăm în continuare UE la corupți, în loc de muie. Poate ar trebui să înființăm, pe lîngă DNA, și DNMC (Direcția Națională de Muie pentru Corupți), dacă parchetele obișnuite, DLAF și trosc-paf nu ajută.
Și nu v-a zis nimic de revoluție domnul Ahmed Aboul Gheit, cînd v-ați văzut ultima oară la București? Sau Mubarak era bine mersi atunci? Ori v-a zis abia vineri, tîrziu? Nu de alta, da’ poate au fost turiști români care s-au dus miercuri, poate joi, la Sharm El Sheikh și n-au net să citescă ce le-ați spus abia înainte de week end.
UPDATE: am cîștigat și pariul ăsta.
Diplomatul Teodor Baconschi, întîmplător ministru de Externe al unei țări din estul Europei, și-a dat cu mucii românești în fasolea europeană ca un răcan aflat prima oară la popotă. Cu cuvintele lui, a amenințat că România poate să-i lase pe europenii ăia plicticoși în soare cu monitorizarea lor pe Justiție cu tot: „există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare” (sursa).
Ce mai, o fudulie demnă de patru fudulii diplomatice! Atîta că, în ambuscada asta ministerială, săracu’ Baconschi a uitat că aiasta nu se poate. Sau, cu cuvintele lui Mark Gray, purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, „În mod procedural, suprimarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare ar fi bazată pe o decizie a Comisiei Europene, după ce vor fi împlinite cele patru jaloane ale reformei justiţiei care sunt corelate. (…) Este decizia Comisiei” (sursa).
Deci, România nu poate denunța MCV-ul ăsta unilateral nici dacă răcanul Baconschi e avansat caporal și nici dacă acest caporal se transformă în Rambo în ie și ițari tradiționali, pentru că renunțarea la MCV este exclusiv dreptul Comisiei Europene.
Iar dacă ministrul nostru de Externe nu a înțeles engleza lui Mark Gray, iată și varianta în română a președintelui Băsescu: „Romania nu poate denunta MCV” (sursa).
Așadar, nu e vorba că denunțarea unilaterală a MCV ar fi o decizie ineficientă, ci că e imposibilă! Deci nu se poate! Ceea ce, după toate evidențele, Baconschi nu știa. Că el nu e decît ministru de Externe al României, o țară care a fost și bolnavă cînd era mică.
Cunoscut ca un tip mobilat la mansardă, unde deține și o bibliotecă serioasă pe care încă nu s-a pus praful, Teodor Baconschi s-a schimbat de cînd a devenit ministru de Externe al României. Contrar expresiei neaoșe referitoare la atitudinea cazonă față cu viața, Baconschi nu a dat milităria jos din pod/mansardă, ci a urcat-o acolo. A luat-o de pe jos, unde stau bocancii și periuțele de dinți cu care se spălau budele de către pifani la ordinele unor superiori oligofreni, a cărat-o cu el o vreme (de și-a făcut de căcat sacourile alea elegante de diplomat) și, recent, i-a dat un brînci pînă a cocoțat-o taman în buza podului. Apoi a îndesat-o toată, gîfîind și bălind, cu gîndul la Nuți. Firește, pentru asta, a trebuit să scape de mobila de la mansardă și, mai ales, de cărțile de acolo. Tot procesul ăsta de demenajare și reamenajare ulterioară explică de ce, zilele astea, ditamai ministrul de Externe, rafinatul Baconschi, s-a apucat să răcnească la Europa, ca un caporal isteric și suficient, că o pune să facă trenulețul pe continent cu valiza Croației.
P.S. Eu v-am zis de anul trecut de prin octombrie că ministrul nostru de trebi externe a devenit cam belicos și are o relație cam prea afișat strînsă cu mămuca țărișoară.
Ultimul intrat pe lista selectă a ‘telectualilor cu portofoliu care se fac de băcănie în public este Teodor Baconschi. Care, sigur știți, a zis așa duminică, înainte să o voteze pe Elena Udrea la șefia PDL București: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros sa lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tau, in calitate de coleg. Esti inteligenta, esti frumoasa, esti tenace, ai anduranta la mediul general dezgustator al politicii romanesti si nu te deranjeaza vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce inseamna ca vei putea face cu oricine echipe de valoare si PDL are probabil nevoie de acest lucru.” (de aici)
Pentru un alt coleg ‘telectual al lui Baconschi, fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu, sursa de excitație era alta. Un bărbat, de data asta. Să cităm iarăși: „Este foarte important să ne concentrăm pe munca de definire doctrinară, pentru că avem o problemă din cauza alianţei cu PSD (…) şi pentru că succesul nostru e în mare măsură datorat unei persoane, care e persoana preşedintelui. Tocmai de aceea e o mare provocare pentru noi să fim la înălţimea acestui noroc care a căzut peste noi. E o pleaşcă de care trebuie să fim conştienţi. Lucru acesta nu se mai întoarce aşa uşor, să ai pe un Băsescu care îţi ridică poporul şi te aduce la putere prin charisma lui. (…) Suntem unde suntem, în mare măsură graţie charismei unui lider politic care nu e etern şi căruia nu trebuie să-i tăiem noi craca de sub picioare.” (sursa)
Ceva mai puțin erotizant și erotizat, un alt fost ministru de Externe, liberalul Cioroianu, a făcut carieră cu prostiile pe care le-a spus. De la închisorile pentru mailați în Egipt la un „good point!” bine plasat regelui Juan Carlos al Spaniei și la un subtil „yes, of course!” pentru Condoleeza Rice, Adi Cioroianu a strîns o colecție frumușică (vezi aici).
Ultimii doi, din fericire pentru ei, nu prea mai au ocazia să se exprime oral ca politicieni, deci e de presupus că vor avea suficient timp să se gîndească la ce scriu, ca ‘telectuali. Dar Baconschi e abia la început. Iar Elena strălucește foarte tare ca s-o poată ignora.
Culturistul cultural al Academiei Cațavencu, o distinsă personalitate excepțională numită consul la Marsilia, opinează pe propriul blog că „E normal ca o redacţie să aibă şi nişte interese ce ţin de persoanele redactorilor”. Iar ITM știe bine ce înseamnă asta. În ianuarie, acest an, de exemplu, cînd încă lucram la Academia Cațavencu, ITM s-a înființat personal înaintea umilei și neînsemnatei mele persoane ca să-mi comunice că ministrul de Externe (și de atunci, și de acum), Teodor Baconschi, este „prietenul nostru” (am încuviințat închizînd ochii, ca și cum aș fi făcut în aceeași oliță la grădiniță cu Baconschi, deși nu am vorbit cu iescelența sa nici măcar la telefon) și că nu are sens să publicăm o bîrfă despre un trecut episod erotico-spiritual al ministrului, dar cu efecte în prezent. Că, dacă nu știam, în familia ministrului fusese o situație destul de tensionată în urma acelor dezvăluiri din trecut și că apele abia se liniștiseră. Am acceptat să las acel text în afara acelui număr din revistă. Dacă nu aș fi acceptat eu, oricum itemeul ar fi apelat la Bușcu. Așa cum a făcut după ce, prin 2008 (sau 2009?…), nu i-am acceptat în revistă zvonurile pe care le publica la rubrica „Fincă”, niște turnătorii pe care le trimitea spre publicare așa cum le primea de la „sursele” lui, fără să verifice nimic. Am plătit scump (în miliarde de neuroni uciși): itemeul mi-a ținut o lungă prelegere, într-o noapte de luni, despre cum îl las fără pîine și îl umilesc (cam ăsta era profesionalismul lui ITM: se simțea umilit dacă îi cereai să respecte regulile gazetăriei), apoi și-a regăsit demnitatea la Bușcu, care i-a permis să publice orice căcat.
Chiar nu voiam să-mi amintesc senzația de greață pe care am avut-o cu ocazia întîmplării de mai sus. Dar m-a forțat noul nostru consul la Marsilia, cu ultima lui producție. Bijule, sper, pentru noul tău statul (diplomatic!), să nu vrei să vii să mă bați pentru textul ăsta (știu că ai făcut-o, în trecut, dar atunci nu erai decît un lingău civil, nu te plătea statul). Dacă, totuși, vrei să vii să-ți arăți mușchii făcuți prin scris la comanda surselor tale (a propos, vrei să le numesc? vrei să-ți trimit niște poze cu locul pe care-l vizitează Hrebenciuc aproape zilnic?), anunță-mă din timp. Nu de alta, dar noi, la Kamikaze, obișnuim să ne facem meseria ca la carte, deci nu avem timp oricînd s-o frecăm, ca tine, culturistul copy & paste de pe mail. Ok?
P.S. Dacă tot o ții gaia-mațu cu textele care nu au fost publicate în Cațavencu, o să-ți fac eu o listă și o să o public aici, începînd de săptămîna viitoare.
P.P.S. O recunoști pe doamna din poza de mai jos? La cea puțin mai înaltă mă refer. Salut-o, dacă vă vedeți la vreo recepție la MAE, din partea ministrului Baconschi, el nu o să-și permită.
(sursa foto)
Am accesat azi site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro), după vreo două-trei săptămîni de la precedenta accesare. Am descoperit un layout cu totul nou. Mai mișto, ce e drept, mai colorat, mai viu. În contradicție cu coloristica optimistă a noului site, logo-ul (ca să zic așa) lui MAE sare în ochi, prin sobrietate. Iată-l (în colțul din stînga, sus):
Se vede, deci, destul de rigid, în alb și albastru, printre tonicele galben, roșu și albastru de pe steag. Sub acvila heraldică, și o deviză: Semper fidelis patriae.
Ziceam, însă, că acum cam două săptămîni, cînd am intrat ultima oară pe mae.ro, layout-ul era tot cel vechi. Și nu țin minte să fi fost, pe frontispiciu, vreo acvilă alb-albastră, nicidecum vreo deviză în latină. De curiozitate, am accesat vechea versiune a site-ului, adică http://old.mae.ro, așa cum mă direcționează actualul site al MAE. Surpraiz, pe vechea versiune de site, aceeași acvilă:
Totuși, sînt absolut sigur, pe vechea versiune de site nu era nici o acvilă alb-albastră și nici o deviză în latină. Iată și proba, așa cum a reținut www.archive.org (un site foarte util, care arhivează mii de site-uri din întreaga lume, așa cum erau ele în trecut, în diferite momente). În februarie 2008, de exemplu, cînd ministru de Externe era Adrian Cioroianu, nici urmă de acvila din prezent:
Se vede, da? E doar o acvilă galbenă, ceva mai colorată, dar nici urmă de deviză latinească (aici găsiți ultima versiune a mae.ro indexată de www.archive.org și aici toate versiunile).
Putem deduce, deci, după această căutare titanică, cu un efort intelectual profund, că ministrul Baconschi își dorește sobrietate și patrotism latinizat. Așa cum au, de exemplu, și băieții veseli de la SPP:
Deci, să remarcăm orientarea viitorului candidat la președinția patriei: fidelitate militară față de mămuca țărișoară, cu accente de lucrări, bunuri și servicii.